Aspartamul – otrava dulce

de Ionel Dinu

Aspartamul este o neurotoxină periculoasă, un factor cancerigen pentru creier, susţinând formarea de astrocitoame, adenoame hipofizare etc. Consiliul FDA nu a aprobat mult timp consumul acestei substanţe. Nocivitatea sa este semnalată anual de mii de oameni…

Aspartamul, cunoscut şi ca aditivul alimentar E 951, este utilizat în industria alimentară pentru puterea sa de îndulcire foarte mare – de 200 de ori mai puternică decât cea a zahărului natural. Acest edulcorant a fost descoperit la mijlocul anilor ’60 în timpul unui studiu desfăşurat în laboratoarele Searle pentru obţinerea unui medicament care să vindece ulcerul. Iniţial, substanţa miraculoasă care avea o putere de îndulcire atât de mare a fost scoasă pe piaţă dar apoi, după testarea ei pentru eventuale efecte nocive, a fost suspendată.

Toate studiile de început, conduse de dr. Harry Waisman, care s-au realizat pe maimuţe au arătat fără urmă de echivoc nocivitatea aspartamului: această substanţă genera tumori cerebrale, mamare, uterine, testiculare, pancreatice sau/şi tiroidiene. Timp de şaisprezece ani, comitetul FDA (Food and Drug Administration – Autoritatea pentru Alimente şi Medicamente) din Statele Unite a refuzat autorizarea utilizării acestui produs în alimentaţie datorită studiilor care demonstrau cât de periculos este aspartamul pentru sănătate.

Scurt istoric referitor la modul în care aspartamul a fost totuşi acceptat pentru a fi introdus în alimentaţie

Pe 8 martie 1977, la conducerea companiei Searle ajunge Donald Rumsfeld,  politician şi om de afaceri. Acesta, între 1975 şi 1977 a fost secretar de stat al apărării în guvernul Ford. După alegerea sa ca preşedinte al companiei Searle, Rumsfeld s-a implicat în introducerea pe piaţă a aspartamului.  Comunitatea ştiinţifică îşi menţinea părerea, continuând să refuze acceptarea aspartamului ca fiind bun de consumat. La 21 ianuarie 1981 Ronald Reagan a devenit preşedintele Statelor Unite şi a facilitat reintrarea prietenului său, Donald Rumsfeld, în guvern. Nu după puţin timp, acesta a făcut să fie îndepărtaţi din FDA cei care jenau introducerea în consum a aspartamului. Searle a prezentat FDA-ului, din nou, dosarul aditivului E951. Acest dosar a fost examinat acum cu un „ochi” foarte favorabil, în ciuda unor dovezi foarte clare despre nocivitatea substanţei.
 
În 1981 acest îndulcitor de sinteză este autorizat sub formă de pudră în anumite produse alimentare: guma de mestecat, îndulcitorii de masă de genul Nutrasweet, în anumite cereale, deserturi şi în cafeaua instant. În toamna anului 1983 primele sticle cu băuturi răcoritoare conţinând aspartam au fost puse în vânzare. Un drog dur, 100% chimic, care în prezent se adaugă nu numai în răcoritoare ci şi în medicamente, în aproape toate produsele „fără zahăr”, în produsele pentru diabetici etc., a reuşit să fie  introdus astfel în consumul alimentar.

Cum recunoaştem aspartamul?

