Aromele identic naturale – aditivi alimentari periculoşi

Gustul – trucaj “identic natural” pentru marile corporaţii

de Alex Ionescu

Numeroase echipe de cercetători s-au implicat, în ultimele decenii,  în studierea modalităţii misterioase de funcţionare a simţurilor umane, sperând să descopere toate componentele care participă la perceperea diferiţilor stimuli – gustativi, olfactivi, vizuali, tactili, auditivi. O cantitate uriaşă de fonduri au fost alocate desluşirii modului în care se percepe, de exemplu, gustul unei substanţe. Gradat însă, interesul pur ştiinţific în acest domeniu a fost deturnat în favoarea profitului financiar.

Gustul – o interacţiune broască-cheie

În ultimii zece ani, oamenii de ştiinţă consideră că au reuşit, prin studii genetice şi moleculare, să identifice aproape toate componentele care intervin în perceperea gustului. Studiile intensive de genetică în acest domeniu, precum şi decriptarea genomului uman, au permis identificarea genelor care codifică diferitele clase de receptori gustativi. Studiile de biologie moleculară au arătat că gustul unei substanţe este simţit în urma unei interacţiuni de tipul cheie-broască între structura acelei substanţe si receptorul gustativ specific unui anumit gust. Această interacţiune are loc după modelul jocurilor de puzzle: receptorii specifici pentru un anumit gust au o anumită formă în spaţiu care se poate combina perfect cu forma substanţelor care vor genera gustul respectiv.

La ora actuală se fac studii intensive şi extrem de costisitoare, care vizează găsirea cât mai multor substanţe care se potrivesc cu receptorii pentru diferitele gusturi. Substanţele care se testează sunt cele mai la îndemână, cele mai uşor de procurat sau sintetizat chimic. Aceste cercetări urmăresc atât descoperirea de substanţe care imită un anumit gust, cât şi substanţe care inhibă, care fac ca un anumit gust să nu se simtă – în acest caz este vizat gustul amar, considerat de mulţi oameni ca fiind neplăcut.

Gustul amar, sperietoarea consumatorului şi a… profitului financiar

Atât companiile farmaceutice, cât şi cele de produse alimentare sunt foarte interesate în mascarea gustului amar la produsele pe care le comercializează. Puţine persoane sunt cele care înghit cu plăcere o pilulă amară sau o băutură răcoritoare amăruie. În anul 2003, compania biotehnologică Linguagen a obţinut patentul pentru primul compus molecular care blochează gustul amar. Trei companii de frunte la ora respectivă în ceea ce priveşte producţia de aditivi şi produse alimentare, Danisco, Cargill şi Dupont, s-au grăbit să investească în producerea acestui compus, care părea să devină cel mai rentabil aditiv alimentar.

Aceste cercetări sunt susţinute şi de ignoranţa anumitor profesori, cum este Linda Bartoshuk de la Yale University School of Medicine care afirma că „ideea unui inhibitor al gustului amar este asemănătoare descoperirii Graalului”. Amintim în treacăt că, deloc întâmplător, gustul cu ponderea cea mai mare la plantele medicinale vindecătoare este gustul amar.

Aromele alimentare – mina de diamante a secolului 21

Comerţul cu arome alimentare şi potenţatori ai gustului are o cifră de afaceri ce depăşeşte 10 miliarde de dolari anual. Spre exemplu, în anul 2004 cererea de piaţă pentru îndulcitori depăşea 1 miliard de dolari. Aceste cifre dau un elan considerabil pentru realizarea  cercetărilor în domeniu.

O altă firmă care s-a lansat în forţă în cercetările referitoare la receptorii gustativi şi substanţele cu care aceştia interacţionează este Senomyx. Înfiinţată în 1998 pentru valorificarea descoperirilor lui Charles Zucker, profesor la Universitatea California din San Diego, referitoare la receptorii gustativi ai rozătoarelor, Senomyx a devenit publică abia în anul 2004. În ultimii ani, această firmă şi-a consolidat poziţia de lider în utilizarea testelor bazate pe receptorii gustativi, pentru a descoperi noi potenţatori ai gustului. Purtătorul de cuvânt al firmei spunea că cercetătorii din laboratoarele lor utilizează pentru aceste testări seturi de 500.000 de substanţe.

Senomyx are colaborări cu şase din companiile de frunte din domeniul băuturilor răcoritoare şi alimentaţiei: Ajinomoto, Cadburry Schweppes, Campbell Soup Company, Coca-Cola Company, Kraft Foods şi Nestle. Utilizarea acestor substanţe permite corporaţiilor să susţină că produsele lor nu conţin deloc sau conţin mai puţin zahăr, sare sau glutamat de sodiu, senzaţia de gust rămânând nemodificată. Cunoscând aceste aspecte, titlul generic “arome identic naturale” de pe etichetele diferitelor alimente sau băuturi răcoritoare ar trebui, de acum înainte, să ridice multe semne de întrebare referitoare la conţinutul real al acelui produs.

Substanţele care sunt găsite, în urma testărilor, ca fiind potrivite în rolul de stimulatori ai gustului, îndulcitori sau blocanţi pentru gustul amar trebuie supuse mai multor seturi de testări pentru a putea fi introduse în alimentaţie. Aceste testări de regulă ar trebui să urmeze toate etapele pe care orice substanţă medicamentoasă le parcurge până să fie introdusă pe piaţă. Dar… aceasta nu se petrece. Pentru aceste substanţe este obţinut doar un aviz ce oferă statutul de „recunoscut general ca fiind sigur”.

O minimă atenţionare

În viziunea înţelepciunii tradiţionale yoga şi ayurveda simţurile sunt „porţile” minţii, cu ajutorul cărora fiinţa umană devine capabilă să recepteze informaţii şi, astel, să cunoască mediul înconjurător. Totodată senzaţiile care ajung să fie percepute cu ajutorul organelor de simţ, hrănesc şi formează mintea. Ceea ce pătrunde în minte prin aceste “porţi”, o influenţează prin calităţile şi informaţiile conţinute. Şi aşa cum o poartă poate fi descuiată atât de cheia veritabilă cât şi de imitaţii, la fel – simţurile pot fi activate atât de stimuli naturali corespunzători cât şi de stimuli sintetici, fabricaţi – stimuli “identic naturali”.

Intenţia acestor cercetări realizate de firmele menţionate, în domeniul descoperirii de substanţe noi care să stimuleze anumite gusturi nu este aceea de a oferi posibilitatea îmbogăţirii universului interior al consumatorului, permiţându-i să-şi hrănească mintea cu senzaţii savuroase şi elevate, ci aceea de a păcăli cu scopul obţinerii unui profit financiar cât mai mare. Substanţele care se testează din miile de seturi de substanţe disponibile în acest tip de cercetare, nu sunt altceva decât nişte „şperacle” gustative care nu au  încărcătura energetică normală a substanţelor din alimentele şi băuturile naturale. Hrănind mintea cu imitaţii, fiinţele umane vor deveni ele însele nişte imitaţii (a ceea ce ar trebui să fie).

Citiţi şi:

Postul, cea mai firească terapie

Produsele cosmetice uzuale conţin substanţe extrem de toxice

yogaesoteric
iulie 2008