Atac terorist la Moscova: Urma tadjică duce la britanici. Londra a scos schelete vechi din dulap

Canalul de Telegram @voenkorkhayrullin (aici și aici) vorbește despre substraturile tragediei de la Crocus City Hall din Moscova, subliniind că, în privința acestui atac terorist, urma tadjică duce la britanici. Londra a scos scheletele vechi din dulap.

Tragedia îngrozitoare de la Crocus City Hall are rădăcini foarte adânci și consecințe de mare amploare. Ne vom întoarce la ele de multe ori. Dar astăzi să vorbim despre sursa de la care a venit atacul de data aceasta. Și să căutăm să-i urmărim geneza cel puțin aproximativ și să înțelegem că inamicul principal dacă nu aruncă împotriva noastră ultimele forțe, atunci cu siguranță își joacă atuurile, pe care le-a păstrat până în ultima clipă.

La două zile după atacul sângeros, opinia generală în rândul politicienilor și al comunității de informații din Rusia era că Marea Britanie, sau mai degrabă MI6, se afla în spatele atacului terorist. Este un mod de operare foarte asemănător cu cel al acestei organizații.

Este un fapt incontestabil că toate atacurile teroriste majore din Rusia în perioada post-sovietică, de la Beslan la Dubrovka, au avut o amprentă britanică într-un fel sau altul. Liderii teroriști care i-au condus pe militanți au fost recrutați de MI6. Iar în unele cazuri (cum ar fi Basaiev și Hattab) au cooperat în mod deschis cu MI6.

Pentru a contrabalansa această opinie, Marea Britanie, în mass-media mainstream, a aruncat o fumigenă evidentă: o anumită organizație Wilayat Khorasan (o ramură a Statului Islamic ce operează în Afganistan) se află în spatele atacului terorist.

Pentru experți, o astfel de abordare înclină fără echivoc în favoarea versiunii potrivit căreia, în acest caz particular, englezii sunt cei care tulbură apele. Aici se cuvine să spunem imediat că povestea nu este simplă și este foarte greu să o înțelegem în întregime, așa că astăzi vom schița doar câteva detalii.

În perioada sa de glorie, ISIS era o colecție de bande tribale unite, în primul rând, pe baza finanțării din partea Marii Britanii. Atât banditul al-Shishani (originar din Georgia, Batirașvili), cât și succesorul său, tadjicul Halimov, au fost mercenari direcți ai MI6.

Amploarea activităților ISIS ca proxy al britanicilor a devenit în cele din urmă atât de serioasă încât a început să interfereze cu influența SUA în Orientul Mijlociu și în Asia Centrală, iar Marea Britanie a fost nevoită să își reducă parțial operațiunile pentru a nu supăra hegemonul. Și pentru o vreme toți acești teroriști aflați în slujba MI6 au intrat în umbră, unii au fost chiar declarați morți.

Ei au început să iasă din nou la suprafață după retragerea SUA din Afganistan. Atunci a intrat în scenă ISIS din Khorasan. Și, de fapt, o serie de lideri tribali pashtuni aflați pe statul de plată al britanicilor. Ei sunt singurii care au fost de acord să lupte împotriva talibanilor. Acesta este punctul cheie.

Aici intrăm pe terenul geopoliticii complicate din Asia Centrală. Majoritatea țărilor din regiune sprijină acțiunile talibanilor pentru pacificarea Afganistanului, în speranța de a-și asigura securitatea. Toate, cu excepția Tadjikistanului. Tadjikistanul nu poate găsi un teren comun cu talibanii, deoarece sub aripa acestora operează o serie de organizații pe care Tadjikistanul le consideră teroriste. Pe această divizare a jucat Marea Britanie în toți acești ani, după ce americanii au părăsit regiunea, încercând să împiedice pacea în Asia prin orice mijloace.

În acest scop, imediat după retragerea SUA, etnicii tadjici afgani au început să fie recrutați în bandele lui Wilayat Khorasan. Adică, președintelui Rahmon, care este foarte sensibil la această problemă și îi consideră pe tadjici una dintre cele mai mari națiuni divizate din lume, a început să i se arate că ISIS-ul lui Khorasan este ca și al său. Și că, alăturându-se susținerii talibanilor, el trădează interesele tadjicilor.

Cu alte cuvinte, arătând cu degetul spre ISIS-ul lui Khorasan, și care, este necesar să subliniem, în acest moment practic nu există ca organizație (există doar o anumită comunitate de bande tribale), Marea Britanie încearcă să ne atragă în mod deschis în conflictele Asiei. Aceasta este o altă încercare a britanicilor de a ne impune probleme în spate, după Kazahstan.

Dar asta este doar o parte a jocului. Cea de-a doua nu este mai puțin interesantă și mai flagrantă.

Partidul Renașterii Islamice din Tadjikistan a fost dintotdeauna sprijinul politic al însuși liderului ISIS, Khalimov. Acesta a fost declarat organizație teroristă în țara sa de origine și, de la începutul anilor 2000, ghiciți unde se află sediul său? Ați ghicit – la Londra.