Acel gust dulce insidios din băuturile răcoritoare care rămâne şi după ce am terminat de băut şi care ne face să bem din ce în ce mai mult din băutura respectivă, ca şi cum nu ne-am săturat de gustul respectiv, uneori ca şi cum ne-ar fi sete în continuare… este aspartamul. Anumite persoane sensibile au şansa şi suferă aproape imediat de greaţă sau dureri de cap în minutele sau orele care urmează după ce au consumat un singur produs ce conţine aspartam. Dacă ele îşi ascultă corpul, vor deduce că acele produse nu sunt bune. Vor şti astfel pe viitor să le evite. Opus faţă de acest tip de persoane, există o mare parte de fiinţe umane care au devenit foarte rapid dependente de aceste produse, mai ales datorită reclamelor care le sugerează fie că printr-un astfel de consum se evită caloriile, fie că este spre binele copiilor lor etc. Aceste persoane observă cum sănătatea lor se degradează mai mult sau mai puţin rapid, dar nu corelează aceasta cu consumul de aspartam. Ele vor merge să consulte medicul sau chiar psihiatrul care, ca şi ele, nu sunt la curent sau, mai rău, nu dau atenţie materialelor informative privind toxicitatea aspartamului. Medicul le va prescrie medicamente care adeseori conţin aceeaşi otravă. Apare astfel o avalanşă de fenomene care nu sunt corelate cu ingestia de aspartam şi care nu vor avea nicio şansă de rezolvare dacă nu se abordează modificarea dietei.

Efectele secundare ale consumului de aspartam

Există 92 de simptome documentate cauzate de consumul de aspartam, de la creşterea în greutate la comă şi moarte. Majoritatea simptomelor sunt neurologice. Să vedem câteva din cele 92 de simptome: dureri de cap, insomnii, pierderi de memorie, oboseală cronică, depresie, scăderea inteligenţei, cearcăne, scăderea şi tulburări ale vederii, reacţii cutanate, roşeaţă a obrajilor, mâncărimi, creşterea în greutate, căderea părului, foame/sete excesive, dureri abdominale, balonare, diaree, dureri articulare, crampe, hemoragii nazale, vertij, sensibilitate foarte mare la zgomote, senzaţie de frig chiar şi în plină vară, probleme menstruale, impotenţă, probleme sexuale, hiperventilaţie, convulsii, epilepsie, greaţă, vomă, hipo- şi hiperglicemie, dureri în piept, probleme ale tiroidei, tremurături, dureri la înghiţit, dureri la urinare, sensibilitate la infecţii, astm.

Dacă utilizaţi îndulcitori artificiali de genul NutraSweet, Equal, Spoonful, Neotame, etc., care sunt de fapt  denumirile diferite ale aceleiaşi substanţe – aspartamul, şi suferiţi de simptome caracteristice fibromialgiei (dureri cronice în diverse zone ale corpului, răspuns alterat şi dureros la presiune, redori articulare) sau aţi observat apariţia de spasme, dureri fulgurante, amorţeli ale picioarelor, crampe, vertij, ameţeli, dureri de cap, ţiuituri în urechi, dureri articulare, depresie, atacuri de anxietate, vorbire neclară, vedere înceţoşată, pierderi de memorie, nu trebuie să vă miraţi şi nu căutaţi mai departe de bolul cu îndulcitori cauza acestor probleme. Probabil aveţi boala aspartamului. Da, este o boală şi chiar o …epidemie, aşa cum afirmă dr. H.J. Roberts în monografia apărută în 2001 – „Boala aspartamului: o epidemie ignorată”.
 
Consumul prelungit de produse cu aspartam poate genera, de asemenea, tulburări de personalitate cum ar fi: crize de agresivitate uneori soldate cu violenţă fizică, paranoia, agorafobie (teama de spaţii deschise, de mulţimi, de a călători singur cu avionul/trenul), alte fobii, panică, senzaţii de „déjà vu”, iritabilitate, crize de demenţă, alterarea caracterului, dificultate de concentrare, confuzie, hiperactivitate şi, mai grav, tumori cerebrale, ruptură de anevrism, atacuri de apoplexie şi chiar… moarte subită.

S-a observat că aspartamul agravează manifestările sau chiar provoacă simptome asemănătoare bolilor următoare: fibromialgie, artrită, scleroză în plăci, boala Parkinson, lupus, diabet şi complicaţii ale diabetului, epilepsie, boala Alzheimer, limfom, malformaţii congenitale, sindromul oboselii cronice.
 
