Aforisme despre justiţie şi justiţia la ordin (4)

 
de profesor yoga Gregorian Bivolaru

Motto: „Nu există justiţie superioară adevărului!”

Citiţi a treia parte a acestui articol. 

Legile tembele din România sunt întocmai ca pânzele de păianjen prin care trec în forţă muştele mari şi se prind întotdeauna doar musculiţele.

În cazul justiţiei actuale din România este foarte rar şi aproape imposibil ca o cauză pierdută să mai fie vreodată regăsită.

În cazul judecătorilor din România care fac dreptate la ordin în strânsă legătură cu comenzile pe care le primesc din umbră, astfel de judecători sunt capabili de orice.

Judecători de acest gen se recunosc cu uşurinţă, deoarece încă de la începutul procesului manifestă oribila manie a certitudinii.

Chiar dacă în România este normal şi firesc să fii găsit nevinovat atunci când eşti inocent, dacă luăm în consideraţie îndârjirea pe care procurorii o manifestă pentru a te trimite cu orice preţ după gratii, descoperi în felul acesta că lor nu le place deloc ca un acuzat să fie în cele din urmă declarat nevinovat.

Puţine fiinţe umane îşi dau seama că atunci când este analizată de un judecător corupt, iresponsabil şi despotic ce se subordonează totodată ordinelor pe care le primeşte din culise, inocenţa, chiar şi atunci când este evidentă, este întotdeauna imposibil să fie demonstrată.

Puţine fiinţe umane îşi dau seama că cel mai adesea justiţia depinde de climatul în care ea apare, creşte şi se manifestă. Atunci când privim cu atenţie, devine cu putinţă să ne dăm seama că un judecător obişnuit care a dobândit deja prejudecăţi este şi rămâne un judecător mort pentru justiţie.

Alibiul perfect este slăbiciunea inocenţilor.

Puţine fiinţe umane ştiu că cel mai adesea este mult mai dificil să dovedeşti nevinovăţia unui inocent decât să aperi o fiinţă umană ce se face vinovată de săvârşirea unei fapte penale.

În România, un tribunal de excepţie este acel tribunal care nu se arată echitabil decât în cazuri excepţionale.

Mai în glumă mai în serios se poate spune că două lucruri sunt în felul lor albe: nevinovăţia şi teribila otravă care este arsenicul.

Dacă judecătorul va fi întotdeauna drept, imparţial, înţelept şi just, cel care este nevinovat nu va ajunge niciodată să fie considerat vinovat, fiind apoi aruncat după gratii pe nedrept.

Mai în glumă mai în serios se poate spune că avocaţii buni de gură ar fi mai puţin palavragii dacă nu ar purta robă.

În timpul primelor 45 de minute avocatul pledează pentru cel care l-a angajat. În timpul orei de pledoarie care urmează, el va pleda pentru sine însuşi.

Atunci când privim cu atenţie şi luciditate ceea ce se petrece într-o sală de judecată, descoperim că de fiecare dată atunci când un avocat apără o cauză bună, există în faţa lui un alt avocat care apără o cauză rea.

În România există două feluri de justiţie: este cu putinţă să avem angajat un avocat care cunoaşte chiar foarte bine legile şi este posibil să existe cineva în culise care îl cunoaşte pe judecător şi îi dă ordine cum să soluţioneze dosarul încă de la început!

În România se spune despre un acuzat care în realitate este nevinovat că se află în pericol să fie condamnat atunci când avocatul său nu este crezut.

Ceea ce este apreciabil în cazul avocaţilor este faptul că ei sunt lângă noi atunci când în preajma noastră nu se mai află nimeni.

Unii avocaţi sunt atât de leneşi încât preferă să-i apere mai ales pe cei nevinovaţi decât să se angreneze în procese în care sunt implicaţi cei vinovaţi.

Evidenta dezbrăcare publică a unui acuzat chiar şi atunci când el este nevinovat este o ciudată formă nobilă a unui sui-generis striptease.

Cel mai adesea o eroare judiciară ce face cu putinţă condamnarea pe nedrept şi aruncarea după gratii a unui nevinovat este o capodoperă de coerenţă în cadrul căreia nu întâlnim nici cea mai mică îndoială.

Atunci când ne analizăm dintr-un anumit punct de vedere viaţa, descoperim că încă de la începuturi nu am fost liberi. Chiar înainte de a ne naşte am rămas timp de 9 luni în închisoarea umedă şi micuţă din burta mamei noastre.

Actualmente noi trăim pe o planetă şi într-o lume ciudată în care un om are mult mai multe şanse să fie judecat şi trimis să facă ani grei de închisoare dacă ucide  o singură fiinţă umană decât dacă este un conducător al grupului satanic de „iluminaţi” care ucide 15-20 de milioane de fiinţe umane atunci când dă ordin să fie pulverizate din zeci de avioane chemtrails-uri, care fac apoi să moară în chinuri groaznice  o mulţime de fiinţe umane care habar n-au de unde li se trage moartea. În cazul unui astfel de genocid planetar nimeni nu mişcă un deget şi complicitatea de care dau dovadă este uluitoare, chiar dacă la prima vedere pare incredibilă. În plus, datorită prostiei în care fiinţele umane de pe această planetă  se complac, dacă le spui ce se petrece, se uită la tine şi zâmbesc pline de compasiune, considerând că eşti nebun pentru că le vorbeşti despre acest genocid despre care ele nu cred că se petrece sub ochii noştri. Astfel de sărmani naivi nu cred toate acestea cu toate că cerul, deasupra capului lor, este brăzdat zi de zi de sute de chemtrails-uri care afectează într-un mod insidios, dar sigur, sănătatea, echilibrul, longevitatea şi bunăstarea. Întrebaţi-vă cum este cu putinţă să se petreacă toate acestea sub ochii noştri în timp ce noi negăm într-un mod tembel că un astfel de genocid este cu putinţă.

Judecătorii iresponsabili, corupţi şi sadici care acceptă să facă o aşa-zisă justiţie la ordin, lăsându-se influenţaţi de comenzile care le vin din culise, ar trebui, înainte să trimită în închisoare pe cei nevinovaţi, să fi făcut un stagiu de 49 de zile în închisoare pentru a-şi da seama în prealabil de sadismul monstruos al condamnării lor nedrepte. Din nefericire astfel de judecători monştri sunt dispuşi să condamne pe nedrept pe cei nevinovaţi, pentru că ei înşişi nu ştiu ce înseamnă să faci ani grei de închisoare fiind pe deasupra nevinovat.

În cazul celor răi şi perverşi până în măduva oaselor, remuşcările nu sunt altceva decât frica de consecinţe.

Ţigările şi alimentele ce sunt împănate de aditivi, substanţe toxice şi pesticide ucid mult mai mulţi revoluţionari decât închisorile sau războiul.

Mai în glumă mai în serios, se poate spune că închisoarea este un loc sordid şi chinuitor în care în afara a ceea ce ne este necesar nu ducem lipsă de mai nimic.

Singurul mod ce este simplu şi la îndemâna oricui de a ne prelungi viaţa este să facem tot ceea ce ne stă în putinţă pentru ca să nu o scurtăm.

Citiţi şi:

Justiţia în Antichitate. Procese celebre în care Justiţia a eşuat

Procesul lui Gregorian Bivolaru la ÎCCJ, o batjocură şi o caricatură de justiţie (1)




yogaesoteric
8 noiembrie 2012