Amânarea pronunţării deciziei în procesul lui Gregorian Bivolaru: semnal masonic al unei sacrificări masonice rituale?

73.246 0

Pare o farsă sinistră, dar este totuşi cu putinţă ca ea să devină nu numai o tragică realitate, ci şi o mare nedreptate: amânarea pronunţării deciziei finale în cazul profesorului de yoga Gregorian Bivolaru pentru data de 12 aprilie 2012 – un semnal masonic de finalizare a „operaţiunii Christ” printr-o „sacrificare” ocultă?

de profesor yoga Nicolae Catrina

Motto:

„În feluritele încercări ale vieţii, sufletul fiinţei umane este dezgolit de veşmintele iluzorii şi vremelnice pentru a se întări şi pentru a se purifica. Cu toate acestea, chiar şi atunci când este încercat, suprema Mamă Divină (Maha Shakti) îl înveleşte, plină de dragoste, cu veşmântul cel curat al speranţei divine.”

„Sub ochii noştri fie uimiţi, fie indiferenţi, istoria se repetă, iar aceasta dovedeşte o dată în plus inutilitatea istoricilor şi a ISTORIEI.”

„Trecând dincolo de această stare subumană letargică şi larvară, printr-o justă compensaţie înmugureşte totuşi actualmente pe PLANETA ALBASTRĂ un nucleu de fiinţe umane alese şi transformate lăuntric în care se trezeşte triumfătoarea starea de îndumnezeire.”

„Chiar dacă unele situaţii sau anumite evenimente cu care ne confruntăm sunt cu totul extraordinare pentru a putea să credem că toate acestea există, niciuna dintre ele nu este chiar atât de extraordinară pentru a nu putea să fie adevărată (atunci când este însă posibilă).”

„Există unele situaţii în viaţă prin intermediul cărora suntem determinaţi să descoperim cu uimire că în unele cazuri realitatea (ce pare a fi nebunească!) depăşeşte totuşi cu mult ficţiunea.”

„Pentru un tantric care este însufleţit de o curiozitate puternică, sublimă şi nesăţioasă, timpul nu contează, pentru că el are clipe fulgerătoare în care eternitatea i se revelează în toată splendoarea ei paradisiacă şi indescriptibilă. În el nu există loc pentru disperare, pentru că speranţa sa divină este imensă. Având întotdeauna la dispoziţie o energie gigantică, el poate să lupte şi să învingă mereu toate dificultăţile şi adversităţile. El devine astfel un legendar erou chiar şi atunci când, plin de modestie şi umilinţă, el nu se priveşte ca atare. În mijlocul tuturor luptelor pe care le duce cu forţele răului, el este şi rămâne plin de optimism şi veselie şi mintea sa este liniştită. El nu este niciodată nefericit, pentru că fiinţa sa, care este animată de o divină exaltare, arde tot timpul. Fiinţa sa arde în mod constant ca o torţă, chiar şi atunci când fiinţele care au pornit pe acelaşi drum pe care se află el s-au stins deja sau abia mai pâlpâie. El este în permanenţă însufleţit de nobilul ideal care îl propulsează să atingă tot ceea ce în aparenţă este inaccesibil pentru ceilalţi: misterul copleşitor în care Dumnezeu există şi i se revelează.”

Profesor yoga Gregorian Bivolaru

Anunţul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a amâna pronunţarea deciziei judecătoreşti în cazul profesorului yoga Gregorian Bivolaru pentru data de 12 aprilie 2012 dezvăluie o stranie „coincidenţă” care în realitate, atunci când este decodificată cu multă atenţie, ne face să înţelegem că asistăm în momentul de faţă la o veritabilă „execuţie la ordin” ce a fost dictată în acest caz din culise. Altfel spus, această (a treia!) nouă amânare a pronunţării deciziei judecătoreşti ne revelează dincolo de aparenţe „manevrele de culise” a celor care au plănuit acum la final şi chiar au dat ordin să se ajungă – fără să ţină deloc cont de adevăr şi mai ales de nevinovăţia celui în cauză – la un verdict „murdar”. Am putea spune că deja se întrevede pregătirea „actului final” al „operaţiunii Christ” (aşa cum a fost numită în anul 2004 uriaşa şi disproporţionata acţiune conjugată atât a poliţiei, cât şi a jandarmeriei şi a procuraturii ce viza distrugerea la comandă politică a şcolii de yoga MISA şi a mentorului ei, profesorul Gregorian Bivolaru). Spre uimirea noastră apar semne că această acţiune care la vremea respectivă s-a dovedit a fi un bluf de proporţii s-a plănuit totuşi din culise să fie finalizată taman în Săptămâna Mare (Săptămâna Patimilor) din acest an, exact în modul în care cum ştim cu toţii că s-a petrecut cu Iisus Hristos care, deşi nu era deloc vinovat, a fost totuşi condamnat pe nedrept, iar în final a fost sacrificat de către farisei!

La prima vedere, această nouă decizie de amânare a pronunţării pentru data de 12 aprilie anul curent poate părea pentru cei necunoscători cu totul aleatoare şi complet lipsită de semnificaţie. Tocmai pentru că nu este aşa, în cele ce urmează vă vom oferi câteva argumente pertinente şi unele dovezi importante care evidenţiază – sperăm, pentru cei mai mulţi dintre noi – că aici nu este vorba de o aşa zisă „teorie a conspiraţiei”, ci de fapte ce se corelează într-un mod semnificativ şi care în ansamblu lasă să transpară o anumită semnificaţie.

Înainte de a începe să identificăm aceste fapte, trebuie să înţelegem în primul rând cine le orchestrează cu viclenie din umbră şi cine are interesul, în cazul profesorului de yoga Gregorian Bivolaru, să compromită acest act juridic final pentru a se ajunge la ceea ce se numeşte de către cunoscători „justiţie la ordin”. După cum se ştie în cazul „justiţiei la ordin” nu contează absolut deloc dacă cel vizat este sau nu vinovat de săvârşirea faptelor pentru care este învinuit: în cazul unei astfel de victime trebuie să se dea ca verdict o condamnare (aşa cum se ştie că a afirmat textual, fără nicio jenă legată de deontologia profesională ori de respectarea unei elementare prezumţii de nevinovăţie, un realizator de emisiuni TV, în direct într-o emisiune, mai precis Emanuel Isopescu: „vinovat sau nevinovat, Bivolaru trebuie să ajungă după gratii”).

Nu este însă cazul să ne imaginăm că în spatele acestei „lucrături murdare” care este mai mult ca sigur că a fost dictată din culisele Procuraturii Generale s-ar afla nişte realizatori de emisiuni de la televiziune, căci aceste cozi de topor nu sunt altceva – aşa cum vă vom dezvălui în cele ce urmează – decât „portavocea” sau lacheii obedienţi ai anumitor grupări oculte care trag sforile în România. Realitatea este că cele mai deranjate şi supărate atât de dezvăluirile pline de curaj, cât şi de întreaga activitate spirituală a profesorului de yoga Gregorian Bivolaru sunt mai ales structurile francmasonice (precum şi grupurile secrete de putere ce au derivat din aceasta) din Romania, care acum există semne că au aranjat la „ordin” ca pronunţarea sentinţei judecătoreşti finale să fie stabilită (deloc întâmplător!) chiar în Săptămâna Patimilor. Mai ales pentru noi este cât se poate de evident că în felul acesta se vrea ca Grieg (care, aşa cum ştim cu toţii, a fost desemnat într-un mod codificat, în momentul declanşării acţiunii poliţieneşti şi judiciare din anul 2004, „Christ”), cu toate că este nevinovat (şi mai mult decât atât, chiar a fost declarat nevinovat de către două instanţe judecătoreşti) să ajungă din nou după gratii, iar „operaţiunea Christ” să se încheie exact în acest mod murdar aşa cum s-a dorit atunci la început atât de către artizanii cât şi de către iniţiatorii ei, adică cu Grieg („Christ”) arestat şi sacrificat!

