Antiromânismul, marxismul cultural și falsul intelectual

De ceva timp, în România avem nemeritatul privilegiu să fim martorii unui trend în rândul intelectualilor români şi nu numai. Principalul scop al acestor intelectuali progresişti şi atât de open minded şi îmbibaţi de gândire vestică liberală este să ne releve „adevărul”, să „demistifice”, să demonteze miturile despre România.

Unul dintre aceşti mari intelectuali este domnul Lucian Boia. Lucian Boia a făcut din demistificarea României şi a valorilor româneşti o vocaţie. Carte după carte demontează mituri precum „Epoca de aur”, dreptul românilor şi pretențiile teritoriale în ce priveşte Transilvania, sau intelectuali pe care noi neştiind îi considerăm mari români.

Domnul Lucian Boia nu este singur în denigrarea României, alături îi sunt Dan Alexe, Cristian Tudor Popescu şi alţii. Unul dintre miturile pe care aceşti intelectuali insistă este „Epoca de aur” a perioadei interbelice. Suntem peste măsură privilegiaţi să aflăm cât de înapoiată era România, cât de înapoiaţi şi inculţi erau ţăranii de pe vremuri, cât de venali erau boierii şi în special, bineînţeles, cât de naţionalişti, xenofobi, extremişti, antisemiţi, homofobi, islamofobi, sexişti, misogini, ungurofobi erau românii. Şi nu numai românii de rând, ci „bandiţi” de genul lui Mircea Eliade, Constantin Noica, Nae Ionescu, Petre Ţuţea, Dumitru Stăniloae, Nicolae Paulescu, Mircea Vulcănescu pentru intelectualii de azi, ca şi pentru cei din perioada comunistă reprezentând un mare pericol. Sigur, să nu uităm că și Eminescu a fost etichetat de un anume jurnalist, un fel de oracol de Bucureşti, xenofob şi antisemit. Mai mult, acelaşi oracol, faimosul CTP spune că Eminescu nu era român şi era ateu. Da, acelaşi Eminescu care a spus: „Cine combate Biserica şi ritualele ei poate fi cosmopolit, socialist, nihilist, republican şi universalist şi orice i-o veni în minte, dar numai român nu e.”

Ce bine că avem tranşa această nouă de intelectuali care să ne înveţe cum e cu epoca de aur şi cu intelectualii interbelici. Căci ştim câţi intelectuali ne-au dat marxiştii şi cât produc acum neo-marxiştii, aşa-zişi liberali sau progresişti. Ei bine, părerile lui Lucian Boia nu se rezumă numai la intelectualii trăirişti din perioada interbelică, ci şi la condiţia românilor înainte de Unire sub maghiari şi ruşi. Dacă ar fi să îl ascultăm pe Lucian Boia, Ardealul era un fel de spa pentru România până în 1918, unde mai pui că românii erau minoritate, chiar dacă documentele austriece spun contrariul, că să nu mai vorbim de neavenitul ăla de împărat austriac Iosif al II-lea care spunea: „Românii sunt cea mai numeroasă, mai veche, însă şi cea mai oprimată naţiune din Transilvania”. O altă împărăteasă aflată şi ea în treabă aiurea, mama lui Iosif al II-lea, Împărăteasa Maria Teresa a dat un edict de toleranţă pentru românii de credinţă creştin-ortodoxă. Tocmai pentru că români o duceau aşa bine. Biserici bombardate, oameni traşi pe rug, averi confiscate, identitatea şi limba negate? Nouă românilor ne place să fim victime. Serios!

În Moldova desigur, situaţia e cam la fel… „Ştefan cel Mare nu era român şi vorbea rusă şi moldovenească”, dacă există o astfel de limbă, ne spune Lucian Boia. Identitatea trebuie săpată, demolată, distrusă, negată până la sfârşit, tovarăşi! Ceea ce face domnul Lucian Boia aduce mult cu ceea ce practicau marii promotori ai marxism-leninismului: distrugerea identităţii naţionale şi înlocuirea ei cu o non-identitate, marxistă și globalistă, unde tot ce este nociv este permis. Recomand tuturor celor interesaţi de fabrica socială şi culturală a marxismului şi formarea ei să citească Jurnalul de Scriitor al lui Dostoiveski, în care scriitorul face o descriere excepţională a anarhiştilor şi marxiştilor.

