Apologia minciunii şi incompetenţei în Notele de Inspecţie ale CSM privind cazul MISA-Gregorian Bivolaru

de Maria Nicola şi Mihai Vasilescu

Gregorian Bivolaru a primit azil politic în Suedia. Cazul său a evidenţiat grave lacune ale sistemului judiciar român şi i-a determinat pe unii europarlamentari să pună sub semnul întrebării aderarea României la UE. Rezultatul inspecţiei Consiliului Superior al Magistraturii asupra cazului MISA-Gregorian Bivolaru, făcut public în data de 23 februarie, a închis practic orice posibilitate a oficialilor români de a ieşi elegant din situaţia politică dificilă creată de incompetenţa câtorva procurori.

În pragul raportului de ţară, România are un azilant politic. Suedia a admis cererea de azil a lui Gregorian Bivolaru, după ce respinsese două cereri de extrădare formulate de statul român pe numele acestuia. Autorităţile de la Bucureşti, prin vocea primului ministru Călin Popescu Tăriceanu şi a Ministrului Justiţiei, au reacţionat la începutul lunii ianuarie cu promiţătoare diplomaţie, cerând investigaţii, făcându-ne să sperăm într-o reevaluare a cazului. Părea că zorii dreptăţii se vor arăta şi pentru yoghini.

În urma unei analize care ar fi trebuit să fie serioase, responsabile şi competente asupra motivelor pentru care Suedia a respins cererea de extrădare, forul de conducere al magistraţilor români, Consiliul Superior al Magistraturii, a enunţat nişte concluzii stupefiante. Iată pentru început doar câteva: 
– Yoghinii şcolii MISA ar fi cei care au dat presei imaginile filmate în 18 martie 2004, imagini care au generat virulenta campania mediatică anti-MISA.
– Autorităţile suedeze au respins cererea de extrădare pentru că Ministerul Justiţiei din România nu ar fi trimis actele necesare în Suedia.
– Cererea Ministrului Justiţiei de a investiga aspectele semnalate în decizia Curţii Supreme suedeze este considerată o imixtiune politică în actul de justiţie.
– Violenţa percheziţiilor din 18 martie 2004 este justificată prin temerile, neconfirmate, ale procurorilor români ca s-ar putea riposta cu agresivitate…
– Şi totuşi, se afirmă că yoghinii ar fi înscenat violenţele celei mai mari operaţiuni poliţieneşti din România ultimilor 15 ani, care a fost prezentată cu aplomb săptămâni la rând pe toate canalele mediatice cu informaţii incendiare provenind din „surse judiciare”.
– Strategia percheziţiilor în forţă la un număr mare de locaţii, cu confiscarea unei cantităţi impresionante de probe, este justificată în mod iraţional prin anumite fapte, de altfel neadevărate, care se presupune că s-ar fi desfăşurat DUPĂ percheziţii.
– Justiţia Suedeză este prezentată în ipostaza ridicolă de a fi respins o cerere de extrădare fiind influenţată de un film vizionat de judecători, film în care jucau actori yoghini îmbrăcaţi în poliţişti care bruscau alţi yoghini.
– Avocata Mădălinei Dumitru, se spune, ar fi dat presei jurnalul minorei, jurnal ce a fost confiscat în dimineaţa zilei de 18 martie de procurori şi păstrat ca probă secretă şi la care avocata nu a avut acces.
– De altfel… se spune că toate probele sunt bine păstrate la Parchet în regim de securitate maximă, că procurorii nu au dat niciodată informaţii presei despre acest caz (deşi diferite „probe secrete din dosarele MISA” apar periodic în presă şi acum).
– Se afirmă în concluzie, că în  cazul MISA-Gregorian Bivolaru nu au existat abuzuri, deci nimeni nu este vinovat. Singurii vinovaţi sunt yoghinii, care în viziunea inspectorilor CSM s-au abuzat singuri, au înscenat acţiunile autorităţilor şi au generat campania de presă care le-a distrus imaginea publică.

Nota de inspecţie a CSM poartă inconfundabila amprentă a minciunii. Raţionamente contradictorii, bazate pe argumente false sau jumătaţi de adevăruri, copioase referiri la presă pentru a argumenta logica strâmbă a concluziilor inspectorilor, şi un refuz categoric de a investiga abuzurile reclamate de sute de yoghini în ultimii doi ani. Acesta este rezumatul notelor de inspecţie ale CSM în cazul MISA-Gregorian Bivolaru.

Decizia Curţii Supreme suedeze de a nu-l extrăda pe mentorul MISA a fost argumentată şi de virulenta campanie de presă anti-MISA, campanie care a încălcat flagrant prezumţia de nevinovăţie şi a instigat la o atitudine violentă şi discriminatoare împotriva yoghinilor. De aceea  majoritatea mass-media pare să fi pactizat acum cu membrii CSM în a arunca vina asupra Ministerului Justiţiei, trecând sub tăcere contradicţia flagrantă între Nota de inspecţie a CSM şi modul în care au prezentat ei înşişi, jurnaliştii, evenimentele din martie 2004.