După cum ştim cu toţii, „operaţiunea Christ” a fost declanşată în 18 martie 2004, şi potrivit unor surse din Ministerul de Interne, ea trebuia să se încheie exact în Săptămâna Mare (Săptămâna Patimilor) din acel an. Iată însă că acum, în anul 2012, după trei amânări (toate aceste amânări de faţadă fiind cel mai probabil necesare, tocmai pentru că ar fi fost mult prea bătător la ochi dacă s-ar fi fixat încă de la început data de 12 aprilie pentru pronunţarea deciziei), s-a ajuns ca „actul final” al enigmaticei operaţiuni Christ să fie programat să se finalizeze tot în Săptămâna Mare! Mai mult decât atât, aşa cum se ştie în momentul de faţă (aspect la vremea respectivă senzaţional care a fost dezvăluit pentru prima oară de ziaristul Christian Levant, ce activa atunci la „Evenimentul zilei”) Grieg a fost considerat nu numai de către francmasonerie ci şi de guvernul de atunci, în frunte cu cripto-masonul Adrian Năstase, un fel de „ţap ispăşitor” pentru ca (sub bizara perdea de fum care a fost pentru români cazul MISA-Bivolaru), cazul mega escrocului Gabriel Bivolaru să poată fi cu uşurinţă muşamalizat, şi chiar pus la adăpost de atenţia opiniei publice – ce era mult prea ocupată pe atunci cu tot circul mediatic ce a fost declanşat cu abilitate prin intermediul senzaţionalei „operaţiuni Christ”. Toate aceste aspecte ne ajută să descoperim că şi de data aceasta, s-a ales (deloc întâmplător) Săptămâna Patimilor pentru o evidentă sacrificare (ce este în felul acesta mărturisită aproape explicit, cu o secretă satisfacţie, de tenebroşii artizani ai acestei lucrături diabolice) a unui om ce este nevinovat, la fel aşa cum s-a acţionat şi în urmă cu peste 2000 de ani în cazul deja celebru al lui Iisus!

Chiar şi numai aceste aspecte percutante ce se bazează pe fapte incontestabile pe care le-am menţionat aici şi care se referă la binecunoscutul caz al profesorului de yoga Gregorian Bivolaru ar trebui să dea mult de gândit oricărui om inteligent, pus în temă şi care nu se lasă păcălit de aparenţe. Vom urmări să prezentăm în continuare anumite aspecte ce sunt mai puţin cunoscute publicului larg cu privire la aşa-numitele „execuţii masonice”, aspecte care îndrăznim să sperăm că vor clarifica misterul unor aşa-zise „coincidenţe” cel puţin stranii, „coincidenţe” care ridică în mod firesc o mulţime de întrebări, şi dintre care ne vom referi pentru început la trei dintre ele:

- Este cazul să ne întrebăm de ce oare „operaţiunea Christ”, în care Grieg era numit, codificat, „Christ” atât de către organele poliţiei şi procuraturii, cât şi de către jandarmerie, şi care trebuia să fie arestat „indiferent dacă era vinovat sau nevinovat” a fost declanşată pe data de 18 martie 2004 şi era programată să se încheie, exact în Săptămâna Patimilor din anul 2004, cu arestarea lui Gregorian Bivolaru?
- Este cazul să ne întrebăm de ce oare, după trei amânări succesive (dintre care una dintre aceste amânări a implicat nu două săptămâni, ci opt zile!), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a programat apoi într-un mod straniu pronunţarea sentinţei definitive (sau altfel spus „actul final”) în procesul lui Grieg exact în Săptămâna Patimilor din anul 2012?
- Un alt aspect ciudat ce ridică semne de întrebare este acesta: De ce oare, atunci când Grieg a fost arestat pentru prima dată (în timpul dictaturii ceauşiste), toate acestea s-au produs în 17 aprilie 1984, adică exact în Săptămâna Patimilor din acel an?! Reamintim faptul că atunci el a fost anchetat si torturat într-un mod bestial, fiind învinuit (culmea ridicolului) de conspiraţie împotriva fostului dictator Nicolae Ceauşescu, iar ulterior (după ce a reuşit să evadeze într-un mod de-a dreptul uluitor din arestul Securităţii (de unde până atunci nu mai evadase nimeni şi de unde nici după aceea nu a mai evadat nimeni) a fost în final condamnat la un an şi jumătate de închisoare… numai pentru evadare şi pentru nimic altceva!

Pentru a răspunde într-un mod pertinent la aceste întrebări ce aruncă o cu totul altă lumină asupra unor evenimente care în aparenţă ni se înfăţişează ca fiind fără legătură între ele, trebuie în primul rând să precizăm că la ora actuală este binecunoscut faptul că francmasonii recurg întotdeauna la diferite simboluri, iar mai mult decât atât, acţionează sub anumite incidenţe numerice atât în cadrul ritualurilor lor, cât şi – mai ales – în cadrul execuţiilor rituale ce sunt în secret îndreptate împotriva acelora pe care ei îi consideră „duşmani” importanţi. Aşadar, o cheie importantă în descifrarea semnificaţiilor ascunse ale acestor trei evenimente pe care le-am menţionat anterior în legătură cu perioada de dinainte de Paşti ne este dată de înţelegerea simbolismului numerelor ce sunt utilizate în cadrul francmasoneriei şi care apar adeseori în cadrul „execuţiilor rituale” de tip masonic. Având în vedere că cea mai importantă incidenţă numerică pentru situaţia de faţă este aceea a numărului 12, vom oferi în cele ce urmează câteva informaţii semnificative de natură esoterică cu privire la acest număr. Este necesar să subliniem că vom dezvolta aceasta îndeosebi din perspectiva integrării acestui număr în ritualurile masonice. De asemeni, deoarece în masonerie numărul 12 este adesea strâns legat de numărul 13 (care tocmai de aceea este scris adeseori 12+1) trebuie să adăugăm aici un preambul, ce este totodată o precizare foarte importantă (pentru cazul nostru) referitoare la numărul 13.

În cadrul francmasoneriei, numărul 13 este totodată o modalitate de reprezentare simbolică a numărului 33 (mai precis acest număr reprezintă cel mai înalt „grad” ce poate fi atins în cadrul acestei secte satanice), datorită faptului că împărţirea unităţii (prima cifră din componenţa lui 13) la 3 (cea de a doua cifră a numărului 13) are ca rezultat numărul fracţionar periodic 0,33333…, sau (în mod simbolic vorbind) 33.

Tocmai pentru a înţelege şi mai bine acest simbolism ascuns şi, în primul rând, pentru a dezvălui care anume este natura acestuia, reamintim faptul că în Biblie se spune că Lucifer a luat cu el, atunci când a decăzut de pe nivelul său angelic datorită revoltei împotriva lui Dumnezeu, „o treime” (adică 1:3, raport care, din punct de vedere numerologic, este echivalent cu 13) dintre îngerii prezenţi în acel moment în cadrul confruntării respective.