Ar însemna să omit cu bună ştiinţă sau să creez confuzie spunând că această denigrare sistematică şi amplă a intelectualilor liberali, progresişti şi neo-marxişti este specific românească. Departe de a fi adevărat… Acest tip de marxism cultural, căci aşa este denumit în vest, mai puţin de progresişti (deşi ei au folosit termenul, pe care acum încearcă să-l ascundă) şi mai mult de conservatori şi liberali clasici, a luat naştere în anii 70-80, apoi a luat amploare şi acum este la maturitate (dacă o astfel de ideologie poate ajunge la maturitate) în Vest.

În Europa de Vest, în progresistele ţări nordice pe care le lăudăm atât, unde copii sunt luaţi dacă părinţii împărtăşesc valori conservatoare şi religioase, unde mii şi sute de mii de imigranţi din Somalia şi Pakistan comit aproape 90% dintre crime, unde este rasist să arborezi steagul ţării tale (Suedia), unde este rasist să vorbeşti împotriva unui cult barbar care nu are nici în clin nici în mânecă cu tradiţia ţării, în Franţa, în Anglia, Canada şi America… În America, chiar și cărţile sunt ticsite de acea numită Critical Race theory în care valorile europene sunt puse la zid, în care creştinismul este inamicul public numărul unu, iar manualele te învaţă toleranţă dusă la extrem şi acel bine cunoscut „totul este permis”.

Și mai presus de tot, marile universităţi îşi învaţă studenţii că identitatea lor etnică şi naţională este ceva de care trebuie să le fie ruşine, pe care trebuie să o denigreze, asta ca să se absolve de păcatele părinţilor lor. În toate ţările care împărtăşesc sau care au fost fondate pe aceste valori creştine, tradiţionale, conservatoare, denigrarea propriei ţări, a propriei identităţi şi a propriei culturi a fost ridicată la grad de disciplină, la grad de ideologie. Cine nu o îmbrăţişează devine rasist, bigot, misogin, xenofob, homofob, islamofob, sinofob, transfob, nazist, fascist, extremist, etc. Oricine se opune dictonului „totul este permis” este pus la zid şi marginalizat.

Dacă acum 40 de ani mişcarea hippie vorbea de revoltă împotriva sistemului, mişcarea progresistă sau cum i se mai spune în Vest, chiar de către stânga moderată şi de liberalii clasici „the regressive” promovează subordonarea unui guvern central, unui guvern global. Am fost neplăcut surprins să văd cum jurnalişti din toate colţurile au fost apucaţi de isterie, când britanicii au votat pentru Brexit, pentru ieşirea din UE. Peste noapte britanicii au devenit extremişti şi nazişti şi un pericol pentru Europa, Brexitul fiind pentru unii jurnalişti, Hurezeanu, de exemplu, „o reîntoarcere la Europa celui de-al doilea Război Mondial”. Şi sus menţionatul jurnalist a fost pentru mine o surpriză neplăcută. Să faci din zeci de milioane de britanici „nazişti şi fascişti şi rasişti” denotă ori o gravă criză de isterie, ori o ignoranţă fatală. Sigur, putem lua în calcul şi privilegiile pe care aceşti jurnalişti le primesc de la stăpânii lor pentru istericalele şi pentru articolele făcute la comandă.

