Atacurile teroriste – capital nepreţuit pentru instituţiile de tip poliţienesc, care vor să ne bage în cămăşile de forţă ale noii lumi (II)
Citiți prima parte a articolului
Agenţii de influenţă ai noii Securităţi din colonia România cer măsuri de „curăţenie” pentru reprimarea discursului naţionalist şi ortodox şi pentru „eliminarea surselor de propagandă anti-occidentală” puse, desigur, pe seama Rusiei!
Cine profită de pe urma restrângerii libertăţilor civile?
Daniel Horodniceanu, procurorul şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Crimă Organizată şi Terorism, a declarat că există suspiciuni de finanţare a terorismului în România, anunţând că a fost reînfiinţat Biroul de Terorism în cadrul DIICOT. „Există suspiciuni de finanţare de terorism inclusiv în România”, a afirmat în 25 martie procurorul şef al DIICOT, la Cercul Militar Naţional, unde a participat la prezentarea raportului de activitate pe anul 2015 al Inspecţiei Judiciare, potrivit Mediafax.
„DIICOT a reînfiinţat Biroul pentru Terorism în cadrul Serviciului de Terorism preexistent şi a participat în grupul de lucru pentru modificarea legii 535 pentru prevenirea şi combaterea terorismului. Una dintre propunerile noastre a fost introducerea ca infracţiune a accesării în mod repetat a site-urilor cu caracter jihadist. Celelalte infracţiuni sunt constituirea unui grup infracţional specializat pentru infracţiunea de terorism şi pedepsirea unor infracţiuni privind luptătorii străini, pentru că nu aveam un text de infracţiune iar România este parte la semnarea convenţiei împotriva terorismului a Consiliului Europei din 2005 devenind parte în 2007. A semnat şi protocol adiţional cred că la începutul lunii martie”, a mai precizat procurorul şef al DIICOT.
Biroul pentru Terorism va fi format din doi procurori, acesta fiind reînfiinţat după o pauză de doi ani. Ordinul de înfiinţare a fost trimis la Ministerul Justiţiei iar ulterior va ajunge la CSM pentru a fi avizat.
„România este parte a Europei şi trebuie să fim pregătiţi tot timpul pentru ceea ce e mai rău. Uitaţi-vă nu mai devreme de zilele trecute (22 martie – n.n.) ce s-a întâmplat la Bruxelles, ce s-a întâmplat anul trecut în Franţa şi aşa mai departe. Ne vom pregăti chiar dacă la noi la momentul acesta suntem la nivelul pe care l-a precizat şi directorul Serviciului Român de Informaţii”, a mai precizat Daniel Horodniceanu.
Ministrul Comunicaţiilor, Marius Bostan, a declarat, în 25 martie, că va solicita Parlamentului discutarea în regim de urgenţă a legii securităţii cibernetice, afirmând că actul normativ va intra în proces de avizare.
„Legea securităţii cibernetice este în fază finală, a fost dezbătută public (…). Săptămâna viitoare sperăm să finalizăm avizarea legii de către minister şi să trimitem proiectul de lege către ceilalţi avizatori, potrivit circuitului normal”, a anunţat ministrul Comunicaţiilor (în 25 martie), prezent la o conferinţă dedicată securităţii cibernetice.
Marius Bostan a afirmat că va cere Parlamentului discutarea în regim de urgenţă a acestui act normativ.
„O să cer discutarea în regim de urgenţă a acestui proiect de lege în Parlament. Această problemă se discută deja la cel mai înalt nivel. În acelaşi timp, este evident că va trebui să mergem, în următorii ani, de la bază, de la educaţia elevilor. Introducerea în curriculele educaţionale a securităţii cibernetice, cu informaţii de bază, este foarte importantă. Credem că e bine să fie cunoscute aceste informaţii, pentru protecţia persoanei private şi a demnităţii ei. Pot să vă spun că lucrăm în acest moment la aceste lucruri”, a precizat Marius Bostan.
Marius Bostan a subliniat că proiectul de lege este doar „o mică parte dintr-un sistem de securitate cibernetică necesar”, precizând că un parteneriat public-privat este extrem de important în asigurarea securităţii cibernetice.