În Apocalipsă, numărul 12 semnifică îndeosebi sfârşitul (încheierea) unui anumit ciclu temporal. În simbolismul masonic, acest număr este asociat unui anumit ansamblu distinct de semne de recunoaştere (există 12 astfel de semne!) care se folosesc între masoni precum şi în cadrul „încheierii” eforturilor lor disperate, malefice de a domina cu orice preţ lumea – această „încheiere” fiind, în viziunea lor dementă, „succesul lor final”. De aici numărul de 12 stele ce figurează pe steagul Uniunii Europene, ori structura de 12 membri ai aşa-numitului Super-Congres al Statelor Unite ale Americii etc. Cu toate acestea, cea mai semnificativă corelaţie a numărului 12 în contextul de faţă este dată de aşa-numita „masă rotundă” a francmasonilor care au primit deja cel puţin gradul de „templier”: o astfel de „masă rotundă” implică prezenţa a 12 masoni care acţionează împreună pentru a distruge (prin eforturile lor malefice conjugate şi prin recurgerea, în grup, la anumite procedee oculte de magie neagră) persoanele ce sunt considerate de ei „indezirabile” sau pe acei membri ai masoneriei care au divulgat anumite secrete tenebroase ale acestei secte satanice. Altfel spus, numărul 12 este asociat cât se poate de frecvent „execuţiilor” criptice masonice.

Figura 1. O reprezentare (care provine chiar dintr-un manual masonic de uz intern!) a unora dintre modalităţile de asasinare (execuţie) rituală satanică a acelor membri care divulgă secretele tenebroase ale acestei organizaţii criminale sau care sunt consideraţi de către masonii de rang înalt „persona non grata”, precum şi a semnelor sau a mesajelor masonice secrete (codate) ce anunţă – şi totodată ordonă (pentru cei „iniţiaţi”) punerea în aplicare a acestor modalităţi: 1. Tăierea gâtului de jur-împrejur şi smulgerea limbii din rădăcină; 2. Înjunghierea în piept şi extragerea inimii şi a plămânilor; 3. Spintecarea şi scoaterea afară a intestinelor [fiinţei umane respective].

Privind toate acestea dintr-o asemenea perspectivă, devine cu putinţă să înţelegem mult mai clar semnificaţia masonică a datei de 12 aprilie 2012, la care a fost programată (deloc întâmplător!) pronunţarea sentinţei definitive în cazul profesorului yoga Gregorian Bivolaru – dată care este atât o expresie directă a numărului 12 (data propriu-zisă!), cât şi o reiterare ocultă a incidenţei (sau altfel spus, a rezonanţei oculte) a acestui număr, deoarece prin însumarea ezoterică a tuturor cifrelor ce compun respectiva dată calendaristică obţinem din nou numărul 12: 12.04.2012 înseamnă, în acest mod, 1+2+0+4+2+0+1+2 = 12!!! Mai mult decât atât, în simbolismul masonic al numărului 12 este deja integrată de multă vreme ideea sacrificiului – inclusiv a omorurilor rituale care sunt realizate în cadrul unui ritualism satanic ce maimuţăreşte, printr-o bizară inversiune, diferite ritualuri creştine, în primul rând ritualul sărbătoririi Paştelui. Într-adevăr, pentru francmasoni crucificarea lui Iisus Hristos este, afirmă chiar manualele masonice, un prilej de sacrificare a unor făpturi inocente (acesta este spre exemplu cazul omorurilor rituale a unor copii sau chiar a unor bebeluşi, asasinate ce au loc, potrivit nenumăratelor mărturii – ce provin inclusiv de la foşti masoni – atât în cercurile masonice, cât şi în cele ale aşa-zişilor „iluminaţi”) sau o ocazie de a distruge (din punctul de vedere al reputaţiei, al situaţiei materiale şi sociale sau chiar din punct de vedere fizic) pe cei care sunt consideraţi de către francmasonii de grad înalt drept „cei mai mari duşmani” ai lor. Tocmai din această cauză, cele mai multe acţiuni şi ritualuri malefice, criminale sau satanice de acest gen sunt realizate (ori cel puţin iniţiate) de „iluminaţii” satanici francmasoni îndeosebi înainte de sărbătoarea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, adică în acele zile care, prin rezonanţa lor cu totul aparte cu momentele de manifestare a unor forţe malefice şi satanice mari, exacerbate, ce au condus, aşa cum ştim cu toţii, la crucificarea şi la torturarea cumplită a lui Iisus, pot favoriza chiar şi acum, în anumite condiţii, manifestarea şi acumularea unor energii şi influenţe oculte malefice ce sunt direcţionate în prealabil asupra unor persoane-ţintă. Tema morţii rituale (sau cel puţin a distrugerii sociale, materiale, profesionale etc.) a unei anumite fiinţe umane (deranjante!) este aşadar adeseori prezentă în cadrul ceremoniilor masonice oculte mai ales în perioada premergătoare Paştelui, deoarece, într-un mod cel puţin straniu, grupările de factură satanică ori diferitele cabale malefice şi luciferice se bazează pe răstălmăcirea ori pe maimuţărirea Bibliei ori a anumitor texte sacre precum şi pe utilizarea în sens malefic, pervers, a anumitor simboluri spirituale, cum ar fi crucea! Tocmai pentru a clarifica pentru cei ignoranţi aceste aspecte, oferim două imagini deosebit de semnificative în acest sens, imagini ce ilustrează anumite aspecte criptice ale acestor ritualuri malefice în care aşa-zisul „iniţiat” este în prealabil determinat să batjocorească un crucifix – este vorba în acest caz de aşa-numita „călcare în picioare a crucii”, ce este un element ritual obligatoriu în cadrul anumitor iniţieri masonice ultrasecrete.

Figura 2. Un moment secret din cadrul ritualului de iniţiere în cel de-al 18-lea „grad” masonic, în cadrul căruia simbolul creştin al crucii este batjocorit prin asocierea lui cu diavolul (Baphomet, în jargonul pseudo-ocultist al masoneriei), care este adorat de toţi cei prezenţi. Cu acea ocazie, membrii acelei grupări îşi declară într-un mod solemn şi ritual supunerea totală faţă de forţele abisale, diavoleşti ale întunericului.

Figura 3. Reprezentarea grafică a momentului ritual al călcării în picioare a crucifixului, pentru a nega şi a anula în felul acesta în fiinţa „iniţiatului” mason şi satanist sacrificiul cristic.