În 1994 în SUA au fost raportate, în urma a 7000 de plângeri ale consumatorilor de aspartam, nu mai puţin de 2621 de efecte secundare ale ingestiei de aspartam – o parte dintre acestea fiind enumerate mai sus.
În anul 2005 apare în format  DVD un film documentar, „Mizeria dulce: o lume otrăvită”, realizat de o victimă a aspartamului care  a fost atinsă de scleroza în plăci şi care avea doisprezece amprente ale bolii la nivel cerebral în februarie 2002. O dată dezintoxicată de acest edulcorant, această persoană a pierdut 34 de  kg, a părăsit scaunul cu rotile şi aproape i-au disparut de pe creier însemnele afecţiunii.

Un studiu italian al institutului Ramazzini din Bolonia a dovedit că aspartamul provoacă leucemii şi limfoame, dar aceasta nu a făcut subiectul primelor pagini din jurnalele de specialitate! Rezultatele acestui studiu au fost însă fundamentul unui articol de 12 pagini care a apărut în revista engleză The Ecologist, în septembrie 2005.

Nu există studii pe termen lung referitoare la efectul aspartamului asupra omului, dar foarte multe studii au fost realizate pe animale. Unul dintre aceste studii, realizat în 2006 de Fundaţia  Ramazzini în Italia, a arătat, din nou, că ingestia pe termen lung de aspartam determină la animalele de laborator un risc crescut de cancer şi aceasta chiar cu doze mai mici decât limita minimă cunoscută oficial. În Europa, un aport de 40mg de aspartam/kg-corp/zi este considerat sigur. Totuşi un risc crescut de cancer a fost observat la şobolani cărora li s-a administrat doar jumătate din această doză.
 
Dar…  ce este aspartamul?

Pentru marea parte a oamenilor aspartamul este pur şi simplu un îndulcitor de sinteză făcut pentru a înlocui zahărul, un îndulcitor pe care milioane de femei supraponderale şi diabetici din lumea întreagă îl utilizează sub formă de pudră sau pastile asemănătoare zaharinei, un îndulcitor care aduce miliarde de dolari firmelor producătoare şi, prin efectele secundare pe care le are, miliarde de dolari sistemului medical şi diferitelor companii farmaceutice!

Din punct de vedere al compoziţiei chimice aspartamul (aspartil-fenilalanil-1-metil-ester) este alcătuit din doi aminoacizi, fenilalanină (50%) şi acid aspartic (40%), uniţi printr-o moleculă de metanol (10%). Din cauza acestei compoziţii, pe etichetele produselor ce conţin aspartam se poate citi scris cu litere de-o şchioapă „conţine o sursă de fenilalanină”; ceea ce nu este scris este faptul că derivatul de fenilalanină, DKP – diketopiperazina, care apare prin descompunerea edulcorantului datorită stagnării produselor în depozite, este un factor cancerigen pentru creier, susţinând formarea de astrocitoame, adenoame hipofizare etc. – aspecte demonstrate  în studiile de început asupra aspartamului. Pe această bază şi a altor efecte nocive ale E951 demonstrate experimental, consiliul FDA nu a aprobat mult timp consumul acestei substanţe. FDA, la momentul respectiv, nu numai că nu a aprobat această neurotoxină dar a urmărit acuzarea companiei Searle de înşelătorie! Să vedem în continuare ce anume produc componentele aspartamului după ce acesta este ingerat şi se „topeşte” în cele trei componente ale sale:
 
