de Magdalena Darie
La începutul acestui an, în luna ianuarie, planeta urmărea cu sufletul la gură toate noutăţile în cazul atacului din Paris, de la redacţia Charlie Hebdo, unde 12 oameni au fost ucişi cu focuri de armă. Mass-media „bombarda” cu ştiri menite să amplifice pe cât posibil emoţiile şi sensibilitatea publicului şi să implementeze fără greş în conştiinţe ideea că nimeni nicăieri nu mai este în siguranţă.
Aproximativ două milioane de oameni, în frunte cu 40 de şefi de stat, au participat la un uriaș marş de susţinere a libertăţii de exprimare, organizat la Paris. În alte orașe mari din Franța au defilat 3,7 milioane de persoane.
Totuși, chiar de la început, mulți s-au întrebat dacă nu cumva atacurile din Franța sunt o nouă operațiune sub steag fals – așa cum au fost atentatele de la 11 septembrie 2001 – în urma căreia se urmărește instituirea unor măsuri sporite de securitate pe continentul european. Schema în astfel de cazuri este clasică – crearea problemei, inducerea unui sentiment puternic de frică în rândul populației și apoi oferirea „soluției salvatoare”. Suspiciunile erau cu atât mai întemeiate cu cât povestea servită de autorități era pe alocuri „cusută cu ață albă”.
Nu a trebuit să așteptăm mult timp, și în multe state politicienii au început să ceară implementarea de legi care încalcă tocmai libertatea de exprimare şi alte libertăţi fundamentale cetăţeneşti pe care, culmea, abia ce le susţinuseră cu aplomb prin participarea la marşul de la Paris!
Într-o declaraţie comună făcută publică la scurt timp după atacuri, miniştrii Internelor şi/sau Justiţiei din Marea Britanie, Franţa, Germania, Austria, Belgia, Danemarca, Spania, Italia, Olanda, Polonia, Suedia şi Letonia susţin, între altele:
„Reafirmăm ataşamentul nostru constant faţă de libertatea de exprimare, drepturile omului, pluralism, democraţie, toleranţă şi respectarea legilor: acestea sunt fundamentele democraţiilor noastre şi sunt în inima Uniunii Europene. Atacând Charlie Hebdo, ofiţeri de poliţie şi comunitatea evreiască, teroriştii intenţionează să doboare aceste valori universale. Nu vor reuşi. […]
Acţiunile noastre trebuie să continue să fie parte dintr-o abordare comprehensivă, bazată pe lupta împotriva radicalizării, în special pe Internet, şi pe consolidarea resurselor care să contracareze acţiunile diferitelor forme de reţele teroriste, mai ales prin limitarea posibilităţilor de mişcare a acestora. […]
Suntem îngrijoraţi de folosirea tot mai frecventă a internetului pentru propagarea urii şi violenţei şi semnalăm determinarea noastră de a ne asigura că internetul nu este abuzat în acest scop, asigurându-ne în acelaşi timp că acesta rămâne un forum pentru libera exprimare, respectând cu scrupulozitate libertăţile fundamentale şi legea. Astfel, parteneriatul celor mai mari furnizori de servicii de internet este estenţial pentru a crea condiţiile raportării imediate a materialelor care urmăresc să incite la ură şi teroare şi eliminării lor acolo unde este adecvat/posibil acest lucru. În plus, am reuşit – pentru a combate propaganda teroristă şi mesajele amăgitoare pe care aceasta le transmite – să dezvoltăm mesaje pozitive, ţintite şi uşor accesibile, capabile să contracareze această propagandă, menite pentru publicul tânăr, care este vulnerabil faţă de această îndoctrinare. […]
Sperăm să încheiem rapid lucrările începute sub auspiciile Comisiei [Europene – n.t.] pentru a grăbi detectarea şi monitorizarea călătoriilor turistice realizate de cetăţeni europeni care traversează frontierele externe ale Uniunii Europene. În acest scop, vom detecta şi monitoriza mai extensiv anumiţi pasageri.
Mai departe, suntem convinşi de necesitatea crucială şi urgentă de a ne îndrepta către un cadru PNR (European Passenger Name Record – Registru European cu Numele Pasagerilor), inclusiv un PNR intra-UE.
Apreciem în mod special şi preţuim importanţa crucială a cooperării excelente pe care o avem cu Statele Unite şi cu Canada în a face faţă acestui fenomen şi suntem determinaţi nu numai să menţinem, ci şi să sporim cooperarea pentru a apăra valorile păcii şi toleranţei în întreaga lume.”