Revenind acum la simbolismul masonic al numărului 12, considerăm că este necesar să mai adăugăm că există în francmasonerie 12 elemente de bază ce structurează întregul ansamblu de ceremonii şi ritualuri. „Fără cunoaşterea acestor 12 elemente – afirmă faimosul mason Albert Pike – nimeni dintre masoni nu este cu adevărat un membru al masoneriei.” Totodată, numărul 12 este atât de important în cadrul execuţiilor rituale masonice şi pentru că el corespunde, în sistemul iniţiatic al Tarotului, celui de-al 12-lea mister (Arcană): respectivul mister este „Spânzuratul” sau, în contextul de faţă, „cel sacrificat”. Mai precis, acest mister major ce este reprezentat în cadrul Tarotului (mister care, trebuie să precizăm, are, la modul general vorbind, multiple semnificaţii, unele dintre ele profund benefice ce sunt asociate, printre altele, reorientării fiinţei către Dumnezeu, regenerării divine, continenţei sexuale perfecte etc.!) este înţeles într-un mod pervertit şi este utilizat ca atare în cadrul acţiunilor malefice de răzbunare sau de „execuţie rituală” masonică, numai şi numai într-un sens nefast, malefic. În acest context satanic respectiva Arcană („Spânzuratul” din cadrul jocului iniţiatic al Tarotului) semnifică „sacrificarea (omorârea) rituală a unei fiinţe umane ce prezintă o stare lăuntrică de perfectă inocenţă şi care a atins o treaptă superioară a conştiinţei”! Simbolismul tattva-ic al acestei arcane majore este în mod intim asociat apei subtile, respectiva apă ocultă fiind asociată în cadrul ritualurilor satanice ce se realizează în cadrul francmasoneriei şi al grupării aşa-zişilor „iluminaţi” cu ceea ce este numit de ei, într-o manieră codificată, „botezul morţii”. După cum se poate observa şi din imaginea alăturată (vezi fig.4), personajul care este spânzurat are un picior întins şi altul îndoit într-un anume mod astfel încât ambele picioare să alcătuiască simbolul crucii, iar braţele personajului din această reprezentare sunt aduse la un unghi de 60° pentru ca în felul acesta ele să prefigureze un triunghi echilateral. Pentru francmasoni (mai ales în cazul execuţiilor rituale satanice), aceasta (crucea de deasupra triunghiului) semnifică coborârea luminii (conştiinţei) în întunericul abisurilor suferinţei şi a morţii – tocmai de aici apare asocierea (în cadrul simbolisticii masonice secrete, satanice) a acestei cărţi a Tarotului cu Săptămâna Patimilor lui Iisus Hristos şi cu ceea ce francmasonii şi sataniştii numesc, în sminteala lor imbecilă, „moartea lui Dumnezeu”.

Figura 4. Cea de a 12-a carte (arcană) majoră a Tarotului – „Spânzuratul”

Acţiunea îndârjită de negare şi respingere furibundă a marelui Model Divin care este Iisus Hristos (pe care masonii, sataniştii şi toţi adoratorii lui Lucifer îl urăsc cu o nesfârşită înverşunare) poate fi şi mai clar înţeleasă dacă avem în vedere că pentru francmasoni Lucifer este „cel care aduce lumina” – de aceea ei se numesc pe ei înşişi „fiii luminii” (expresie în mod evident codificată care semnifică în realitate „fiii lui Lucifer”) şi au chiar un calendar paralel (masonic) cu calendarul uzual, calendar ce este numit „calendarul luciferic” deoarece în cadrul lui, în loc de A.D. (Anno Domini sau „în timpul Domnului nostru [Iisus Hristos]”), aşa cum se scrie în calendarul nostru obişnuit, ei scriu A.L. (Anno Lucis, expresie ce semnifică pentru masoni nu „anul luminii” ci „anul lui Lucifer”, care, aşa cum am arătat, este considerat de francmasoni ca fiind „purtătorul luminii”). În felul acesta, sacrificiul cristic (ce este comemorat de fiecare creştin în fiecare an, în cadrul Săptămânii Patimilor de dinaintea sărbătorii Învierii) este pervertit de aceşti sărmani adoratori ai lui Lucifer printr-o sacrificare rituală a unor fiinţe umane cât mai pure, pentru ca în felul acesta, ele să joace pentru ei toţi rolul de „ţap ispăşitor” pentru toate crimele lor odioase.

Dat fiind faptul că aceste aspecte şi dezvăluiri pot să apară ca fiind cu totul incredibile pentru cei care nu cunosc „dedesubturile” sectelor francmasonice, ne vom referi aici la un caz care a făcut multă vâlvă la vremea lui. Este vorba de un exemplu faimos de crimă rituală masonică: asasinarea rituală a fostului membru al lojii masonice Propaganda Due (P2), Roberto Calvi, imediat după ce acesta a refuzat să mai asculte orbeşte directivele şi ordinele superiorilor săi ierarhici pe linie masonică (în special pe acelea ale lui Licio Gelli, conducătorul acestei sinistre organizaţii criminale de tip mafiot, ai cărei membri se numesc între ei „fraţii cei negri” – frati neri, în limba italiană. [De altfel, chiar şi dictatorul Nicolae Ceauşescu a făcut parte din această lojă masonică]). După cum se ştie foarte bine la ora actuală, Roberto Calvi a fost ucis într-un mod ritual, iar acest asasinat s-a vrut să fie totodată şi un avertisment cât se poate de serios pentru alţi eventuali „trădători” ai secretelor masonice ori unor eventuali „nesupuşi” ordinelor ierarhice: Roberto Calvi a fost găsit mort (în aparenţă, prin spânzurare), însă o investigaţie medico-legală amănunţită a revelat, dincolo de orice îndoială, faptul că în realitate spânzurarea lui a avut loc după ce el murise! În plus, el a fost găsit având în buzunare două cărămizi intacte (noi, complet nefolosite). Ori, înscenarea spânzurării este o trimitere evidentă la arcana „Spânzuratului” din Tarot, ale cărei sinistre semnificaţii oculte în mod evident pervertite în cadrul ritualurilor masonice le-am prezentat anterior, iar cele două cărămizi nefolosite semnifică în acest caz atât o viaţă – a lui Calvi – care în opinia asasinilor lui a fost o viaţă irosită zadarnic, cât şi sugerarea faptului că el ar fi furat din banii organizaţiei masonice din care făcea parte. Toate acestea, dacă sunt corelate într-un mod inteligent şi cu alte aspecte cât se poate de tenebroase ale regulamentelor şi jurămintelor masonice sinistre, ilustrează cu prisosinţă că acolo a fost vorba în realitate de asasinarea cu sânge rece a lui Roberto Calvi de către „fraţii săi cei negri” (frati neri) ce făceau parte din loja Propaganda Due, pentru a „propaga” în felul acesta un cumplit mesaj de teroare pentru orice alt aşa-zis „frate” care ar mai îndrăzni vreodată să nu se supună fără crâcnire ordinelor lojii!

Astfel de crime cu un vădit caracter straniu, chiar excepţional, au întotdeauna o motivaţie cu caracter excepţional. Ele nu pot fi încadrate în categoria crimelor obişnuite (cum ar fi crimele pasionale sau cele care apar datorită exacerbării urii, ori din dorinţa de a acapara bunurile altor persoane etc.) ci sunt întotdeauna execuţii ce sunt comandate în prealabil de către „ierarhia” satanică a „iluminaţilor” masoni şi sunt apoi înfăptuite efectiv de membrii complet obedienţi şi fanatici ai acestei secte. În plus, în cazul acestor „execuţii rituale” nimic nu este lăsat la voia întâmplării: atât condiţiile realizării acestor crime, cât şi obiectele ce sunt lăsate în mod intenţionat la locul faptei, dar chiar şi data calendaristică la care astfel de execuţii au loc (dată care, prin însumare numerologică, oferă apoi o anumită „cheie” sau vehiculează un anumit mesaj celor iniţiaţi care cunosc toate aceste aspecte oculte), precum şi locul în care este adus după aceea trupul neînsufleţit al acelei fiinţe umane ce a fost asasinată în acest mod. În această direcţie, oferim un alt exemplu deja celebru şi totodată deosebit de semnificativ: seria de crime oribile care au zguduit Londra la sfârşitului secolului al XIX-lea şi care a fost atribuită faimosului asasin „Jack Spintecătorul” s-a dovedit a fi de fapt o serie de omoruri rituale (care au avut ca victime fiinţe umane nevinovate) ce au fost astfel integrate în anumite ritualuri de magie neagră şi care a fost cu putinţă să dezvăluie după aceea un sinistru plan satanic al desfăşurării lor. În acest sens s-a constatat, printre altele, că absolut toate victimele au fost găsite în diferite locaţii din Londra ce alcătuiau (cu o mare precizie) pe harta oraşului o cruce!