1. Fenilalanina este un aminoacid esenţial (aminoacid pe care organismul nu îl poate produce şi pe care trebuie să îl ia din alimentaţie) din care sunt produşi mai mulţi neurotransmiţători şi hormoni. Vă veţi gândi că o dată cu consumul de aspartam se asigură nivelul de fenilalanină ce trebuie consumat zilnic. Să ştiţi că fenialanină există în multe produse naturale, iar consumul de aspartam nu face decât să aducă un surplus nenatural din acest aminoacid. La nivelul sistemului nervos central, fenilalanina este transformată în tirozină, din care apoi rezultă dopamina, noradrenalina, adrenalina şi hormonii tiroidieni. Consumul crescut de aspartam generează  cantităţi crescute de catecolamine (noradrenalină, adrenalină) care vor determina o creştere a excitabilităţii cerebrale. Aceasta poate avea ca rezultat o stare de tensiune psihică de fundal, reacţii agresive, convulsii, crize epileptice etc. Pe de altă parte, cantităţile crescute de fenilalanină la nivel cerebral interferează cu producerea de serotonină, un alt neurotransmiţător care se ştie că susţine stările de fericire ale fiinţei. Astfel, ingestia cronică de produse conţinând aspartam ne transformă încet-încet în nişte persoane apatice, terne şi prezentând diverse afecţiuni.

2. Acidul aspartic se acumulează în ţesutul cerebral, iar când atinge niveluri crescute poate determina crize de angoasă, de hiperactivitate şi obsesii. Acidul aspartic afectează de asemenea şi aparatul reproducător şi chiar fetusul, având capacitatea de a traversa placenta.

3. Esterul de metil, imediat după ce aspartamul este ingerat, se transformă în metanol, una din cele mai toxice substanţe pentru organism. Se cunoaşte nocivitatea metanolului mai ales pentru vedere. La cei care au consumat/consumă în mod frecvent aspartam s-a observat: vedere înceţoşată, voalată sau obscură, vedere dublă, îngustarea câmpului vizual, afectarea retinei şi chiar pierderea vederii. De asemenea, metanolul, ajuns în ficat, este convertit în aldehidă formică – o substanţă puternic neurotoxică şi cancerigenă, cunoscută ca putând provoca malformaţii congenitale, migrene, vertij, zgomote în urechi, greaţă, stări de rău, tulburări gastro-intestinale, slăbiciune, frisoane, goluri de memorie, dureri fulgurante în extremităţi, tulburări de comportament, nevrite, putere de concentrare scăzută şi împiedicarea ADN-ul de a se multiplica. Molecula de formaldehidă (aldehidă formică) este puternic reactivă şi se leagă în celule de proteine şi de acizii nucleici, formând legături puternice care sunt dificil de „tăiat” prin căile metabolice uzuale. Formaldehida  se transformă la rândul ei în acid formic care se concentrează în creier, rinichi şi alte organe, fiind un produs foarte toxic pentru celule.

Acestea sunt „beneficiile” consumului de aspartam pe care producătorii acestuia nu le-au adus la cunoştinţa consumatorilor.

De ce ne îngrăşăm într-un mod ciudat de la aspartam?

Dr. Sanda Cabot explică faptul că după ce aspartamul este înghiţit, digerat şi apoi absorbit de la nivel intestinal, ajunge în ficat unde este metabolizat, rezultând cele trei componente ale sale.  Acest proces se face cu consum important de energie, ceea ce înseamnă că în celulele ficatului (hepatocite) va rămâne o cantitate mai mică de energie disponibilă pentru alte procese metabolice. Ficatul este cunoscut ca fiind „uzina chimică” a organismului, întrucât toate principiile alimentare absorbite din intestin ajung la ficat şi sunt transformate, metabolizate în substanţe necesare organismului. Consumând o parte importantă din energia hepatocitelor, aspartamul va îngreuna foarte mult procesele metabolice care au loc aici. Între procesele care se produc în ficat, este şi arderea grăsimilor care, datorită consumului de aspartam, nu se va mai putea realiza cu aceeaşi intensitate. Astfel, printr-un consum constant de aspartam, o cantitate din ce în ce mai mare de grăsimi va fi stocată în ficat, generând ceea ce poartă numele de steatoză hepatică (ficat gras). Experienţa clinică medicală arată că în momentul în care începe o supraîncărcare a ficatului, apare tendinţa de îngrăşare. De asemenea, îngrăşarea la consumatorii cronici de E951 apare şi prin alte mecanisme: creşterea apetitului şi nevoia de dulciuri/zahăr, retenţie de lichide. Îngrăşarea prin consum cronic de aspartam  are un aspect particular nenatural: corpul are un aspect pufos şi umflat.