Cu alte cuvinte, oficialii europeni doresc să înăsprească măsurile de control în aeroporturi, să urmărească cetăţenii pe care ei îi consideră a fi periculoşi şi să monitorizeze cu stricteţe internetul. Primii pe lista „suspecţilor” sunt cei care folosesc browsere care protejează identitatea utilizatorilor (spre exemplu Tor). Chiar dacă mulţi dintre aceşti oameni nu sunt terorişti, ci doar cetăţeni care doresc ca viaţa lor privată să rămână privată, ei riscă să nu mai reuşească să acceseze paginile de internet pe care le-au deschis prin astfel de browsere (le pot fi blocate adresele de email, paginile pe care le vizitează frecvent etc). De altfel, potrivit ONG-ului La Quadrature du Net, imediat după atacurile din Paris guvernul francez a eliberat hotărâri care permit autorităţilor să închidă imediat orice website despre care acestea cred că susţine terorismul, fără a fi nevoie de o decizie a magistraţilor.
Cât despre stricta monitorizare a pasagerilor europeni care călătoresc în afara graniţelor Europei, oficialii au argumentat că în ultimul timp a crescut „alarmant” numărul celor care merg în Siria spre a se antrena în baze teroriste, şi revin apoi în Europa spre a pune la cale atentate.
Registrul Pasagerilor ar urma să conţină toate datele personale pe care cetăţenii le-au oferit companiilor aeriene când şi-au cumpărat biletele de călătorie, precum şi datele de contact, datele cardului bancar, tipul de hrană pe care o consumă în avion, toate călătoriile realizate, precum şi alte servicii la care cetăţenii au apelat pornind de la biletul de avion, cum ar fi rezervări la hoteluri sau închirieri maşini. Toate aceste informaţii ar urma să fie stocate într-o bază de date timp de cinci ani, putând fi accesate de poliţie şi de serviciile secrete.
Această propunere a fost făcută de Statele Unite şi a fost respinsă de Parlamentul European în 2011, pe motiv că încalcă drepturile şi libertăţile cetăţeneşti. Însă în februarie 2015, pornind de la declaraţia comună a oficialilor europeni, a fost formulată o rezoluţie, care a fost apoi aprobată de Parlamentul European. Organizaţiile pentru protecţia libertăţilor cetăţeneşti au protestat vehement, clamând că monitorizarea în masă a milioane de persoane încalcă grav dreptul la o viaţă privată.
Noile propuneri ale UE împing încă şi mai departe măsurile de monitorizare a populaţiei deja existente. Uniunea Europeană are de multă vreme acorduri cu Statele Unite, Canada şi Australia pe baza cărora se fac schimburi de date legate de călătoriile realizate în aceste zone. Cât despre supravegherea internetului, serviciile secrete americane şi europene urmăresc încă de mult timp, cu mare vigilenţă, şi înregistrează în baze de date schimburile de informaţii care se fac pe internet.
Iată în continuare măsurile specifice care au fost luate în anumite ţări imediat după atacurile din Paris.
Franţa
În Franţa, autorităţile au decis să aloce 425 de milioane de euro în următorii trei ani pentru investiţii, echipamente şi operaţiuni care vizează combaterea terorismului. O parte din bani vor fi folosiţi pentru dotarea poliţiei şi jandarmeriei cu veste antiglonţ şi cu arme mult mai avansate.
De asemenea, va fi construită uriaşa bază de date PNR pentru supravegherea pasagerilor, care urmează a fi implementată în luna septembrie 2015.
În plus, guvernul francez a anunţat că vor fi create 2 680 de noi locuri de muncă în domeniul combaterii terorismului.
O altă măsură de siguranţă pusă în aplicare în Franţa prevede constituirea unei baze de date cu persoane acuzate (chiar dacă nu au fost suficiente probe pentru condamnarea lor!) sau găsite vinovate de acte de teorism. Toţi aceşti cetăţeni vor fi apoi obligaţi să raporteze regulat autorităţilor adresa unde locuiesc precum şi toate călătoriile internaţionale pe care vor să le facă.
Măsuri suplimentare vor fi luate şi în privinţa internetului. Un număr substanţial de angajaţi vor forma „patrule cibernetice” şi echipe de investigare a posibilelor ilegalităţi comise online. În Franţa există deja o platformă guvernamentală online unde cei care doresc pot reclama site-urile pe care consideră că se vehiculează conţinut ilicit. După atacuri, pe această platformă s-au primit zeci de mii de reclamaţii, iar media sesizărilor făcute aici a cresut de şase ori.