Cel mai adesea şi din cauza acestor „execuţii rituale” există o mare obedienţă şi supunere la toţi francmasonii care activează în aproape toate structurile sociale – inclusiv în sfera justiţiei. Tocmai de aceea, nu numai că membrii masoneriei sunt obligaţi să se supună ordinelor care le vin de la gradele superioare (altfel spus, de la „Ierarhie”, în jargonul masonic), dar pentru a-i asigura pe „superiorii ierarhici” de supunerea lor totală şi necondiţionată (indiferent de adevăr, de dreptate, de consecinţele îndeplinirii orbeşti a ordinelor respective etc.), adeseori masonii care sunt totodată şi persoane publice (politicieni, oameni de afaceri, cântăreţi, judecători, procurori, actori etc.) se lasă în mod intenţionat să fie fotografiaţi, iar după aceea apar în diferite publicaţii realizând anumite gesturi rituale ale supunerii, cel mai cunoscut gest dintre toate acestea fiind „gestul supunerii totale şi al fidelităţii ierarhice”. Acest gest ritual secret (care face parte din seria celor 12 gesturi principale de recunoaştere reciprocă şi de comunicare între francmasoni la care ne-am referit anterior) implică plasarea mâinii drepte cu degetele răsfirate în dreptul inimii, degetul mare fiind orientat în sus pentru a simboliza în felul acesta supunerea totală a masonului respectiv faţă de gradele masonice superioare (întocmai precum în imaginea de mai jos, în care figura printului William al Marii Britanii este alăturată aceleia a unor masoni ce realizează acest gest simbolic în cadrul unei ceremonii – vezi fig. 5).

Figura 5.

Iată, în imaginea următoare (vezi fig. 6), exact acelaşi gest ritual ce este realizat (deloc întâmplător!) de diferite staruri actuale – de la stânga la dreapta: Prince, Jennifer Lopez, Rihanna, Eminem.

Figura 6.

Prin urmare, nu trebuie să ne mire deloc faptul că unii membri marcanţi ai justiţiei din ţara noastră nu se dau în lături de la astfel de manevre abjecte şi se pot preta la o asemenea obedienţă servilă deoarece, în mod explicit sau neexplicit, ei nu sunt decât slugile supuse (şi adeseori foarte temătoare) ale „fraţilor lor mai mari” din cadrul acestei „ierarhii” satanice. Tot din acelaşi motiv nu ne mai miră nici faptul că pe vremea lui Ceauşescu (care, aşa cum am amintit anterior, a fost şi el un membru al lojii masonice criminale Propaganda Due şi multe opinii avizate susţin că el a fost executat după ce, în megalomania lui, a refuzat să mai asculte ordinele lui Licio Gelli), profesorul de yoga Gregorian Bivolaru figura în topul celor mai periculoase persoane (pe locul trei!). Sau faptul că în urma celei mai ample acţiuni a poliţiei române de după Revoluţie, „operaţiunea Christ”, a existat un singur arestat (profesorul de yoga Gregorian Bivolaru), care acum figurează pe lista poliţiei române pe primul loc printre cele mai periculoase şi mai căutate persoane!

Cunoaştem cu toţii faptul că încă de pe vremea regimului dictatorial al lui Nicolae Ceauşescu, profesorul yoga Gregorian Bivolaru a fost de nenumărate ori victima unor abuzuri flagrante – atât ale procurorilor, cât şi ale justiţiei de atunci din România. Acum, din perspectiva dezvăluirilor referitoare la aspectele malefice oculte ale francmasoneriei pe care le-am oferit anterior, faptul că Gregorian Bivolaru a fost arestat în anul 1984 exact în perioada Săptămânii Patimilor – fiind apoi victima unor cercetări abuzive declanşate de organele Securităţii cu intenţia vădită de a se lăuda că i-au salvat viaţa „conducătorului iubit” (dictatorul Nicolae Ceauşescu) şi fiind acuzat în mod aberant că urma să îl asasineze de la distanţă, prin mijloace paranormale, pe Ceauşescu (reamintim că încă de pe atunci acesta era mason şi membru al lojii Propaganda Due) – toate aceste aspecte pe care le-am prezentat aici capătă pentru noi o cu totul altă semnificaţie. Intr-adevăr, se ştie că după ce, fiind conştienţi de puterile oculte şi paranormale excepţionale cu care Grieg era înzestrat, au încercat zadarnic (inclusiv prin intermediul masonului Gelu Voican Voiculescu) să-l atragă în masonerie, francmasonii din România s-au răzbunat înscenându-i fel şi fel de infracţiuni imaginare.

Tocmai aceasta l-a determinat pe Grieg să protesteze într-un mod inedit şi a aceasta a fost principala cauză care l-a determinat să plănuiască şi chiar să reuşească să evadeze din arestul Securităţii Statului. Ulterior, deoarece sinistrul torţionar, securistul cu grad de colonel Vasile şi-a ratat avansarea la gradul de general tocmai din cauza acestui eveniment fără precedent, la scurt timp după aceea colonelul Vasile a plănuit o răzbunare cumplită. În felul acesta, după ce Grieg a fost condamnat (numai pentru evadare!) în anul 1984 şi a executat un an şi jumătate de închisoare, fiind ţinut în lanţuri şi fiind încarcerat împreună cu cei mai periculoşi criminali (mulţi dintre aceştia fiind deja condamnaţi la moarte), ulterior el a fost din nou arestat (în anul 1989) şi apoi, printr-o abjectă manevră de culise, i s-a înscenat o acţiune mârşavă în urma căreia a fost apoi adus în faţa unei comisii de medici psihiatri ce au decis în unanimitate că este iresponsabil şi au hotărât să fie internat de urgenţă în spitalul psihiatric de tristă amintire de la Poiana Mare, în care se aflau (tot internaţi în mod forţat) numeroşi dizidenţi care îndrăzniseră să ia în vreun fel sau în altul atitudine împotriva dictatorului Ceauşescu.

Deşi a rămas luni de zile internat la sinistrul spital de psihiatrie din localitatea Poiana Mare, impunându-i-se cu acea ocazie un tratament psihiatric forţat ce viza distrugerea lui psihică, revoluţia din decembrie 1989 a făcut ca profesorul yoga Gregorian Bivolaru să fie imediat pus în libertate. Ulterior (după anul 1990), cu toate că el a solicitat să fie alcătuită o comisie de medici ce urma să stabilească faptul evident că nu este bolnav psihic, spre uimirea tuturor, medicii psihiatri care au făcut parte din respectiva comisie au concluzionat în mod paradoxal că respectivul diagnostic era valabil şi că era cu neputinţă ca acel diagnostic să fie modificat, cu toate că realitatea stării sale psiho-mentale era cu totul alta (în sensul că Grieg nu suferea de nicio tulburare psihică)! Mai precis, unul dintre acei medici i-a spus profesorului yoga Gregorian Bivolaru, textual: „Câte zile vei avea şi vei trăi în România niciodată statutul dumitale de persoană iresponsabilă psihic nu va putea fi modificat”.