Viaţa bate filmul: percheziţiile din martie 2004

Acum doi ani, ziarele scriau descriau astfel descinderile în forţă la locuinţele yoghinilor: „Imagini în care poliţişti escaladează ziduri, pulverizează geamuri, arestează sub ameninţare, sparg uşi cu toporul, ridică probe în cantităţi impresionante au fost difuzate pe toate posturile de televiziune. Până acum românii le-au văzut doar în filmele americane. Întrebaţi asupra oportunităţii unui asemenea procedeu ieşit din tipic, poliţiştii afirmă că acţionează la ordinul Parchetului şi că nu se încalcă legea“ (Ziua, 24 martie 2004)

Aşa s-au desfăşurat acţiunile din 2004. Cu mascaţi adevăraţi, cu procurori adevăraţi, cu arme adevărate, şi mai ales cu înjurături, îmbrânceli, picioare în burtă şi vânătăi adevărate. Acestea nu se simt când te uiţi la televizor. Însă uşile caselor în care locuiesc yoghinii poartă şi acum urmele descinderilor din martie 2004. Sufletele oamenilor terorizaţi se vindecă încă şi mai greu decât uşile sau geamurile distruse. Toate aceste realităţi nu îi împiedică pe inspectorii Consiliului Superior al Magistraturii să spună acum că ne-am înscenat singuri „presupusele abuzuri” pentru a discredita autorităţile române în faţa Suediei. Aceasta este doar una din uimitoarele concluzii ale raportului CSM. Nu era nevoie de nici o înscenare pusă la cale de yoghini, căci autorităţile române s-au discreditat singure. Şi din păcate, continuă să se discrediteze şi să ofere întregii Europe argumente că în România practicile de tip inchiziţie sau gestapo sunt la ele acasă.

Ţi se poate petrece şi ţie!

Procurorii au procedat „ca la carte” în anchetele MISA. Aceasta este concluzia la care au ajuns după multe tergiversări inspectorii Consiliului Superior al Magistraturii. Datorită acestei concluzii am primit cu toţii dovada oficializată a unei crude realităţi. Practic, orice român se poate trezi în zorii zilei cu mascaţii în casă şi cu mitraliera la cap. Şi cum de-abia într-un târziu i se va arăta un act justificativ, în cazul fericit în care acesta există, îi va fi greu să îşi dea seama dacă e vorba de o descindere a Procuraturii sau de un jaf armat al vreunei bande de tâlhari. Şi nimeni nu îi poate împiedica să procedeze aşa, pentru că după cum striga un procuror în timpul percheziţiilor: „ Aici eu fac legea!”

Românul nostru nu are apoi decât să îşi caute mult şi bine dreptatea (şi bunurile luate din casă) că până la CEDO îl „mănâncă”… Parchetul, CSM-ul şi alte instituţii care au fost create, se vede treaba, doar pentru a îndepărta elementele incomode sistemului şi nicidecum pentru a veghea ca drepturile cetăţenilor să fie respectate. În rest îşi văd de treabă. Mai inventează un dosar ca să îşi demonstreze utilitatea, mai crează o diversiune, mai scapă la presă nişte documente din dosarele aflate în cercetare, mai lansează nişte zvonuri. Toate acestea având permanent grijă să arunce pisica de la unul la altul, dând răspunsuri evazive sau insinuante, evitând întrebările indiscrete pe motiv că anchetele sunt în curs de desfăşurare. Şi mai presus de toate, fiind atenţi să se acopere unii pe alţi, în caz că există colegi imprudenţi (a se citi prea siguri că faptele comise nu vor fi sancţionate de nimeni). Aşa se face la modul real „justiţie” în România.

Citiţi în continuare o analiză detaliată a raportului CSM:

Despre realizarea în forţă a descinderilor, mandate de percheziţie şi bunuri confiscate: procurorii s-au temut din timp de o ripostă violentă, pentru că peste câteva ore urmau să descopere nişte pistoale de jucărie cu care ar fi putut fi agresaţi. Cam aşa sună o argumentaţie juridică „profesionistă”. Citiţi pe larg…

Cum au ajuns la presă imaginile filmate la percheziţii? Inspectorii CSM zic că de la membrii MISA care au filmat la faţa locului. Yoghinii MISA care au încercat să filmeze acţiunile din 18 martie au depus reclamaţii că au fost agresaţi şi li s-au furat camerele video. Presa, totuşi, se referă la surse judiciare. Citiţi pe larg…

În cazul Mădălinei Dumitru, raportul CSM „sare calul”: publicarea presupusului jurnal al minorei, publicitatea care i-a distrus acesteia viaţa şi imaginea este aruncată în cârca… avocatei Mădălinei! Minciunile însă nu se opresc aici: la INML, acolo unde jandarmii au bătut un yoghin până a intrat în comă, yoghinii ar fi încenat totul şi… este posibil să îi fi făcut nişte vânătăi unui poliţist! Citiţi pe larg…

A existat comadă politică? Afirmaţiile instigatoare ale deputatului PSD Raj Tunaru în Parlamentul României, declaraţiile Ministrului de Interne Ioan Rus care cereau arestarea lui Gregorian Bivolaru (cu încălcarea procedurilor şi a prezumţiei de nevinovăţie) nu sunt în opinia membrilor CSM intruziuni politice în desfăşurarea anchetelor împotriva MISA. În schimb, cererea Ministrului de Justiţie de a verifica respectarea drepturilor cetăţeneşti este o violare indmisibilă a indepenţei Justiţiei! Citiţi pe larg…

Procurorii sunt indignaţi pentru că li se verifică activitatea, sunt martirizaţi pentru că suportă „admirabil” protestele MISA şi… aşteaptă recunoaşterea internaţională a valorii lor profesionale! Nu cumva respingerea cererii de extrădare pe baza dosarelor fabricate de procurorii români vine din partea unei instanţe internaţionale?! Citiţi pe larg…

7 martie 2006
yogaesoteric