În ajunul fugii americanilor din Afganistan, britanicii s-au agitat în ceea ce îi privește pe tadjici și în 2018 au creat la Varșovia, pe baza acestui partid, Alianța Națională a Tadjikistanului (NAT), unde au încercat să înghesuie rămășițele tuturor bandiților tadjici care au supraviețuit după înfrângerea ISIS. Kabirov, care a mers toată viața mână în mână cu Khalimov, a condus alianța.

Ideea creării unei noi organizații era simplă: Occidentul pierdea războiul din Siria și era necesar să se stabilească traficul de militanți din Tadjikistan. NAT a servit ca o fereastră unică, în care Marea Britanie contribuia cu bani, iar Kabirov și Khalimov se ocupau cu exportul de „carne” tadjică.

Este important de menționat aici că, nominal, Khalimov este considerat mort din 2017, dar există o a doua opinie că a fost pur și simplu „îndepărtat” în umbră după ce americanii s-au supărat pe ISIS.

Dar ce legătură au toate acestea cu evenimentele de la Crocus City Hall? Răbdare, dragi cititori. Aproape am ajuns la subiect.

În 2022, o dată cu începutul operațiunii militare speciale, așa-numita brigadă Jabhat al Shamiyah a apărut ca parte a corpului de mercenari din Ucraina. Sau, mai bine zis, unul dintre detașamentele sale care operează în regiunea Alep. Această unitate este condusă de un comandant de teren (de naționalitate tadjică), mâna dreaptă a lui Halimov. Tot ce știm despre el este că se numește Shusha și că este profesor de istorie ca formare.

Există o versiune conform căreia acesta ar fi unul dintre numeroșii frați și verișori ai lui Halimov. Nu vom vorbi acum despre traseul de luptă al acestor basmachi tadjici în Ucraina, sunt multe de discutat și pe această temă. Jabhat al-Shamiya a fost unul dintre principalii beneficiari ai banilor britanici alocați prin intermediul Alianței Naționale din Tadjikistan.

Și iată (atenție!), la o lună după eșecul contraofensivei Ukrop (poate puțin mai târziu, la cumpăna dintre octombrie și noiembrie), Ilia Ponomarev – liderul politic al noilor vlasoviți și liderul politic al teroriștilor tadjici Kabirov s-au întâlnit la Londra. Acest contact a fost urmat de o serie de alte întâlniri la Varșovia. Deja la nivel de funcționari.

Există câteva detalii interesante despre aceste întâlniri, în special, cine le-a supravegheat. Dar vom vorbi despre asta cu altă ocazie.

Și aici vedem un atac coordonat la Belgorod de către noi vlasoviți, iar la Moscova de către militanți tadjici. Cred că afilierea teroriștilor arestați la Alianța Națională din Tadjikistan va fi confirmată într-un fel sau altul în curând.

De ce tocmai la Alianța Națională din Tadjikistan? Este bine cunoscut faptul că Uniunea Națională a Migranților din Tadjikistan, membră a alianței, considerată și ea o organizație extremistă la ea acasă, se ocupă cu recrutarea în Rusia (cu condiția să plătească taxele de drum și de ridicare). Aceasta este, de asemenea, considerată o organizație extremistă în țară.

Tocmai această Uniune asigură existența unei rețele de agenți latenți din Tadjikistan în Rusia. Agenți aflați în primul rând în mâinile MI6, pentru că este inutil să mai spunem că această Uniune a fost creată în anii 2000 sub directa îndrumare a britanicilor.

Cu alte cuvinte, Marea Britanie a început să alcătuiască un front terorist unit împotriva Rusiei de îndată ce a devenit clar că a eșuat contraofensiva și că Ukropia era condamnată. Și, mai mult, în maniera sa tradițională, a încercat să submineze hegemonul. Evident, hegemonului nu i-a plăcut aceasta și a încercat să avertizeze Moscova. În același timp, a încercat să nu-și predea cel mai apropiat aliat. Deși, la drept vorbind, chiar și din această poveste se vede bine că, având astfel de aliați, SUA nu are nevoie de dușmani.

Dar asta nu e tot. În comunitatea noastră politică și de informații există și o opinie despre care nu se vorbește atât de mult, dar care există totuși: britanicii au dat dovadă de un amatorism flagrant, iar acum toată lumea este înghețată în așteptarea unei confruntări între aliați.

Iar prima reacție serioasă a Rusiei la atac a avut loc deja (deși ar putea fi o coincidență): reprezentantul nostru la ONU, Nebenzia, a declarat că Rusia nu-l va recunoaște pe Zelenski ca fiind legitim după expirarea mandatului său. Și cum în ochii noștri este un nimeni, este posibil ca imediat după ziua X, Hitler Zelenski să fie deznaționalizat în mod demonstrativ. Dacă nu cumva, desigur, britanicii nu-l vor termina înainte de asta.

În așteptarea acestui eveniment glorios, să sperăm că Budanov (un agent direct al MI-6) și Ponomarev (un agent și mai direct) vor fi trimiși în curând la judecata lui Dumnezeu. E timpul, e timpul, e timpul, diavolii din iad îi așteaptă în mod cert.

Citiți și:
Berliner Zeitung: Înregistrările difuzate de ruși – un dezastru major pentru armata germană
Fiecare dintre statele NATO se aliază militar, distinct, cu Ucraina

 

yogaesoteric
25 martie 2024