Ulterior, întreaga sa activitate de după revoluţia din decembrie 1989 s-a desfăşurat cu un curaj greu de înţeles de către cei care nu ştiu prin ce evenimente dificile a trebuit Grieg să treacă pentru a ajunge să întemeieze şi să coordoneze o scoală spirituală ce are chiar şi la ora actuală zeci de mii de membri şi simpatizanţi, toate acestea fiind realizate în pofida unor presiuni inimaginabile şi a unor valuri uriaşe şi neîncetate de calomnii fetide. Spre exemplu, în anul 1995, o persoană neidentificată a pătruns prin efracţie în apartamentul în care Grieg locuia, a tăiat ţeava de gaze şi apoi a declanşat printr-un anumit mecanism pe care l-a lăsat în apartament o explozie uriaşă ce a fost urmată de un incendiu devastator, care i-a distrus în întregime nu numai apartamentul, dar şi o mulţime de manuscrise şi peste 4000 de cărţi. Cu toate acestea, deşi atât ancheta brigăzii de pompieri, cât şi cercetările unor experţi independenţi au stabilit cu certitudine că explozia a fost declanşată de o mână criminală şi nu s-a datorat unor aşa-zise neglijenţe ale lui Gregorian Bivolaru (aşa cum s-au grăbit să afirme imediat organele de poliţie), nu a fost realizată nici până în ziua de azi niciun fel de investigaţie a organelor în drept pentru stabilirea vinovaţilor, pentru acea tentativă de asasinat şi pentru a se descoperi circumstanţele în care s-a produs acea teribilă deflagraţie.

Dat fiind faptul că în cadrul activităţii sale de structurare şi de coordonare a şcolii de yoga MISA, Grieg a îndrăznit să-şi exprime unele opinii nefavorabile cu privire la Partidul Social-Democrat, aceasta a făcut ca el să fie considerat un redutabil oponent şi duşman al acestei formaţiuni politice, ce era condusă pe atunci de Adrian Năstase. În felul acesta, aparent fără nicio legătură cu aceasta, în anul 1996 a existat o tentativă ca Grieg să fie din nou internat în mod forţat într-un spital de psihiatrie. Pentru aceasta, în cursul anului 1996, el a fost invitat – datorită unor demersuri abuzive ale organelor Inspectoratului General al Poliţiei – să se prezinte de urgenţă la Institutul Medico-Legal din Bucureşti, unde o comisie de medici îl aştepta gata pregătită să decidă din nou că este iresponsabil şi că reprezintă un pericol public, pentru a stabili că este neapărat necesar ca el să fie internat cu forţa într-un spital de psihiatrie. Faptul că a beneficiat cu acea ocazie de o ghidare inteligentă, competentă din partea avocatului pe care şi l-a angajat i-a permis însă să evite să se prezinte în faţa respectivei comisii medicale (care, aşa cum am arătat, fusese alcătuită tocmai pentru a decide imediat internarea lui forţată) şi, în aceste condiţii, el s-a ales doar cu o amendă din cauza refuzului de a da curs ambelor invitaţii ce i-au fost făcute de a se prezenta de urgenţă şi totodată obligatoriu în faţa acelei comisii (care l-a aşteptat (culmea!) de fiecare dată, 4-5 ore în şir, la Institutul Medico-Legal).

Ulterior, cu ocazia declanşării aşa-zisei „Operaţiuni Christ” (ocazie cu care întreaga naţiune şi-a putut da seama, prin intermediul avalanşei de articole defăimătoare şi a emisiunilor ce au apărut în mass-media, că „Operaţiunea Christ” fusese numită în felul acesta deoarece ea îl viza în realitate pe Grieg, considerând că el este, în mod simbolic, un fel de Christ modern al României), el a fost victima unor noi abuzuri, care au culminat cu spargerea uşii apartamentului lui în absenţa sa şi a continuat cu o percheziţie complet ilegală în cadrul căreia i s-au confiscat pe nedrept o mulţime de bunuri din apartament, printre care peste 2.000 de CD-uri cu muzică, peste 1.500 de casete cu diverse filme, peste 700 de cărţi, o întreagă aparatură electronică, inclusiv o colecţie de parfumuri naturale, un aparat Zepter de cromoterapie etc. etc., iar în final întregul apartament a fost vandalizat, astfel încât toţi prietenii şi cunoştinţele care au venit după aceea să vadă cum arăta apartamentul, au fost profund şocaţi să constate distrugerea evidentă şi sistematică ce fusese realizată la ordinul fostului prim-ministru Adrian Năstase.

După aceea, cu toate că – aşa cum am menţionat anterior – Grieg era considerat, chiar şi din punct de vedere legal, ca fiind „iresponsabil psihic”, brusc, ca-n basme, acea decizie a fost complet „uitată” de domnii procurori şi iată că (o nouă culme a culmilor!) împotriva lui a fost emis un mandat de arestare. Cu acea ocazie el s-a confruntat din nou cu un procuror (Grigore-Anton Chaborschi) care îl anchetase şi în timpul regimului ceauşist. Ulterior, i s-a realizat o înscenare ca în filme la vama Nădlac şi s-a pretins nici mai mult nici mai puţin decât că Grieg voia să treacă în mod fraudulos graniţa (cu toate că el deţinea un paşaport perfect valabil şi nu exista, la vremea respectivă, niciun fel de consemn oficial la frontieră care să îl vizeze!). În urma acestei înscenări aproape incredibile, Grieg a fost arestat chiar în clădirea vămii, pretinzându-se totuşi cu neruşinare (în mod fals!) că a fost văzut în afara clădirii vămii şi că voia, chipurile, să treacă în mod fraudulos graniţa. În felul aceasta a urmat arestarea lui pentru „tentativă de trecere frauduloasă a frontierei” şi la scurt timp după aceea, s-a scos „din pălărie” şi un alt mandat de arestare, pentru nişte pretinse relaţii sexuale cu o minoră. Constatând această serie de abuzuri şi ilegalităţi flagrante, dându-şi seama că nu va avea niciodată parte de un proces corect în România, Grieg a decis să fugă din această ţară, pentru a cere azil politic în Suedia. În felul acesta, el a ajuns pe teritoriul Suediei, unde a solicitat imediat azil politic. Totuşi, la cererea expresă a autorităţilor române, el a fost arestat de autorităţile suedeze şi a fost ţinut în închisoare, singur în celulă (deoarece organele judiciare din România pretindeau că este foarte periculos!), peste şapte luni de zile. Ulterior, atunci când dosarul său de drept a fost judecat de Tribunalul Suprem din Suedia, constatându-se netemeinicia acuzaţiilor care i se aduceau, precum şi ilegalităţile flagrante din dosarul ce fusese trimis acolo din România, s-a dispus apoi acordarea azilului politic şi a fost pus imediat în libertate. După aceasta, în România primul dosar a avansat cu greu şi, după mai mulţi ani, a fost judecat de tribunalul din oraşul Sibiu, care a dispus (după cum se ştie) achitarea lui Grieg. Imediat după aceea, procuratura generală a făcut recurs, care a fost judecat de Curtea de Apel din Alba-Iulia şi din nou Grieg a fost achitat. Apoi, din nou procuratura generală a făcut recurs şi în felul acesta dosarul lui Grieg a ajuns la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din Bucureşti, unde au început să apară diferite bizarerii şi semne că deja procuratura începuse să acţioneze din umbră pentru a se obţine cu orice preţ condamnarea lui.