Interesant este punctul de vedere al lui Colin Tankard, unul dintre directorii companiei de securitate cibernetică Digital Pathways, care consideră că această reacţie a guvernului este una binevenită, dar care nu îşi va atinge scopul, anume acela de a preveni eventualele atentate teroriste.
„Media socială este un vehicul de comunicare pentru oameni, dar comunicaţiile sofisticate vor avea loc în partea întunecată a web-ului, cum ar fi pe Silk Road, prin browser-ul Tor. Reversul acestei monitorizări este că va împinge lucrurile în zone încă şi mai ascunse. NSA, şi fără niciun dubiu şi guvernul francez monitorizează aceste zone şi adună tone de informaţii, cercetând printre cuvinte cheie şi încercând să dea de urma indivizilor aproape la nivel de lunetişti – şi cred că numai în acest mod se pot face lucrurile.”
Statele Unite ale Americii
În America a durat doar câteva ore după atacurile de la Charlie Hebdo ca autorităţile să ceară Administraţiei Securităţii Naţionale (NSA) să îşi înăsprească programele de supraveghere, chiar dacă multe organizaţii de protecţie a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti deja acuzau NSA de violarea vieţii private.
Trei zile mai târziu a urmat o avertizare halucinantă transmisă de Ministerul de Externe al SUA (Department of State): răpirile şi atacurile împotriva cetăţenilor americani au devenit din ce în ce mai răspândite în lume după atacurile din Franţa. În comunicat nu se arată însă date concrete, ci numai supoziţii, cum că lupta împotriva terorismului dusă de SUA îi provoacă pe nelegiuiţi să atace ori să răpească cetăţenii americani care se află în călătorii pentru a se răzbuna şi sugerează că astfel ar putea proceda şi organizaţia care a pus la cale atacurile din Paris (deşi din ce în ce mai multe voci argumentează cu dovezi că atacurile de la Charlie Hebdo au fost de fapt puse la cale de servicii secrete occidentale.)
Marea Britanie
Premierul David Cameron a promis intensificarea supravegherii schimbului de informaţii pe internet şi chiar a sugerat blocarea aplicaţiilor prin care oamenii pot discuta fără a fi ascultaţi de serviciile secrete.
Potrivit Daily Mail, prim ministrul intenţionează să ia toate măsurile pentru blocarea metodelor de comunicare ce îşi criptează datele, precum WhatsApp şi Snapchat, care nu pot fi atent supravegheate de serviciile de securitate.
„Vom permite mijloace de comunicare care pur şi simplu nu pot fi citite? Răspunsul meu la această întrebare este: «Nu, nu ar trebui»”, a declarat Cameron.
Iar aşa-zisa „protecţie a cetăţenilor” a atins un nivel cel puţin ciudat în Londra, după cum semnalează presa britanică. Imediat după atacurile din Paris, maşini cu voluntari evrei pregătiţi de poliţie au început să patruleze străzile.
În acele zile, Londra a arătat ca şi cum ar fi fost capitala unui regim de dictatură militară, căci şi trupele speciale au patrulat cu vigilenţă, după ce teroriştii ar fi ameninţat că Marea Britanie e următoarea care va fi atacată.
Australia
Şi guvernul australian s-a grăbit să impună noi restricţii populaţiei după „cele petrecute în Franţa”. Prim ministrul Tony Abbot a solicitat crearea unor legi care să sporească încă şi mai mult puterea poliţiei şi serviciilor secrete. În plus, premierul Australiei a declarat că ţara sa ar trebui să îşi mărească prezenţa în conflictele din Siria şi Irak.
România
În România, politicienii în colaborare cu serviciile secrete au încercat să impună trei legi supranumite de presă Big Brother.
Prima datează din 2012 şi se referă la obligaţia operatorilor de telefonie şi internet să reţină pe o perioadă de 6 luni datele de identificare ale utlizatorilor. Având la bază o directivă europeană, legea a ieşit din vigoare în 2014, când Curtea Europeană de Justiţie a decis că nu respectă prevederile europene privind viaţa privată şi confidenţialitatea datelor personale, iar statele UE nevoite să implementeze vechea directivă au fost apoi somate să elimine această lege.
A doua lege de supraveghere a populaţiei din România prevedea ca posesorii de cartele telefonice preplătite să fie obligaţi să ofere datele personale operatorilor de telefonie mobilă, iar aceştia să stocheze aceste date, precum şi obligaţia furnizorilor de internet în reţele wifi publice de a solicita şi stoca datele personale ale utilizatorilor.
