Analiză: De ce casta pro-europeană ne spune că acum este rău, după ce toată campania au promis că scapă țara de „extremiști”

Începând din ziua în care premierul Bolojan a anunţat că taie bursele elevilor, ca primă măsură pentru corectarea deficitului bugetar, tot mai mulţi se întreabă în România: dacă până acum câteva luni ne spuneaţi cât este de bine şi ce creştere extraordinară ne-a adus Uniunea Europeană, şi că e nevoie să apărăm ce ne-a adus Uniunea Europeană şi să votăm cu cine este agreat de UE, atunci de ce este aşa de rău?

De ce este aşa de rău încât restructurarea e necesar să înceapă cu bursele copiilor?

Parcă România, ne-a spus Banca Naţională, ajunsese cu paritatea puterii de cumpărare înaintea Greciei, Portugaliei, Poloniei. Dacă toate aceste reuşite se cuveneau apărate, cum de astăzi mai avem un pic şi nu mai poate funcţiona statul, nu mai poate funcţiona ţara, pentru că o să cădem în categoria x sau y a agenţiei z sau t?

Vine domnul Alexandru Nazare, ministru al Finanţelor, din boardul BNR, să ne spună că toată creşterea economică este falsă şi că trăim pe datorie?

Dar unde a fost domnul Alexandru Nazare până acum? A fost în America, la Londra şi a aterizat ieri în România? Nu a fost el ministru al Transporturilor, al Finanţelor, parlamentar, şi a trăit o viaţă doar din banii statului?

Vine această castă, care schimbă funcţiile de la o instituţie de stat la alta, să ne spună astăzi, iar şi iar, că trăim pe datorie?

De ce nu spuneţi că voi trăiţi pe datorie? De ce nu spuneţi că sectorul privat produce valoare? Că produce surplus? De ce nu spuneţi că românii, persoane fizice şi juridice, au în bănci astăzi 130 de miliarde de euro şi credite luate doar de 70 de miliarde de euro?

În 2014, la câţiva ani după criza din 2008-2009, care a mâncat ani din viaţa românilor, depozitele erau de 50 de miliarde de euro şi creditele de 40 de miliarde de euro. Deci românii, persoane fizice şi juridice, pun deoparte 8 miliarde de euro pe an suplimentar în bănci.

Această ţară are puterea de a economisi şi de a-şi administra cu chibzuinţă resursele din privat, iar dacă băncile şi-ar face datoria şi ar finanţa cu adevărat economia, nici nu ar fi nevoie de bani europeni.

Se discută în aceste zile despre Programul de Redresare şi Rezilienţă – vestitul PNRR. Dar unde este redresarea, când deşi am luat 13 miliarde din aceşti bani, creşterea economică de după pandemie a scăzut de la 3%, la 0,2% în primul trimestru din acest an şi probabil că vom avea scădere economică în T2?

Redresare nu înseamnă creştere? Înseamnă scădere economică? De ce nu se văd aceşti bani în creşterea economică? Poate că mai mult finanţează importuri şi nu ai producţie locală.

Se plângea recent un vicepreşedinte de multinaţională din industria berii că nu mai sunt consumatori, că demografic suntem în scădere. Păi cum să ai consumatori dacă nu ai şi producători? Dacă din 50 de fabrici, câte avea România în anii ’90, acum au rămas 5? De unde consumatori?

Cum poţi să ai consum fără producţie?

Acum şi-a dat domnul Nazare seama că ceva nu funcţionează în acest model?

Parcă încet, încet, vin să se pună pe piaţă idei din partea cealaltă a baricadei. Parcă ne mergea bine. Cine a câştigat alegerile nu a scris în program că va începe tăierea risipei de la bursele copiilor, ci dimpotrivă, va suplimenta veniturile pentru educaţie.

Cum de merg finanţele atât de prost, când profiturile băncilor au fost record în 2024, de trei ori mai mari decât în 2021?

Cum de suntem gata să ne ducem în „junk”, când cifra de afaceri totală a companiilor din România a fost record în 2023 şi 2024, iar profiturile totale ale companiilor din România sunt de 4 ori mai mari decât în urmă cu 7-8 ani? Unde sunt banii?

Cum ne ducem în „junk”, când banii cheltuiţi pe turism în străinătate au fost de 10 miliarde de euro în 2024, de 10 ori mai mult decât în urmă cu 10 ani?

Nu mai vorbeşte nimeni de creştere economică şi de relansare? Nu mai vorbim de recuperarea decalajului faţă de zona euro? Peste tot auzim doar văicăreli şi drobul de sare.

Nu e nevoie să fii doctor în economie ca să alegi cea mai simplă soluţie – creşterea TVA – ca să aduci bani la buget.

Despre evaziune fiscală mai vorbeşte cineva, în afară de vorbitul în lozinci? Despre directorii din ANAF, pe care nu-i mai schimbă nimeni de zeci de ani, despre cumetriile de la nivel local, despre apartamentele cumpărate pe firmă, despre faptul că nu doar la benzinărie, dar în aproape orice magazin eşti întrebat dacă vrei să-ţi pui cheltuielile pe factură, mai întreabă cineva?

Despre multinaţionale precum Profi, care declară de 7 ani pierderi în fiecare an, şi totuşi este cumpărată cu 1 miliard de euro, nu mai întreabă nimeni? Unde este valoarea acestei companii, când ea a raportat constant pierderi?

Dacă primii 4 retaileri din România, cu afaceri de miliarde de euro, sunt pe pierderi, cum poate statul român să fie pe profit? De unde?

Poate că ar fi cazul să privim dincolo de aceste minusuri şi plusuri.

O ţară este o aliniere la un sistem de valori, nu un cont de profit şi pierderi.

În anii ’90, România nu avea niciun ban, în ’99 veneau la scadenţă 3 emisiuni de obligaţiuni, inflaţia era la peste 100% pe an.

Astăzi, cu profituri bancare record, cu profituri record ale companiilor, cu zeci de miliarde în conturi, este sfârşitul lumii?

Unde sunt mesajele de încredere? Chiar am uitat atât de repede de noiembrie 2024? Aţi ajuns să credeți mesajele celor despre care spuneaţi că ne vor conduce la catastrofă?

Avem nevoie de viziune, de încredere, de forţă, nu de războinici cu sporurile şi cu canapelele din sediul Guvernului.

În loc să discutăm despre Sidex, despre industria navală din România, despre industria siderurgică, despre finanţarea Reactoarelor 3 şi 4, despre mari proiecte de infrastructură care să mobilizeze resursele acestei ţări, actualul guvern se pierde în războiul de gherilă al unei birocraţii pe care, de altfel, a şi creat-o.

România vrea să respire, nu să se uite cum strânge mai bine praful pe la colţuri.

Citiți și:
Iată unde sunt banii despre care se vorbește că sunt lipsă la buget
Este necesar să înțelegem că nicio măsură de austeritate nu ar fi fost necesară dacă se tăiau banii pentru Ucraina

 

yogaesoteric
18 iulie 2025