„Securitatea cibernetică trebuie să privească atât instituţiile statului, administraţia, cât şi societăţile comerciale. De aceea, un parteneriat public-privat este extrem de important. Este important pentru viitor să avem şi cadrul pentru companiile de asigurări în acest domeniu. Asta va ajuta foarte mult la o dezvoltare normală şi la micşorarea riscurilor sau la recuperarea unor bani ce pot fi pierduţi. Din păcate, acum nu există o politică responsabilă în cadrul infrastructurilor cibernetice şi de aceea este nevoie de un cadru legal. Guvernul joacă un rol legitim în acest sens”, a explicat ministrul.
Întrebat dacă se aşteaptă la proteste din partea providerilor de internet şi a companiilor din domeniu care să vizeze proiectul de lege, Bostan a afirmat că „providerii de internet sunt responsabili, în general, şi ei sunt conştienţi că mărirea nivelului de încredere constă în respectarea unor reguli şi au tot interesul să ridice nivelul de încredere”.
„Această lege stabileşte minime condiţii de protecţie, dacă avem nişte date trebuie să avem şi responsabilitatea de a le proteja, trebuie să asigurăm conform Constituţiei aceste lucruri. În Constituţie sunt fixate nişte drepturi pentru cetăţeni, ele nu pot fi apărate de stat atâta timp cât nu sunt responsabilităţi fixate. Această lege este pentru aplicarea Constituţiei şi este conformă cu Directivele Europene care asigură în cadrul UE protecţia cetăţenilor”, a conchis ministrul.
Potrivit acestuia, legea securităţii cibernetice impune deţinătorilor de infrastructură cerinţe minime de raportare a atacurilor, exact ca în cazul unui incendiu.
„Dacă cineva nu ar suna la 112 când apare un incendiu nu s-ar putea face o intervenţie (în timp util – n.r.), intervenţia se face cu greutate. Nu există o protecţie 100% faţă de breşele care pot să apară, dar măcar putem să ridicăm acest nivel de securitate. Cadrul legal stabileşte responsabilităţi, metode de raportare atât pentru furnizorii de servicii, cât şi pentru instituţii, astfel încât să se ridice acest nivel”, a mai explicat Marius Bostan.
Hotnews/ Dan Tăpălagă: Atentatele de la Bruxelles. Posibile efecte asupra României
Atentatele de la Bruxelles comise în inima Europei, la nici jumătate de an după cele de la Paris, vor avea inevitabile consecinţe în plan intern. Printre profitori, serviciile de informaţii. Au din nou prilejul să tragă puţin spuza pe turta lor. Directorul SRI, Eduard Helvig, n-a ratat momentul să amintească publicului că serviciul acţionează cu fermitate, drept urmare nu vede exagerate „anumite măsuri de prevenire ale oricăror acţiuni pe profil antiterorist”. Ce a vrut să zică dl Helvig ne-a tradus puţin Georgian Pop, de la comisia de control SRI. Pop a ţipat la Parlament că, dacă pică ordonanţa Guvernului prin care SRI a devenit organ de cercetare penală inclusiv pe infracţiuni de terorism, e de rău.
În fine, şeful comisiei care ar trebui să controleze SRI ajunge în situaţia puţin ridicolă de a invita Serviciul să spună de ce legi mai are nevoie pentru „treaba de prevenţie” antiteroristă.
În astfel de situaţii, când mesajul explicit al serviciilor este „dacă nu ne daţi instrumente suplimentare nu vă putem apăra”, adevărul este că nu prea ai ce să le răspunzi raţional. Nimeni nu are chef să fie scos răspunzător în cazul unui eventual atentat pe teritoriul României, cu atât mai puţin politicienii. Prin urmare, ordonanța pare să aibă acum mai multe șanse să treacă deși existau temeri că va pica.
[Notă: Comisia juridică şi Comisia de constituţionalitate din Senat au adoptat marţi, 26 aprilie, un raport de respingere a ordonanţei referitoare la interceptări, cu voturile majorităţii membrilor prezenţi. Însă ordonanța a trecut tacit de Senat la 5 mai, din lipsă de cvorum, fiind înaintată către Camera Deputaţilor, cameră decizională în acest caz.]
