Alți pași pe spirala escaladării

În loc să asistăm la o detensionare în conflictul dintre G7 și BRICS, apele se agită și mai tare. Primirea noului președinte sirian la Casa Albă (apropo, unde și când ați mai văzut un „terorist” jucând baschet cu generali americani?!), presiunea militară crescută în apropierea coastei Venezuelei, conjugarea eforturilor europene în sprijinirea regimului Zelenski și cel mai recent conflict dur dintre Japonia și China, cu participarea indirectă a Pentagonului, descriu un tablou sumbru de dinaintea așteptatei explozii.

Diplomația a fost pusă, din nou, în așteptare. De la Washington, semnalul este că Trump se va întâlni cu Putin doar pentru a semna un armistițiu în condițiile dictate de Casa Albă. În replică, Moscova a întețit atacurile cu rachete și drone asupra infrastructurii energetice a Ucrainei, iar trupele din prima linie sunt pe cale să cucerească orașul Pokrovsk, o redută importantă din regiunea Donbas.

Numită luna trecută în funcția de premier al Japoniei, Sanae Takaichi a intrat rapid în conflict cu China. Ea a afirmat în fața legislativului de la Tokyo că o „urgență în Taiwan” (cum ar fi o blocadă chineză) ar reprezenta o„amenințare la supraviețuirea națională” a Japoniei. Șefa guvernului nipon a invocat legea de securitate din 2015 pentru a justifica intervenția Forțelor de Autoapărare într-un astfel de scenariu.

Poziția sa a fost percepută de Beijing ca o interferență directă în afacerile interne. Și a provocat o reacție furioasă. Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe chinez, Lin Jian, a avertizat că orice acțiune militară japoneză ar fi „un act de invazie”. Consulul general chinez la Osaka, Xue Jian, a mers și mai departe pe X, cu o amenințare explicită, pe care a șters-o ulterior: „Capul murdar care se bagă unde nu-i fierbe oala trebuie tăiat”.

Reacția Chinei subliniază hotărârea de a apăra suveranitatea asupra Taiwanului, invocând crimele istorice japoneze din al Doilea Război Mondial și principiul unei singure Chine. De altfel, Beijingul a emis o alertă de călătorie pentru cetățenii săi în Japonia, ca urmare a unor „declarații provocatoare flagrante”.

Escaladarea amintește de criza sino-niponă din 2012 legată de insulele Senkaku. Temerile Japoniei față de o posibilă reunificare forțată a Taiwanului cu China sunt multidimensionale. Geografic, Strâmtoarea Taiwan este o arteră vitală pentru comerțul nipon, iar un conflict ar amenința direct arhipelagul Ryukyu, inclusiv Okinawa – care găzduiește bazele militare SUA-Japonia, protejate de Articolul 5 al Tratatului de Securitate bilateral. O dominare chineză ar permite Beijingului să proiecteze putere navală și să pericliteze securitatea maritimă a Tokyo-ului. Economic, Japonia depinde masiv de semiconductori taiwanezi produși de TSMC, esențiali pentru industria sa high-tech.

Premierul Takaichi a subliniat că „o urgență în Taiwan” ar fi echivalentă cu o amenințare existențială, în încercarea de a justifica investiții record în apărare. Bugetul japonez pentru 2026 include o creștere de 8 procente pentru rachete anti-navă.

Simultan cu conflictul sino-nipon, Departamentul de Stat american a aprobat, pe 14 noiembrie, o vânzare de armament către Taiwan în valoare de 330 de milioane de dolari. Este prima tranzacție de acest fel sub a doua administrație Trump. China a condamnat vehement decizia, prin purtătorul de cuvânt Lin Jian: „Vânzarea de arme a SUA către regiunea Taiwan din China încalcă grosolan principiul unei singure Chine și cele trei comunicate comune China-SUA, încalcă suveranitatea și interesele de securitate ale Chinei, contrazice dreptul internațional și trimite un semnal extrem de greșit forțelor separatiste pentru independența Taiwanului”.

În paralel, Europa se aliniază cu o retorică dură anti-China. Germania pregătește noi competențe legislative pentru a bloca investițiile chineze în tehnologie, cu trimitere în special la rețelele 6G dezvoltate de Huawei, din „motive de securitate națională”. Berlinul consideră că dependența de echipamente chineze expune infrastructura critică la spionaj și sabotaj cibernetic. Un oficial german a avertizat: „Nu putem permite ca securitatea noastră să fie compromisă de tehnologii cu backdoors potențiale”.

Reacțiile SUA și UE par a fi strâns legate de recentele discuții dintre Trump și Xi, în urma cărora Beijingul a refuzat să renunțe la colaborarea strânsă cu Rusia, în ciuda presiunilor americane legate de războiul din Ucraina. China continuă să submineze sancțiunile occidentale, inclusiv cele legate de petrolul și gazele naturale provenite din Rusia.

Pe fondul înrăutățirii situației de pe frontul ucrainean (unde Rusia a câștigat 59 de mile pătrate în săptămâna 4-11 noiembrie, cu avansuri în Donetsk și atacuri masive asupra Kievului), Europa a continuat să mărească sprijinul acordat regimului Zelenski, prin decontarea de armament american în valoare de peste 3 miliarde dolari. UE a aprobat tranșe de 1,8 miliarde euro pe 4 noiembrie, plus împrumuturi de 6 miliarde euro, în ciuda scandalurilor de mega-corupție din cercul de apropiați ai lui Zelenski. Cinic și ipocrit, Zelenski avertizează că „fenomenul corupției riscă să submineze efortul de război”.

În concluzie, criza sino-niponă legată de Taiwan nu este deloc izolată. Ea reflectă o reconfigurare globală unde securitatea Indo-Pacificului se împletește cu cea europeană în încercarea de a contracara ascensiunea BRICS.

Statele Unite, Japonia și aliații din G7, confruntați cu o Chină neclintită în alianța cu Rusia, au crescut recent miza militară, cu riscul unei escaladări ireversibile, scăpată de sub orice control.

Citiți și:
SUA-UK, vasalitatea strategică
Cu cine se bat SUA, Rusia, China și UE?

yogaesoteric
21 noiembrie 2025