Un alt mare om de cultură care se pretinde a fi intelectual, Horia Roman Patapievici, tovarăş cu origini sănătoase, curate, vorbeşte de Eminescu ca de „cadavrul nostru din debara, de care trebuie să ne debarasăm”. O altă perluţă a acestui delicat, a acestui eunuc intelectual, timid (în aparenţă) şi efeminat (probabil lipsa de coloană vertebrală şi o acută lipsă de testosteron), spune că „poporul român are structura fecalei”. Ce bine că domnul H.R. Patapievici nu e român, e lipsit de astfel de comparaţii. Aparenţa domnului Patapievici mă duce cu gândul la imaginea unei târfe timide, emotive, care se fâstâceşte, nemaivând ce vinde, şi îşi exploatează latura histrionică. Aceşti intelectuali nu au avut niciodată ce vinde, ei sunt fără doar şi poate non-valori, opera lor, o sumedenie de speculaţi și elucubraţii care mai de care mai rizibile şi fantastice.

De fapt, dacă ar fi să-i comparăm cu elita perioadei interbelice, intelectuali care au iubit România mai presus de orice şi pentru care mulţi şi-au dat viaţa, intelectualii de azi sunt o sursă de amuzament. Discipolii lui Noica? Mari afacerişti, care visează cash flow, nu cultură, nu valori culturale, „baştani” şi „boşi” intelectuali care ne vorbesc de sus şi pentru că nu au nimic de spus, sunt sarcastici şi cinici. Sunt mulţi oameni de cultură care nu apar la televizor, nu se bat pe burţi, nu-şi mângâie bărbile cugetătoare, nu apar la Humanitas în zecii de mii de ediții de sute şi mii de ori, nu au găşti şi nu sunt animaţi nici de dorinţa banului, nu visează nici apariţii la televizor şi nici busturi şi siluete de tinere doamne şi domniţe. Ei nu apar. Nu-i cunoaşteţi, nu sunt în program. Jean Moscopol spunea într-un cântec: „tot ce-i românesc, nu piere”. Cântecul lor, al celor ce denigrează constant identitatea noastră naţională, cultura, valorile, tradiţia, istoria, arta, este „tot ce-i românesc, trebuia să dispară”.

De ar lua foc toată magna opera Herthei Muller, a lui Lucian Boia, Patapievici, Liiceanu, Alexe, Cărtărescu, Mihăilescu şi a tuturor scriitorilor contemporani publicaţi şi răspublicaţi şi am rămâne doar cu cărţile lui Noica, Ţuţea, Nae Ionescu, Stăniloae, Vulcănescu, Cioran, Paulescu, Blaga, Gusti, Ionesco, Radu Gyr, Nichifor Crainic, tot am fi de o mie de ori mai bogaţi. Singura vocaţie a celor mai sus menţionaţi este să arunce cu noroi în România, în români, în istorie, în cultură şi tradiţie pentru arginții unuia sau altuia, căci aceasta e vocaţia lor, să vândă şi să se vândă.

Târfe, sclavi şi Iude… Din păcate în România post-tranziţie nu au reuşit să iasă la suprafaţă decât antiromânismul, marxismul cultural şi falsul intelectual al ei. Şi asta nu pentru că s-ar datora tarelor românilor, ci pentru că noii stăpâni au grijă ca rădăcinile noastre, cultura, istoria şi identitatea noastră să fie eradicate. Ce este un popor fără istorie, fără identitate? Încetează să mai existe. Despre aceşti „cetăţeni ai lumii”, cosmopoliţi, oameni cărora frontierele li se par concepte învechite, care au împânzit Occidentul, a vorbit şi a scris Eminescu, acum aproape 150 de ani. Nu sunt o persoană în măsură pentru a oferi îndemnuri. Însă de data aceasta v-aș recomanda să puneți deoparte cărţile marilor iluminaţi contemporani, menţionaţi mai sus şi v-aş sugera să citiţi publicistica lui Eminescu, cărţile lui Paulescu, cărţile lui Noica despre „sentimentul românesc al fiinţei”. Nu există armă mai bună de a combate antiromânismul decât cunoaşterea propriilor valori, a propriei culturi şi istorii.

Autor: Teodor Constantin Bârsan

Citiţi şi:
Acad. Ioan Aurel Pop vs Lucian Boia: Despre conștiința națională la români…
Patriotismul nostru ne dă capacitatea de a putea înțelege și iubi patriile altora

yogaesoteric
24 iunie 2021