Pe de altă parte, şi noi, cei care dăm dovadă uneori de bigotism apărând drepturile civile ne comportăm uşor ipocrit. Azi, publicul acuză pe bună dreptate serviciile de securitate belgiene că au marcat încă un eşec răsunător în prevenirea atentatelor de la Bruxelles. Lumea se indignează şi reclamă schimbări rapide de legislaţie, care nu permite, de pildă, percheziţiile în timpul nopţii. Dar, mă întreb cum reacţiona acelaşi public înainte de atentate dacă cereau serviciile aşa ceva…
Trebuie găsit un just echilibru. Serviciile vor căuta să obţină cât mai multă putere, simţind în astfel de momente că pot forţa nota. Politicienii, presa onestă şi alte instituţii care asigură echilibrul democratic (Curtea Constituţională) vor deveni tot mai circumspecte, din teama legitimă că serviciile ar putea abuza de puterea lor crescândă. Excesele de ambele părţi nu ajută pe nimeni. Nici a plusa la nesfârşit după fiecare atentat, nici a refuza cu încăpăţânare totul ignorând realitatea nu generează încredere.
Or, este vital ca discuţia despre securitate vis-a-vis drepturi şi libertăţi să se aşeze în termeni raţionali, să lăsăm puţin isteriile şi exagerările inutile deoparte, deoarece cu asta ne vom bate capul ani mulţi de aici încolo. Nu putem avansa fără încredere reciprocă şi fără bună credinţă. Nu am nicio îndoială că paradigma se va schimba la nivel european, nu doar în România, şi că vom asista la schimbări legislative profunde. Drepturile civile, aşa cum le ştim acum, vor fi redefinite.
Acestea ar fi efecte imediate, palpabile. Dar mai există un set de efecte în plan simbolic. Profesorul Valentin Naumescu remarca, într-un remarcabil text despre Războiul generaţiei noastre, că în Europa câştigă teren mentalitatea „cetăţii asediate”, statele occidentale fiind tentate să închidă porţile.
România se închide şi ea, dar altfel, nu neapărat cu graniţe şi garduri. La noi se dezvoltă un curent subversiv de demonizare a valorilor occidentale în paralel cu sublimarea românismului ortodoxist, chiar dacă televiziunile şi politicienii care promovează acest tip de mesaje pretind că trag spre Vest.
Marele risc este ca fiecare nou atentat să întărească în rândul cetăţenilor obişnuiţi convingerea că este ceva putred în modul de a fi occidental, unde nimeni nu mai poate pretinde că trăieşte în siguranţă. Cu toată sărăcia şi corupţia noastră, cel puţin n-a sărit nimeni în aer pe aici. Tot mai sănătos e să stai acasă cu ai tăi. De aici până la încurajarea unor politici autarhice nu mai este decât un pas. Dacă mai punem la socoteală că serviciile germane au avertizat de curând că Rusia va utiliza migraţia pentru a încerca destabilizarea ţării din interior, ne putem întreba de ce n-ar exploata la nivel propagandistic Moscova toate fricile, temerile şi angoasele generate de terorism în statele occidentale? De ce n-ar încuraja acţiuni teroriste inclusiv pe teritoriul unor state ca România tocmai pentru a pune la încercare instituţii şi pentru a disloca încrederea publicului în valorile occidentale?
Perspectiva alunecării într-un euroscepticism generat de spaime legitime sau iraţionale pare cel mai negru scenariu în plan simbolic, dar foarte posibil. Într-o Europă dominată de teroare şi nesiguranţă, a exalta sentimentele naţionaliste şi teoriile izolaţioniste devine floare la ureche.
În fine, implicaţiile acordului UE-Turcia nu pot fi încă prevăzute în detaliu. De pildă, pentru a reprimi imigranţii pe teritoriul său, Turcia a ridicat câteva condiţii. Între altele, a cerut accelerarea procedurilor de liberalizare a vizelor în zona Schengen, dar şi reluarea negocierilor privind aderarea la UE. Or, o parte din populaţia Turciei simpatizează cu Statul Islamic. S-ar putea să ajungem curând în situaţia ca Turcia să reţină o parte din islamiştii radicali pe teritoriul său, aşa cum îi cere UE să procedeze cu refugiaţii sirieni sau proveniţi din zonele controlate de Statul Islamic, dar tot din Turcia să plece în curând spre Europa Occidentală cu paşaport în regulă alte hoarde, în bună înţelegere cu UE.
Cu un stat slab, măcinat de corupţie, cu politicieni de proastă calitate şi o populaţie manipulată, România riscă în orice moment să devină placa turnantă, ţara de tranzit, de pregătire sau sursa de finanţare pentru activităţi teroriste. Pentru a nu ajunge aici, singura şansă este continuarea curăţeniei şi eliminarea surselor de propagandă anti-occidentală în masă.