Judecătorii Curţii Constituţionale au decis însă că legea „nu reglementează garanţii suficiente care să permită asigurarea unei protecţii eficiente a datelor cu caracter personal faţă de riscurile de abuz, precum şi faţă de orice accesare şi utilizare ilicită a acestor date”.
Cea de-a treia lege a fost iniţiată de Guvern şi adoptată de Parlament la sfârşitul anului 2014. Legea prevedea ca serviciile secrete să primească acces deplin la infrastructurile cibernetce private, fiind nevoie pentru aceasta să facă doar o solicitare, fără să fie nevoie de un mandat aprobat de un judecător. Legea a fost apoi atacată la Curtea Constituţională.
Imediat după atacurile de la Paris, cele trei legi au fost din nou puse pe tapet şi oficiali din ministerul Internelor şi SRI au susţinut că ele sunt foarte importante pentru contracararea ameninţărilor teroriste. Însă la scurt timp după aceea Curtea Constituţională a respins şi cea de-a treia lege Big Brother.
Reacţiile politicienilor care au promovat aceste legi şi ale serviciilor secrete au fost virulente. Judecătorii au fost aspru criticaţi şi chiar li s-a sugerat să îşi dea demisia. Mai mult, la posturile de televiziuni şi în ziare magistraţii au fost făcuţi vinovaţi încă de pe acum de eventualele atentate teroriste care s-ar putea produce în viitor în România.
Au fost însă şi voci în acord cu opinia judecătorilor. Spre exemplu, un fost director SRI, Ion Ştefănuţ, fostul şef al Direcţiei pentru Prevenirea şi Combaterea Terorismului, a declarat pentru Europa FM că aceste legi conţin „un sâmbure chiar ascuns al unor viitoare abuzuri”.
Răspunzând acuzaţiilor că legile Big Brother ar face serviciile secrete prea puternice şi prea puţin controlate, fostul director al SRI, George Maior, a declarat pentru site-ul ziare.com că „există un regim de incompatibilităţi la care ţinem foarte mult în operarea acestei arme excepţionale.”
În încheiere
Publicaţia Le Nouvel Observateur arată că, din 1986, în Franţa au fost emise paisprezece legi pentru combaterea terorismului – „la fiecare atentat, o lege nouă”.
De asemenea, este de notorietate legea Patriot Act votată în SUA în urma atacurilor de la 11 septembrie, care permite percheziţii, înregistrarea convorbirilor, supravegherea tranzacţiilor financiare şi altele fără mandat judecătoresc, la discreţia serviciilor secrete, dacă acestea consideră că anumiţi cetăţeni reprezintă un pericol pentru securitate.
Numeroase cercetări au arătat însă că acest fenomen al terorismului foloseşte ca primă şi principală armă frica. Şi prin supravegherea din ce în ce mai intensă a populaţiei sub pretextul „siguranţei cetăţenilor”, această stare de frică este din ce în ce mai intens inoculată. Aceasta pe lângă crearea bazelor sistemului totalitar planetar la care clica malefică a aşa-zişilor iluminaţi, care conduce din umbră planeta, visează de multă vreme.
Soluţia înţeleaptă sugerată de unii dintre cei care au cercetat fenomenul terorismului este în primul rând contracararea stării de frică printr-o stare de curaj, liberatate şi fraternitate a popoarelor. În al doilea rând, cei care au analizat această formă a violenţei sociale arată că o altă teribilă armă a teroriştilor este constituită de mijloacele de informare în masă, prin emoţia extraordinară pe care o stârnesc prezentând la unison aceleaşi mesaje alarmiste. Mass media au devenit astfel principalul mijloc de propagandă teroristă. Pentru că publicul nu reuşeşte să discearnă dincolo de emoţiile foarte puternice, care lasă amprente până la nivelul subconştientului colectiv, ştirile legate de atacurile teroriste ar trebui prezentate într-un mod mult mai echilibrat, iar spaţiul mediatic acordat lor ar trebui să fie mult redus.
Din păcate, observăm că reacțiile puternice pe care mass-media le poate declanșa în rândul maselor sunt folosite abil în primul rând de cei care dețin puterea, pentru a determina populația să accepte legi care îi restricționează libertatea.
Citiţi şi:
Dincolo de aparenţe, este evident că Uniunea Europeană este deja vârful de lance pentru instaurarea sinistrei «Noi ordini mondiale» (I)
Enigmele atentatului terorist asupra publicației Charlie Hebdo. Răzbunare sau conspirație?
yogaesoteric
17 aprilie 2015