Interacţiunea cu diverse medicamente

Aspartamul, fiind o substanţă neurotoxică pe de o parte şi pe de altă parte o substanţă implicată în producerea anumitor neurotransmiţători şi hormoni, va interacţiona cu multe categorii de medicamente:  antidepresive, agenţi psihotropi,  insulina, medicaţia cardiacă, medicamentele de susţinere a funcţiei tiroidiene (hormonii tiroidieni), analgezicele.
Piloţii consumatori de aspartam acuză dezorientare, dificultăţi în gândire şi concentrare, înceţoşarea privirii, orbire unilaterală, convulsii, insuficienţă cardică, moarte subită după cum afirmă dr. Russell Blaylock, neurochirurg şi nutriţionist care a investigat sute de persoane afectate de consumul de aspartam şi care a scris monografia „Excitotoxinele – gustul care ucide” (1984). Cum v-aţi simţi să ştiţi că în avionul cu care călătoriţi piloţii consumă Coca-cola sau diverse băuturi „diet” şi că sunt în fiecare moment expuşi acestor riscuri?
 

Aspartamul poate genera moarte subită

 

Unul din locurile primare de acţiune a aspartamului este hipotalamusul; stimularea toxică, repetitivă a anumitor zone din hipotalamus poate determina aritmie cardiacă şi moarte subită – afirmă dr. Russell Blaylock. Dr. Bowen explică apariţia morţii subite prin faptul că muşchiul cardiac este foarte sensibil la toxicitatea alcoolului. Faptul că afectarea muşchiului cardiac datorită alcoolului se finalizează în mod frecvent cu moarte subită şi că molecula de aspartam este o otravă alcoolică de 20.000 de ori mai toxică decât etanolul (alcoolul obişnuit) ar explica modul de producere al morţii subite în cazul consumului cronic de aspartam.
Aspartamul provoacă impotenţă, disfuncţii sexuale

Dr. Bowen a arătat că aspartamul distruge răspunsul sexual feminin şi induce disfuncţii sexuale masculine, prin distrugerea neuronilor din hipotalamus răspunzători de controlul secreţiei anumitor hormoni sexuali. De asemenea, aspartamul afectează dezvoltarea fetusului generând avort sau diferite defecte, chiar la nivelul ADN-ului.

Acţiunile profund distructive pe care le are acest edulcorant asupra sănătăţii fiinţei umane, acţiuni certificate iniţial de experimentele de laborator şi ulterior de cei care au consumat în mod susţinut această substanţă,  ne atrag încă o dată atenţia asupra faptului că forurile care aprobă diversele substanţe spre utilizare şi consum nu mai sunt atât de riguroase în ceea ce priveşte respectarea sănătăţii şi bunăstării fiinţei umane, ci au în vedere mai ales profitul financiar al diferitelor concernuri care vor să scoată pe piaţă anumite substanţe. Dictonul „dacă este scris pe etichetă, este pentru că a fost testat şi autorizat de către cei în măsură să facă aceasta, deci nu este periculos, în caz contrar am fi fost informaţi!” nu mai funcţionează! Nu mai este în vigoare! De aceea este absolut necesar să ne informăm asupra ingredientelor – şi efectelor acestora – oricărui produs pe care îl cumpărăm.
 

Citiţi şi:

Drumul către iad este pavat cu aspartam

Glutamatul monosodic ne distruge neuronii

Cura de primăvară: Sucurile de fructe şi legume – o extraordinară sursă de hrană vie
 

yogaesoteric

16 martie 2011