Armonia formelor naturale

de Aurora Nicolae şi Andrei Gămulea

Aproape întotdeauna momentele cele mai frumoase ale vieţii fiecăruia dintre noi au fost însoţite de prezenţa fermecătoare a florilor şi plantelor naturale. Întreaga bucurie, dragoste şi fericire pe care noi  o resimţim în asemenea momente minunate se regăseşte de cele mai multe ori în culoarea fascinantă şi forma plină de armonie a florilor naturale pe care noi le oferim atunci celor ce ne sunt dragi sau fiinţei iubite.

De fiecare dată când ne aflăm în prezenţa lor, florile şi în general toate plantele naturale ne încântă întreaga fiinţă prin armonia cuceritoare a formelor lor unice. Mesagere ale unui tainic univers al formei şi culorii, plantele naturale trezesc în fiecare dintre noi, într-un mod infabil, sentimentul frumuseţii şi al armoniei. Însă foarte puţini dintre noi am urmărit să pătrundem în acest univers misterios pentru a afla care este secretul armoniei fascinante a formelor plantelor naturale.

Artiştii, pictorii şi, în general, toţi aceia care au avut din plin trezită atât sensibilitatea faţă de frumos, cât şi spiritul viu al celui ce caută să dezlege tainele naturii profunde a fiinţei umane au descoperit că întotdeauna există o legătură directă între o anumită proporţionalitate a formelor şi impresia vizuală agreabilă ce apare ca urmare a contemplării acelor forme.
Grecii, spre exemplu, au cunoscut îndeaproape impresia de armonie şi de echilibru care apare atunci când privim doua segmente neegale, a căror lungimi se află într-un raport de aproximativ 1,618. De altfel, în sculptura şi în arhitectura greacă din secolul lui Pericle, acest raport magic era respectat cu stricteţe, şi tocmai la acest raport se refereau filosofii greci atunci când afirmau că: „frumuseţea înseamnă proporţie bine cumpănită”. Observând că o asemenea proporţie creează cea mai puternică senzaţie de frumuseţe, Leonardo da Vinci a fost îndreptăţit să numească acest număr „sectio aurea”, adică „secţiunea de aur”. El era de părere că secţiunea de aur este canonul după care ar trebui să se stabilească proporţiile dintre diferitele părţi ale aceleiaşi clădiri, precum şi dintre volumul constant şi cel rămas liber, pentru că numai astfel acea construcţie va putea trezi un puternic sentiment de frumuseţe şi armonie. De-a lungul timpului, oamenii au făcut fel de fel de măsurători, redescoperind în natură, de fiecare dată, raportul determinat de secţiunea de aur între diferitele părţi ale corpului omenesc, ale animalelor şi ale plantelor.

Această universală putere tainică generatoare de armonie a numărului de aur l-a făcut pe marele astronom Kepler să ofere oamenilor un sens extrem de profund al existenţei acestui număr excepţional: „această proporţie geometrică, cred eu, a fost pentru Creator o idee care rămâne veşnică, pentru a ne revela astfel crearea celui asemenea din cel asemenea…”

Privind acum lucrurile din această perspectivă ne putem da seama că armonia formelor naturale este intim legată de această „proporţie divină”, cum a fost numită secţiunea de aur în perioada Renaşterii. Ştiind acum toate acestea nu ne rămâne decât să începem chiar noi să descoperim acest mister al naturii. Înainte de aceasta să vedem, cu ajutorul unui exemplu foarte simplu, cum se explică senzaţia vizuală extrem de agreabilă pe care o generează în fiinţa noastră o secţiune de aur în cazul a trei linii orizontale. Exemplul cel mai cunoscut şi plastic totodată este linia care desparte marea de cer într-o reprezentare artistică a mării. Acceastă linie nu este aşezată niciodată la mijloc, ci astfel încât grosimea celor două benzi să se afle în raportul secţiunii de aur.

Mintea fiinţei umane care observă o astfel de reprezentare, are tendinţa de a compara grosimea benzii mai înguste cu grosimea benzii mai late şi, în consecinţă, va tinde în continuare să taie în gând o grosime din banda lată cât este grosimea celei înguste. Atunci se va obţine o bandă care satisface aceeaşi proporţie, de unde imediat apare impresia de repaus, de constanţă, de siguranţă, într-o succesiune care poate fi continuată astfel la infinit, generând în fiinţa celui care contemplă o asemenea imagine sentimentul armoniei şi al infinităţii.

Pornind de la acest exemplu extrem de simplu, avem acum posibilitatea să pătrundem în universul tainic al armoniei formelor naturale. Pentru aceasta nu va trebui decât să privim cu atenţie modul în care sunt alcătuite plantele naturale. Ochiul nostru ne va putea spune de acum înainte, fără îndoială, că între diferitele părţi ale plantelor există acest raport al armoniei şi că numărul de aur corespunzător lui determină, prin nenumărate combinaţii posibile, forme pline de încântare pentru noi. Deocamdată vă lăsăm să descoperiţi singuri, contemplând plini de atenţie formele plantelor naturale, cum apare acest raport magic, atât în modul de dispunere al frunzelor, florilor, petalelor florilor, cât şi modul de creştere şi dezvoltare ale oricărei plante.
 
 
Articol preluat din  Revista Misterelor nr. 13
 
 

Citiţi şi:

VASTU SHASTRA – Ştiinţa iniţiatică sacră a arhitecturii

Urmele misterioase şi fascinante ale paşilor lui Dumnezeu în manifestare

 

yogaesoteric

24 aprilie 2012