Atenție! După vaccinare obligatorie, ni se mai pregătește ceva: Modificarea legii transplantului. Se vrea introducerea acordului prezumat
Ministerul Sănătăţii a lansat proiectul de act normativ în dezbatere publică, dar reprezentanţii asociaţiilor pacienţilor transplantaţi susţin că sunt necesare anumite modificări.
Peste 5.000 de români sunt, în acest moment, pe listele de așteptare pentru un transplant. În ultimii 20 de ani, în ţara noastră s-au făcut aproximativ 1.000 de transplanturi. Medicii le consideră fiind prea puţine faţă de numărul mare de bolnavi care așteaptă, pentru că puţine familii sunt de acord să doneze organele unor persoane dragi aflate în moarte cerebrală (de fapt încă vii).
Tot adepţii transplanturilor consideră că în lipsa unui donator aflat în moarte cerebrală, un membru al familiei care ar vrea să doneze unei fiinţe dragi un rinichi, spre exemplu, pentru a-i salva viaţa, nu este întotdeauna compatibil sau starea de sănătate nu îi permite. Prin urmare ei trag concluzia că prelevarea organelor de la pacienţii aflaţi în moarte cerebrală şi identificarea unei persoane compatibile aflată pe listele de aşteptare este cea mai bună soluţie.
Pentru asta, însă, este necesar ca populaţia să fie mai bine spălată pe creier şi să prindă încredere în sistemul de transplant. La ora actuală, Legea Transplantului prevede ca „prelevarea de organe, ţesuturi şi/sau celule de origine umană de la persoanele decedate se face numai cu consimţământul scris al cel puţin unuia dintre membrii majori ai familiei sau al rudelor” (soţ supravieţuitor, părinţi, descendenţi, frate/soră, alta rudă în linie colaterală până la gradul al IV-lea inclusiv) sau dacă „în timpul vieţii, persoana decedată şi-a exprimat deja opţiunea în favoarea donării, printr-un act notarial de consimţământ pentru prelevare şi înscrierea în Registrul naţional al donatorilor de organe, ţesuturi şi celule”.
Asociaţiile pacienţilor transplantaţi desfăşoară campanii frecvente de propagandă pro-transplant şi încearcă să convingă cât mai mulţi români că acceptând donarea de organe nu au niciun motiv de teamă, legea reglementând foarte strict condiţiile în care se poate face prelevarea şi donarea.
Iată un exemplu de doctor ce face propagandă pro-transpant, medicul Crina Ştefănescu, preşedintele Asociaţiei Transplantaţilor de Ficat – LIVERTRANS, ea însăşi salvată în urma unui transplant de ficat. Explică de ce ar trebui să acceptăm donarea de organe:
„Atunci când avem în familie un caz de moarte cerebrală, chiar dacă este dificil să luăm o astfel de decizie când este vorba despre o fiinţă dragă, poate ar trebui să ne gândim că acceptând donarea, salvăm una sau mai multe vieţi. Probabil că este greu să conştientizăm şi să acceptăm că, dacă nu mai putem face nimic pentru a-l salva pe cel pe care-l iubim, avem însă posibilitatea de a face ca o parte din persoană dragă nouă să supravieţuiască odată cu vieţile salvate, prin persoanele care vor beneficia de organele donate şi a căror singură şansă la viaţă este transplantul.”
În Uniunea Europeană, în fiecare oră, 5 noi pacienţi se adaugă la lista de aşteptare pentru un transplant de organ solid, arată şi Asociaţia Transplantaţilor din România (ATR) care, de 11 ani desfăşoară activităţi de propagandă cu privire la donarea de organe şi beneficiile transplantului.
Preşedintele ATR consideră însă că în condiţiile în care numărul donatorilor continuă să fie foarte mic, o idee bună pentru creşterea numărului de donatori la nivel naţional ar fi introducerea acordului prezumat pentru prelevare. În sprijinul acestei afirmații, Gheorghe Tache vine cu exemplul mai multor state în care Legea Transplantului prevede acordul prezumat şi care se află în fruntea ierarhiei europene în ceea ce priveşte transplantul de la donatori în moarte cerebrală. În consecinţă, propune ca proiectul de modificare a Legii Transplantului, lansată de Ministerul Sănătăţii în dezbatere publică, să conţină şi o astfel de prevedere.
„Ar fi bine ca actuala legislaţie să prevadă înlocuirea acceptului informat cu cel prezumat, pentru că în felul acesta, considerăm noi, pacienţii, ar creşte mult şansa la o nouă viaţă prin transplant. De acest accept beneficiază ţări dezvoltate cum sunt Spania, Croaţia, Belgia”, susţine preşedintele ATR.
Autorităţile cred însă că România nu este pregătită pentru o astfel de decizie, dar ministerul Sănătăţii promite să analizeze propunerile venite din partea asociaţiilor de pacienţi şi a medicilor specializați în transplant.
Dr. Crina Ştefănescu, preşedintele LIVERTRANS, crede însă că în acest moment este potrivit şi posibil ca „România să facă parte din Eurotransplant, organizaţie care coordonează transplantul în mai multe ţări europene şi prin care pacienţii români aflaţi pe listele de aşteptare ar putea primi organele mai repede. În Germania, spre exemplu, un pacient cu afecţiuni hepatice severe, poate primi un transplant de urgenţă în mai puţin de 48 de ore. În plus, este nevoie de stimularea financiară a Agenţiei Naţionale de Transplant şi a echipelor de prelevare de organe şi de transplant din cadrul spitalelor acreditate, pentru că, această activitate presupune costuri foarte mari pentru menţinerea organelor eligibile pentru transplant, în stare corespunzătoare”, punctează medicul buzoian.
Citiți și:
yogaesoteric
17 martie 2018