Aforisme şi cugetări despre viaţă (2)

de profesor yoga Gregorian Bivolaru

Citiţi aici prima parte din Aforisme şi cugetări despre viaţă

39. Viaţa este Recunoaştere Inspirată. Dacă tu vei ajunge să recunoşti din ce în ce mai des că unele dintre fiinţele umane care te înconjoară sunt, totodată, o parte din tine, atunci vei începe să te bucuri din ce în ce mai mult de tot ceea ce este divin, bun, frumos, pur şi adevărat în această lume, fără a mai manifesta cerinţe şi pretenţii exagerate. Totodată, această viziune iniţiatică îţi va revela tainele Principiului Holografic Ocult.

40. Viaţa este, de multe ori, o Savuroasă Aventură binefăcătoare; îndrăzneşte de fiecare dată să o experimentezi ca atare, cu mult curaj şi exuberanţă. Acţionând atunci când este cazul, în felul acesta vei avea parte de multe surprize plăcute, stenice şi uimitoare.

41. Viaţa este Mişcare Tainică şi Primenire aproape neîncetată, ce ni se dezvăluie atunci când îi contemplăm tumultul oceanic, care nu este niciodată întâmplare, ci doar necesitate.

42. Viaţa este Bucurie Copleşitoare, mai ales pentru fiinţele umane care sublimează din ce în ce mai bine bucuriile intense, profunde şi perfect controlate ale simţurilor. Pentru oamenii obişnuiţi, bucuriile simţurilor sunt, analogic vorbind, comparabile cu hârtia unui ambalaj; adevărata fericire, intensă, profundă şi copleşitoare poate fi însă experimentată numai de aceia care ajung să savureze beatitudinea divină pe care simţurile ne permit să o descoperim. Numai cei iniţiaţi şi înţelepţi ştiu că adevăratul cadou este beatitudinea divină, dar, dincolo de aceştia (care sunt foarte puţini), marea majoritate a fiinţelor umane se cramponează de hârtia ambalajului, considerând că acea hârtie este darul însuşi. Analogic vorbind, aceasta implică să introducem în gură o ciocolată cu miere, care este învelită cu respectivul ambalaj de hârtie. Chiar dacă atunci vom putea să percepem într-o anumită măsură gustul ciocolatei, totodată hârtia de la acel ambalaj ne va declanşa o stare neplăcută şi ne va diminua bucuria savurării pe care o simţim atunci. Ştiind aceasta, este esenţial să învăţăm să sublimăm bucuriile, fericirile şi plăcerile pe care le trăim, dezvelind cadoul divin care ni se oferă. Procedând în felul acesta, vom descoperi că întreaga lume este la dispoziţia noastră pentru a ne oferi multă bucurie şi fericire. Prin sublimarea bucuriilor, plăcerilor şi a fericirilor pe care le trăieşte imens şi profund, cel înţelept trece dincolo de aparenţe şi reuşeşte să aprecieze, de fiecare dată, darul divin al beatitudinii care i se oferă. La celălalt pol se află ignorantul, care în permanenţă se agaţă de hârtiile care servesc drept ambalaj beatitudinii divine. Cel înţelept se foloseşte de plăcere, de bucurie şi de fericire întocmai ca de nişte mijloace şi, sublimându-le, trece astfel dincolo de ele, pentru a descoperi beatitudinea divină mereu reînnoită. În timp ce imensa majoritate a oamenilor obişnuiţi trăiesc plăcerile şi bucuriile doar de dragul plăcerilor şi bucuriilor, cei înţelepţi şi iniţiaţi se folosesc de ele întocmai ca de nişte trepte ce îi catapultează în stări sublime, inefabile de beatitudine sau extaz divin (SAMADHI).