Notă:
Analiza semnată de Tăpălagă este doar pretins echilibrată. Deşi începe, strategic, criticând maniera în care SRI a profitat de atentatele teroriste de la Bruxelles, sensul „recomandărilor” lui Dan Tăpălagă merg exact în sensul întăririi acţiunii abuzive a serviciilor şi a altor instituţii de forţă. Dacă statul e slab şi măcinat de corupţie, atunci acţiunea de „curăţire” nu aparţine, de fapt, statului, ci e condusă de para-instituţii care au pârghii de control din exteriorul acestuia. Portretul robot al acestei instituţii e DNA, care deja se dispensează şi de ajutorul SRI în ceea ce priveşte interceptările.
Foarte sugestivă este şi mentalitatea care răzbate din rândurile lui Tăpălagă şi care, cel mai probabil, aparţine şi celor care instrumentează astfel de para-instituții. Astfel, românul este, în opinia lor, un acefal, incapabil să aibă un minim discernământ, spirit critic, victimă sigură a propagandei ruse sau a acelui tip de mesaj mediatic în masă pe care aceste grupări îl consideră filorus. Este o concepţie profund jignitoare şi profund nedemocratică, antiliberală: suntem, adică, europeni, occidentali, doar dacă suntem puşi în cămaşa de forţă a instituţiilor extraordinare, suprastatale, inchizitoriale, penale.
Bineînţeles, duşmanul interior care trebuie reprimat este cel „sublimat ortodox”, adică toţi cei care, într-un fel sau altul, dintr-un motiv sau altul (nuanţele nu îi interesează pe aceşti noi bolşevici în spirit), se revendică de la identitatea religioasă creştin-ortodoxă, chit că nu achiesează la propaganda neoconservatoare, anti-imigranți, reinventată strategic în zilele noastre.
Soluţia? „Curăţenia”, adică epurarea, şi „eliminarea”, adică… eliminarea (!) surselor (deocamdată a celor cu audienţă de masă), a ceea ce e etichetat drept „propagandă rusă”. Acţiuni în forţă care, repetăm, nu au nimic occidental şi liberal în ele. Singurele precedente ale unor astfel de acţiuni se găsesc în regimurile naziste şi bolşevice. Altfel, desigur, nu mai contează că oricum aceste „pericole” sunt supralicitate, exagerate intenţionat, prezentate într-un sens apocaliptic şi, în plus, făcându-se total abstracţie de faptul că o bună parte din fantoşele radicalizării locale sunt creaţii ale aceloraşi servicii secrete…
Concluzia este că atentatele teroriste sunt un capital atât de preţios pentru restructurarea profundă a societăţilor europene încât ele sunt mult prea importante pentru a fi, de fapt, prevenite şi oprite. O arată şi modalitatea cel puţin ciudată în care serviciile secrete occidentale şi poliţieneşti au operat în aceste cazuri, cu un soi de laisser-faire, laisser-passer care este… cum este, şi arată cum arată: a neputinţă cel puţin parţial voluntară.
Populaţia europeană este prea „conservatoare” în privinţa drepturilor civile şi a limitării marjei de acţiune a instituţiilor de forţă. Tocmai de aceea e nevoie de mai mult capital „terorist”, acolo, pentru a provoca schimbări ireversibile în structura puterii acelor societăţi, în deprivarea de drepturi şi în acordarea unor atribuţii cvasinelimitate serviciilor şi altor instituţii poliţieneşti. Care, de altfel, le vor folosi nu împotriva „teroriştilor”, ci împotriva populaţiei civile obişnuite.
La noi lucrurile se fac mai fără perdea, mai fără jenă. După SRI, şi procuratura s-a grăbit să sară împotriva terorismului, iar acum guvernul vrea să profite de ocazie pentru a propulsa, din nou, legile interceptărilor…
Aşadar, terorismul este un capital social şi politic de care caută să profite cei care vor să ne bage în cămăşile de forţă ale noii lumi.
Citiţi şi:
Operaţiunea secretă «ochiul şi timpanul» revine. SRI ascultă de două ori mai multe telefoane decât FBI
Judecătorii refuză «Ordonanţa Prunei»
Stat de drept ca la Moscova
S-au găsit vinovaţii: Prea puțin Big Brother, prea mult Snowden
yogaesoteric
1 iunie 2016