Spre exemplu, mandatele de interceptare a unor convorbiri telefonice pentru care anterior (în cursul derulării procesului în oraşul Sibiu) se refuzase în mod ferm desecretizarea, pe considerentul că ele reprezentau secrete de stat (!), în anul 2012, în mod straniu şi aproape incredibil, aceste mandate de interceptare a convorbirilor telefonice (care, subliniem, anterior fuseseră declarate secrete de stat şi se refuzase divulgarea lor), au fost brusc desecretizate şi au apărut ca prin farmec la dosar cu numai două zile înainte de un anumit termen. Apoi, cu toate că avocaţii au cerut un termen legal pentru studierea atentă a acelor mandate, respectivul termen a fost refuzat cu o evidentă rea-voinţă, iar după aceea (culmea!), de mai multe ori la rând, sentinţa a fost apoi amânată într-un mod ciudat, fără să se specifice deloc care era motivul acelor amânări. În final, după ce au fost aranjate „din condei” respectivele amânări, am putut constata cu toţii cu uimire că termenul final pentru deciderea pronunţării a fost stabilit în data de 12 aprilie – adică exact în Săptămâna Patimilor, ziua de joi în care urmează să fie dată această sentinţă coincizând astfel, simbolic, chiar cu joia în care Iisus Christos a fost arestat şi judecat de către farisei şi, cu toate că era nevinovat, a fost condamnat pe nedrept, iar ulterior a fost, după cum ştim cu toţii, crucificat.

În felul acesta, printr-o manevră odioasă, acţiunea „Christ”, care a început în anul 2004 (şi a fost încă de pe atunci planificată să se încheie exact în Săptămâna Patimilor din acel an, cu arestarea lui Grieg), este finalizată după opt ani, printr-un sinistru joc ocult, tot în Săptămâna Patimilor. Cu toate că o astfel de acţiune pare a fi o farsă sinistră (şi la prima vedere este de necrezut), orgoliul plin de ură al procurorilor care acţionează din umbră pentru a determina să apară ceea ce se numeşte „o justiţie la ordin” a făcut, după toate aparenţele, să fie organizat din culise acest sinistru (şi totodată tragic) spectacol (de factură masonică!) în care iată că este cu putinţă ca un om nevinovat să fie trimis după gratii, la fel cum Iisus a fost judecat şi condamnat pe nedrept în urmă cu peste 2000 de ani. Cinismul şi sadismul procurorilor care, fie că sunt total aserviţi unor structuri oculte de tip masonic, sau al căror orgoliu exacerbat nu suportă ca Grieg să fie achitat de această instanţă supremă şi astfel să i se stabilească în mod definitiv şi irevocabil nevinovăţia reală, i-a determinat să acţioneze din umbră şi să pună la cale această farsă judiciară odioasă. Cu toate acestea, chiar dacă mulţi oameni plini de bun-simţ vor remarca această înscenare grotească, procurorii şi judecătorii vor râde sardonic şi (eventual) vor spune că suntem nebuni să considerăm că ei au avut vreun amestec, deoarece toate acestea sunt şi rămân doar nişte banale „coincidenţe”.

Totuşi, este cazul să ne întrebăm (mai ales în urma dezvăluirilor pe care vi le-am prezentat cu privire la aspectele tenebroase, oculte ale masoneriei) cum de au fost aranjate doar prin intermediul „coincidenţelor” toate aceste amânări astfel încât până la urmă sentinţa în cazul „Christ”-Bivolaru să fie dată tocmai în 12 aprilie, taman în Săptămâna Patimilor, în aceeaşi zi de joi în care Iisus (Christ) a fost condamnat pe nedrept?! Iar răspunsul logic la această întrebare reiese de la sine dacă vom corela şi sintetiza faptele pe care le-am prezentat anterior: acesta este calvarul pe care profesorul de yoga Gregorian Bivolaru a fost şi încă mai este forţat să-l suporte, datorită manevrelor mârşave pe care le face justiţia din România.

Totuşi, cei care au pus la cale aceste nemernicii ar trebui să se gândească că toate acestea sunt fapte care vor rămâne pentru totdeauna în istorie, căci istoria a ceea ce s-a petrecut de atâtea ori cu profesorul yoga Gregorian Bivolaru va rămâne aşa cum ea ne apare acum tuturor. În cazul profesorului yoga Gregorian Bivolaru, faptele sunt uluitoare, iar multe dintre ele sunt chiar senzaţionale şi la prima vedere par a fi incredibile. Cu toate acestea, mijloacele mass-media, atât de avide de senzaţional, vor trece sub tăcere toate aceste aspecte uimitoare, care în cazul profesorului de yoga Gregorian Bivolaru sunt mult prea deranjante, pentru a fi, chiar şi în treacăt menţionate. Aşa cum veţi vedea, aceste aspecte senzaţionale vor apare doar pe acest site, şi în rest mijloacele mass-media vor păstra o tăcere semnificativă asupra acestor aspecte în mod evident senzaţionale, care pentru mulţi români sunt uimitoare şi chiar sar în ochi.

Iată aşadar că sub ochii noştri uimiţi se prefigurează deja (sub forma unei farse sinistre) un sfârşit de groază în care este aproape sigur că un nevinovat va fi condamnat pe nedrept şi aruncat după gratii numai pentru a fi în felul acesta satisfăcut orgoliul exacerbat şi plin de ură al procurorilor, care pentru noi toţi este evident că au acţionat pe ascuns în această direcţie, deoarece desecretizarea pripită a mandatelor de interceptare a convorbirilor telefonice nu putea fi obţinută decât prin intermediul unor intervenţii ce s-au realizat din culise. Ori, amintim faptul că întreaga operaţiune „Christ” care a fost declanşată împotriva profesorului de yoga Gregorian Bivolaru a fost iniţiată (atunci, la început!) la ordinul secret al fostului prim-ministru Adrian Năstase care, date fiind relaţiile sale de prietenie „la cataramă” cu fostul procuror general al României, Ilie Botoş (care totodată îi era prieten de vânătoare!), a putut să aranjeze din culise „fabricarea” dosarelor împotriva lui Gregorian Bivolaru, cu toate că Grieg nu se făcuse „vinovat” decât de dezvăluirea unor adevăruri jenante referitoare la Adrian Năstase în anul în care acesta activa de zor pentru campania prezidenţială (deoarece, aşa cum ne amintim, urma să candideze la funcţia de preşedinte al României). Chiar dacă ulterior justiţia imanentă, dumnezeiască, s-a manifestat şi acum asistăm cu toţii la condamnarea lui Adrian Năstase (totul petrecându-se întocmai ca o ilustrare a vechiului proverb românesc care spune: „Cine sapă groapa altuia, cade el însuşi în ea”), cei care au acţionat la ordinele pe care Adrian Năstase le-a dat prin intermediul procurorului-şef Ilie Botoş nu suportă ca Grieg să fie declarat nevinovat şi, în orgoliul lor dement, acţionează din umbră pentru ca Grieg să fie condamnat şi aruncat după gratii, cu toate că este nevinovat!

În plus, având în vedere aspectele pe care le-am prezentat aici, putem spune pe drept cuvânt că această înscenare „miroase de la o poştă” a lucrătură tipică a „iluminaţilor” satanici şi a masonilor, care consideră că trebuie să se răzbune în felul acesta pentru acţiunile spirituale pe care Grieg le-a iniţiat în anul 2010 şi care, după cum ştim cu toţii, au fost urmate, după cea de-a şaptea rugăciune colectivă, de acele evenimente la scară planetară despre care Grieg a vorbit pe larg în conferinţa sa intitulată semnificativ „Vestea cea Bună” şi pe care, deoarece le cunoaştem deja cu toţii, nu le vom mai enumera aici.