43. Viaţa este o Nebănuită Promisiune: ştiind aceasta, împlineşte-o cu încântare şi înţelepciune.

44. Viaţa este în permanenţă Respiraţie: Inspir şi Expir… Pătrunde-te de această taină fundamentală a firii.

45. Viaţa este Amintire. Cei iniţiaţi ştiu că, în realitate, amintirile care apar sau sunt evocate în mod preponderent în universul nostru lăuntric ne pot face să fim nefericiţi sau dimpotrivă, să fim fericiţi şi înţelepţi. În lumea în care trăim, în care aproape totul se modifică fără încetare, a ne aminti mai mereu trăirile sau evenimentele neplăcute ori dezagreabile impune limite penibile în universul nostru lăuntric şi, încetul cu încetul, ne înlănţuie. Amintirea esenţei noastre divine veritabile, a Sinelui Suprem Nemuritor (ATMAN), ne expansionează şi ne elevează ca prin minune conştiinţa, datorită proceselor divine de rezonanţă ocultă pe care le declanşează în universul nostru lăuntric. O astfel de amintire pură, sublimă şi înălţătoare ne umple de o bucurie fără obiect şi ne eliberează de mulţimea grijilor şi a fricilor care ne sufocă. În felul acesta, noi ne putem da seama cu uşurinţă că, în realitate, suntem şi devenim ceea ce ne amintim. Dacă ne vom aminti adeseori că, la un moment dat, am fost proşti sau neputincioşi, atunci, prin intermediul proceselor de rezonanţă ocultă pe care le declanşează în universul nostru lăuntric, amintirea repetată a acelei situaţii ne va face să fim şi să devenim ignoranţi sau neputincioşi. Dacă ne vom aminti însă, mereu şi mereu, de momentele de iluminare divină sau de stările de extaz divin pe care le-am trăit, putem să fim siguri că noi stări de iluminare spirituală vor apărea şi aceste experienţe spirituale vor fi mai profunde şi mai puternice, tocmai datorită amintirilor noastre sublime. A uita să devenim tangenţi cu infinitul (pentru a experimenta, în felul acesta, o indescriptibilă stare de dilatare euforică în nemărginire), a uita iubirea generează, pentru fiecare din noi, suferinţă. În schimb, a uita o viaţă cotidiană ce este aproape fără încetare plină de griji, de stresuri şi de nevoi materiale chinuitoare ne face să fim fericiţi. Fiecare dintre noi putem să depăşim lanţul chinuitor al amintirilor neplăcute şi al limitărilor de tot felul, devenind din ce în ce mai conştienţi de natura iluzorie, superficială, inconstantă a lumii şi a evenimentelor înconjurătoare, conştientizând în felul acesta că şi ele sunt tot iluzorii şi efemere. Pentru a scăpa de otrava acestor amintiri chinuitoare (ce declanşează de fiecare dată în universul nostru lăuntric procese de rezonanţă ocultă nefaste), este bine să ne convingem că toate aceste evenimente neplăcute au trecut deja şi nu mai există deloc pentru noi în prezent. Aceasta implică să acceptăm trecutul cu tot ceea ce a fost rău în el şi să ne detaşăm complet de tot ceea ce a fost chinuitor sau penibil. Apoi, este esenţial să ne păstrăm vie această stare de detaşare, amintindu-ne mereu de ea, pentru a declanşa în felul acesta procese de rezonanţă ocultă divine, benefice şi profund transformatoare. Amintirile divine, sublime, minunate pot fi evocate cu uşurinţă în prezenţa fiinţelor umane care sunt trezite din punct de vedere spiritual sau care au un înalt grad de realizare spirituală.

46. Viaţa este plină de Şanse Minunate, ce se dovedesc a fi plăcute, surprinzătoare şi fulgerător transformatoare atunci când te deschizi cu curaj către ele şi nu le ratezi.

47. În universul nostru lăuntric, viaţa este o nebănuită Recepţie de Energii Tainice, bune sau rele, ce este apoi însoţită de o eventuală emisie de energii tainice, bune sau rele, pe care în prealabil le-am captat (acumulat) în MICROCOSMOSUL fiinţei noastre.

48. Viaţa umană este Reîncarnare, fie că ştim sau nu ştim aceasta. Trupul fiinţei umane poate fi, în mod analogic, comparat cu o maşină de spălat. Mintea fiinţei umane este, în cazul unei astfel de comparaţii, veşmântul pe care trebuie să-l spălăm cât mai bine şi să-l curăţăm, energia iubirii este apa curată pe care o utilizăm atunci, iar cunoaşterea de care dispunem poate fi comparată cu un SUI GENERIS „detergent”. Atunci când este privită din acest punct de vedere, fiecare viaţă umană poate fi asemănată cu spălarea unor rufe murdare. Mintea fiinţei umane pătrunde în trup pentru a fi cât mai bine spălată şi purificată. Dacă în loc de detergent, noi introducem noroi în maşina de spălat, veşmântul nostru (care este mintea) va ieşi apoi din maşina de spălat chiar mai murdar decât a fost introdus la început. Într-o asemenea situaţie, noi va trebui să punem acel veşmânt, din nou şi din nou în maşina de spălat. Şi atâta timp cât noi vom adăuga de fiecare dată noroi în loc de detergent, va trebui să reîncepem, din nou şi din nou, procesul de aşa-zisă spălare, care de fapt nu va curăţa şi nu va purifica veşmântul respectiv. În mod asemănător, noi sau alte fiinţe umane va trebui să ne reîncarnăm de nenumărate ori, până ce vom înceta să repetăm greşelile pe care le-am comis în trecut.

49. Viaţa este, înainte de toate, Iubire; bucură-te de ea din plin şi fără măsură, dăruind-o fără încetare tuturor acelora care merită aceasta.

50. Viaţa este Duplicare şi Transfer Instantaneu de KARMĂ, care se realizează de fiecare dată prin declanşarea şi menţinerea anumitor procese de rezonanţă ocultă. Dacă, spre exemplu, tu contempli şi admiri, într-un mod profund şi sincer, o anumită fiinţă umană ce manifestă anumite calităţi sau virtuţi, tu duplici totodată în felul acesta şi apoi transferi instantaneu în universul tău lăuntric KARMA respectivă a acelei fiinţei umane, ce îţi trezeşte o vie admiraţie. La celălalt pol, dacă faci reproşuri vehemente unei anumite fiinţe umane ori o critici sau o judeci implicându-te în ceea ce făptuieşti, tu duplici şi apoi transferi instantaneu în fiinţa ta KARMA cea rea sau nefastă a acelei fiinţe umane. Înţelegând aceste aspecte, vei realiza, în felul acesta, tâlcul ascuns al cuvintelor lui Iisus: „NU JUDECA, PENTRU A NU AJUNGE APOI SĂ FII TU ÎNSUŢI JUDECAT.” Ştiind toate acestea, este tocmai de aceea înţelept să-I consacri lui DUMNEZEU TATĂL chiar şi fructele acţiunilor tale bune, pentru a rămâne în felul acesta liber şi neînlănţuit de KARMA.

51. Viaţa este Alianţă Totală şi Inefabilă între concret şi abstract, între materie şi spirit, între ceea ce este vizibil şi ceea ce este invizibil.

52. Viaţa este Transformare Spirituală rapidă pentru toţi aceia care avansează în mod constant pe o cale spirituală. Atunci când avansezi într-un ritm adecvat pe o anumită cale spirituală, atât percepţia ta asupra vieţii cât şi semnificaţia tainică a acesteia se rafinează pentru tine din ce în ce mai mult. Atât modul tău de a interpreta, cât şi modul tău de a vedea viaţa şi lumea se transformă ca prin farmec. Micul tău „eu” dispare şi, la un moment dat, ego-ul este transcens. Survine o etapă inerentă când tu începi să priveşti viaţa întocmai ca pe un miraj sau ca pe o iluzie. La un moment dat, ajungi în felul acesta să-ţi dai seama că eşti acolo şi descoperi că, într-una numit mod, faci parte din întreaga natură. Atunci când ajungi să trăieşti, într-un mod profund şi spontan, această experienţă, ea îţi declanşează anumite revelaţii spirituale şi, totodată, îţi conferă o imensă stare, profundă şi durabilă, de bunăstare interioară.

53. Viaţa este pentru fiecare dintre noi un Joc Divin ce se integrează fără încetare în marele şi misteriosul Joc Macrocosmic al lui Dumnezeu Tatăl; ştiind aceasta, joacă şi tu, la rândul tău, acest Joc Divin, pe cât posibil, tot aşa precum face Dumnezeu Tatăl, în permanenţă. Pentru a reuşi să fii mai mereu la înălţime în cadrul acestui Joc Divin, urmăreşte să cunoşti şi să aplici cât mai bine legile Lui divine fundamentale.

54. Viaţa este Manifestarea, Mai Mult sau Mai Puţin Conştientă, a Egoului, pentru toate fiinţele umane care deocamdată nu au atins starea ultimă de eliberare spirituală – ce apare atunci când Sinele Suprem Nemuritor (ATMAN) este revelat pe deplin în universul lăuntric al fiinţei umane. Studiază-te şi analizează-te mai mereu cu multă atenţie, luciditate şi detaşare, pentru a descoperi, în felul acesta, fiecare moment în care ego-ul tău se manifestă. Spre exemplu, egoul unei fiinţe umane se manifestă prompt atunci când acelei fiinţe umane nu i se dă atenţie. Egoul se manifestă, de asemenea, de îndată ce acelei fiinţe umane i se pare că nu i se mai dă atenţia specială de care se bucura înainte. Egoul se manifestă prompt şi cu putere chiar şi atunci când ţi se pare că nu ţi se dă atenţia pe care o meriţi. Studiind cu atenţie şi luciditate astfel de manifestări ale egoului, vei descoperi că de multe ori, el face să apară în universul tău lăuntric frica, greutatea, anxietatea, tensiunea. Cel mai adesea egoul este acela care blochează sau împiedică energia divină a iubirii să se manifeste. Tocmai de aceea înţelepţii spun că: „Atunci când intră egoul iese iubirea.” Egoul este acela care face să apară în universul tău lăuntric separarea şi excluderea, şi tot el este acela care face să se exacerbeze voinţa de a dovedi nu contează ce, cu orice preţ, sau amplifică dorinţa de a poseda. De asemenea, egoul poate fi, transcens atunci când te fixezi într-un mod ferm în stări supramentale. Egoul se estompează atunci când începi să cunoşti Adevărul Ultim Divin sau atunci când îţi pui într-un mod ferm şi matur întrebarea: „Cine sunt eu cu adevărat?” În prezenţa fiinţelor umane care au un ego puternic, atunci când tu însuţi eşti subordonat influenţei predominante a egoului, descoperi că simţi o stare de dispreţ sau nemulţumire. Dacă, într-o astfel de situaţie, tu ai fi o fiinţă umană înţeleaptă, ar trebui să simţi detaşare sau numai compasiune. În cazul egoului, există însă şi un aspect nebănuit, şi anume, acela că, într-o mulţime de situaţii, egoul ne incită să trecem la acţiune. Cel mai adesea, fiinţele umane pot să realizeze o anumită acţiune fie din plăcere, fie din iubire, fie din compasiune, fie datorită impulsurilor puternice ale egoului. În societatea contemporană, o mulţime de activităţi sunt cel mai adesea realizate pentru a face egoul să se umfle şi să se exacerbeze din ce în ce mai mult. În cazul activităţilor divin integrate, care sunt realizate sub imboldul altruismului, sau în cazul acţiunilor de KARMA YOGA, tot ceea ce facem se realizează în mod preponderent prin intermediul energiei tainice a iubirii. Atunci când, spre exemplu, devenim cu adevărat conştienţi că nu avem nimic de dovedit şi nimic de acaparat sau de posedat, egoul începe să fie transcens în mod spontan.

55. Viaţa este Tăcere. Ruga fiinţei umane ce este scufundată în suflul Sfântului Duh este manifestată în tăcere. Iubirea fără măsură ce este manifestată în sânul cel atotcuprinzător al Infinitului este tăcere. Înţelepciunea ce este manifestată plenar şi fără niciun cuvânt este tăcere. Compasiunea ce este trăită intens, profund şi fără niciun scop este tăcere. Acţiunea divin integrată ce este realizată în absenţa „actorului” este tăcere. Surâsul enigmatic care este oferit uneori în mod spontan existenţei este tăcere.

56. Viaţa este Umilinţă, mai ales pentru fiinţele umane care sunt dispuse să o îmbrăţişeze, cu iubire nesfârşită, cât mai des, aprofundând-o în felul acesta pentru a-i descoperi tainele. Umilinţa este şi rămâne întotdeauna antidotul cel mai sigur împotriva orgoliului. Umilinţa este începutul înţelepciunii şi totodată ea este şi rămâne o adevărată piatră de încercare a meritului. Umilinţa este şi rămâne, împreună cu iubirea, rădăcina oricărui bine divin şi a tuturor binefacerilor dumnezeieşti care o însoţesc. În aproape orice situaţie, virtutea este umilinţă; atunci când se manifestă din plin în inimă, ea ni se revelează ca fiind ceva profund, insondabil. În cazul celui care oferă ajutor, umilinţa este bunăvoinţă, iubire şi compasiune. În vorbire, umilinţa este sinceritate spontană. În cazul aceluia care îi conduce sau îi ghidează pe ceilalţi, umilinţa este ordine şi dreptate. În cazul acţiunilor divine, binefăcătoare, umilinţa este abilitate, şi ea se manifestă într-un mod armonios, exact aşa cum se cuvine, în cazul fiecărei ocazii binevenite. Atunci când nu se angajează în lupte care nu sunt îndreptăţite, umilinţa este admirabilă şi cu adevărat ireproşabilă. Fiinţa umană care ajunge la o reală cunoaştere de sine nu se consideră niciodată mai mare decât este ea cu adevărat în proprii săi ochi şi nu se mai lasă amăgită de o deşartă plăcere, în cazul laudelor care îi sunt, eventual, aduse de alte fiinţe umane. O asemenea fiinţă umană consideră, într-un mod înţelept, că este cu mult mai de preţ să fii un umil virtuos decât un bogat orgolios. Cei înţelepţi afirmă că o faptă bună, oricât de mică sau de neînsemnată ar fi, atunci când este înfăptuită de noi cu umilinţă, în secret, fără a fi însufleţiţi de dorinţa ca ceilalţi să o cunoască, este cu mult mai plăcută în faţa lui DUMNEZEU decât zece alte fapte bune care sunt făcute datorită dorinţei de a ne face cunoscuţi.

Continuaţi cu partea a treia din Aforisme şi cugetări despre viaţă.

Articol preluat din broşura „Aforisme şi cugetări despre viaţă” .

Citiţi şi:
Sfaturi pline de înţelepciune pentru cei care au îmbrăţişat calea binelui divin
Liberul arbitru şi decondiţionarea fiinţei umane

yogaesoteric
29 iunie 2009