Mai putem însă adăuga, în acelaşi context, descoperirea recentă a unei confirmări senzaţionale a ecourilor planetare ale acestor acţiuni spirituale ce au fost realizate în cadrul şcolii de yoga MISA la iniţiativa şi sub coordonarea lui Grieg, în celebra lucrare a lui Michael Drosnin, „Codul Bibliei”, volumul 3, care menţionează descoperirea, în codul secret al Bibliei, a realizării unui Nou Legământ între Dumnezeu şi oameni, iar momentul în care acest Nou Legământ este preconizat să fie realizat a fost tocmai anul 2010, adică exact anul în care a fost începută această serie de rugăciuni colective, ce au fost realizate la unison. Prin urmare, chiar dacă Michael Drosnin nu a reuşit să identifice în anul 2010 vreun eveniment important la scară planetară care să reprezinte începutul planului dumnezeiesc de salvare – atât a omenirii, cât şi a planetei Pământ – îndrăznim să afirmăm cu toată convingerea că acest pasaj ce a fost identificat prin intermediul codului secret al Bibliei se referă la momentul în care, în cadrul şcolii noastre de yoga şi sub ghidarea profesorului yoga Gregorian Bivolaru, au început după cum ştim cu toţii să fie realizate rugile colective ce au fost adresate lui Dumnezeu Tatăl (în cadrul unor grupuri foarte mari de oameni – la toate acestea participând, după cum ştim cu toţii, mii de fiinţe umane), rugi realizate la unison şi care au fost urmate de anumite evenimente cu totul extraordinare, unele dintre ele miraculoase, ce au fost chiar şi pentru noi uluitoare (mai ales pentru că la data respectivă nu ştiam nimic despre profeţia ce fusese dezvăluită prin intermediul codului secret al Bibliei), miraculoase, neaşteptat de ample şi rapide şi care au avut ecou la scară planetară!

Figura 7
.

Într-o traducere literală, mesajul uluitor al codului Biblic spune: „EL VA MODIFICA VIITORUL (sau altfel spus, DESTINUL) [ACESTEI PLANETE]”. „El” desemnează o fiinţă excepţională – un „trimis al lui Dumnezeu pe Pământ” – care va realiza efectiv, în cadrul unui grup suficient de mare de fiinţe umane ce va fi ghidat de el, procesul de modificare creatoare şi de transformare atât a destinului omenirii, cât şi a destinului planetei Pământ. Dată fiind corelarea – care pentru noi este evidentă şi incontestabilă – a anului 2010 cu un moment de început al procesului de transformare planetară prin intermediul unei acţiuni colective cu ecouri la scară planetară şi care va fi realizată în vederea acestei transformări destinice globale, luând de asemenea în considerare faptul că rugile noastre colective au început să fie realizate (la inspiraţia genială şi în mod evident divin integrată a profesorului yoga Gregorian Bivolaru) în anul 2010, pentru orice fiinţă umană înzestrată cu inteligenţă, cu bun simţ şi cu intuiţie, reiese cât se poate de clar că ceea ce a fost scris în urmă cu peste 3000 de ani în codul secret al Bibliei se împlineşte acum şi aici, chiar sub ochii noştri, iar un „vârf de lance” al acestui proces ce a fost inspirat, impulsionat şi susţinut de Dumnezeu este, îndrăznim să spunem într-un mod deschis şi fără falsă modestie, această şcoală spirituală de yoga, ce a avut iniţiativa să facă aceasta sub călăuzirea genială a lui Grieg.

Suntem desigur conştienţi că, în ciuda tuturor acestor dovezi şi probe (inclusiv cele de natură ocultă) vor fi totuşi destui sceptici care vor spune fie că toate acestea nu sunt adevărate (deşi oricine poate să verifice cu uşurinţă veracitatea faptelor pe care le-am prezentat aici), ori că nu este vorba, în cazul procesului lui Grieg, decât de nişte banale „coincidenţe” etc. La aceste argumente stupide, am putea răspunde la rândul nostru cu un argument de un bun simţ elementar: sunt cam prea multe (şi mai ales, foarte semnificative) aceste coincidenţe, domnilor! În plus, toate acestea (respectivele coincidenţe) se corelează într-un tot şi oferă o imagine de ansamblu ce este pentru noi toţi perfect coerentă, evidentă şi inteligibilă!

Dimpotrivă, pentru noi toţi, ca yoghini, este evident că structurile fracmasonice au fost chiar foarte deranjate de tot ceea ce Grieg a realizat – îndeosebi de organizarea rugăciunilor colective care, aşa cum s-a dovedit deja, au avut un imens ecou planetar benefic ce le-a perturbat şi a reuşit chiar să le dea pentru totdeauna peste cap planurile criminale ce sunt îndreptate asupra populaţiei acestei planete. De aceea am afirmat că este cât se poate de evidentă pentru noi această abjectă „lucrătură” ocultă, tipic masonică, ce vizează pedepsirea (ce se vrea a fi „exemplară”) a lui Grieg după modelul sacrificării lui Iisus: în viziunea plină de ură a „iluminaţilor” satanişti, masoni, Grieg trebuie să platească pentru că a îndrăznit să organizeze toate aceste rugi colective, care au avut imediat, după cea de-a şaptea, efecte devastatoare pentru aşa-zişii „iluminaţi”. Şi iată că totul a fost cu abilitate şi viclenie aranjat din umbră, pentru ca „operaţiunea Christ” să aibă un final care începe să se contureze încă de pe acum: „Christ” (profesorul yoga Gregorian Bivolaru) se urmăreşte să fie sacrificat!

Dat fiind faptul că mijloacele mass-media sunt în totalitate subordonate structurilor oculte ale aşa-zişilor „iluminaţi”, nu ne aşteptăm ca aceste informaţii corecte, obiective, şi care pot fi cu uşurinţă verificate, să fie măcar în proporţie de 1% preluate de presa din România, având în vedere faptul că adeseori circulă în presa de la noi fel şi fel de ştiri „senzaţionaliste”, mincinoase despre MISA, dar cu toate acestea, atunci când mass-media ar trebui să-şi facă chiar şi în proporţie de 3% datoria, informând publicul, aşa cum ar trebui să fie necesar, mass-media nu ia în considerare niciun fapt obiectiv, care ar putea fi cât de cât favorabil profesorului de yoga Gregorian Bivolaru sau acestei şcoli spirituale (MISA). Spre exemplu, ne-am putea gândi că este imposibil să ignori, ca organ mediatic, faptul că peste 45 de europarlamentari au tras serioase semnale de alarmă legate de cazul Bivolaru; cu toate acestea, mass-media românească tace mâlc, se preface că nu ştie nimic despre toate acestea (păstrând o tăcere criminală, de tip mafiot), singurul loc în care sunt publicate aceste informaţii este site-ul yogaesoteric.net.

În concluzie, afirmăm că în momentul de faţă, dată fiind programarea deciziei ÎCCJ în cazul Gregorian Bivolaru pe data de 12 aprilie (Joia Mare), avem toate motivele să credem că aici este vorba în realitate de un semnal foarte clar (şi totodată toate acestea sunt expresia unui ordin ocult masonic) cum că Gregorian Bivolaru („Christ”) trebuie să fie sacrificat.

Dincolo de toate acestea, noi avem deplină încredere în Dumnezeu şi suntem siguri că în cele din urmă adevărul şi dreptatea vor învinge, fie acum, fie ulterior. În concluzie, nu ne rămâne decât să acţionăm cu deplină încredere în Dumnezeu şi să spunem: „Tot înainte!”

Citiţi şi:

Justiţia în Antichitate. Procese celebre în care Justiţia a eşuat

Operaţiunea Christ, în dezbatere la Parlamentul European

Vă oferim în continuare câteva pagini semnificative din cartea lui Michael Drosnin, scanate: