Atitudinea curentă a canalelor mass-media oficiale față de ceea ce ele numesc «teoria conspirației» este în mod evident schizofrenică (I)
„Putem fi siguri că programul de dezinformare va fi complet atunci când toate valorile în care publicul american crede vor deveni false.“
William Casey, director CIA (1981)
Relativ recent, tabloidul finlandez Iltalehti, care are un impact major, mai ales în varianta electronică, asupra cititorilor finlandezi – site-ul ziarului fiind printre primele patru cele mai vizitate în Finlanda – a publicat cu litere de-o șchioapă un articol care se voia senzațional, în care realitatea dură și tot mai clară pentru întreaga lume a complotului financiar-bancar pentru subjugarea întregii planete este prezentată ca o „teorie a conspirației“, iar cei care îndrăznesc să facă dezvăluiri despre manevrele economice, politice și militare diabolice ale grupurilor financiar-bancare oculte de putere și despre capii francmasoneriei mondiale sunt atacați și puși într-o lumină nefavorabilă, fiind stigmatizați drept niște bieți „conspiraționiști“.
Iată un fragment din articolul scris în mod evident la comandă politică, al cărui autor insinuează cu mare viclenie și fără scrupule că presa cu adevărat liberă, alternativă este, vezi Doamne, un pericol la fel de mare la adresa democrației precum este și terorismul sau criminalitatea cibernetică: „Acum este dovedit: conspiraționiștii sunt niște nebuni care trăiesc într-o bulă! Internetul este «autostrada» informațională atât a binelui, cât și a răului, este un fapt evident că pe net toate informațiile referitoare la un anumit subiect sunt copiate din aceeași sursă, iar atenția cititorilor este împărțită între conținuturile demne de încredere și tot felul de materiale dezinformatoare. Printre alte materiale de dezinformare, teoriile conspirației și canalele mass-media alternative care le propagă sunt larg răspândite în cadrul internetului. Zvonurile, propaganda și alte înșelătorii ale internetului au devenit o problemă atât de serioasă, încât liderii Forumului Economic Mondial (World Economic Forum), care se consacră supravegherii stării lumii, au calificat-o drept cea mai mare amenințare pentru societățile moderne, alături de terorism și de criminalitatea cibernetică.“
Acest tabloid este doar una dintre nenumăratele publicații și departamente ale unei adevărate caracatițe mass-media din Finlanda, trustul Alma Media, care are nenumărate brațe, dintre care cele mai cunoscute sunt ziarele de anvergură națională Iltalehti, Kauppalehti și ziarul regional Aamulehti, site-urile monster.fi și etuovi.com.
Pentru a obține mai multă credibilitate și legitimitate mai mare în fața cititorilor, autorul acestui material anemic din ziarul Iltalehti face trimitere la un articol scris în limba engleză în revista Motherboard, ce este editată de VICE Media (această companie constă în câteva departamente: o revistă-magazin, un site web, o secție pentru producția de filme dublată de un canal video și de o tipografie), care abordează diverse teme aflate la granița dintre tehnologie, știință și psihologie) și la un studiu al revistei PLOS One (aceasta este o revistă științifică, editată zilnic de către Public Library of Science și difuzată exclusiv online).
Prin comentariile din fragmentul de articol reprodus mai sus din ziarul Iltalehti, autorul urmărește în mod evident să inducă în eroare publicul neavizat, afirmând sus și tare că numai materialele publicate și știrile difuzate de marile trusturi media reprezintă informații reale, demne de încredere, pe când canalele mass-media alternative nu fac, vezi Doamne, decât să răspândească „teoriile conspirației“, zvonuri și materiale de propagandă pline de dezinformări. După cum se afirmă în acest articol din ziarul finlandez, dezvăluirile cumplite făcute în ultima vreme chiar de oameni din interiorul sistemului despre complotul financiar-bancar ar fi asemenea poveștilor cu zâne, pe care nu le cred decât persoanele „labile psihic“. Din păcate, criza economică este mai mult decât reală și ne afectează în mod extrem de grav și de vizibil pe toți, chiar dacă ziariștii de la Iltalehti încearcă să inoculeze ideea că totul este doar o simplă poveste cu zâne pentru cei slabi de minte.
Metode vechi ce sunt însă îmbrăcate în haine noi
Acest gen de gândire în care toate sunt văzute ca fiind fie albe, fie negre, era o manifestare tipică pentru mintea sucită a tiranilor din dictaturile stalinistă și fascistă. Regimul era tot timpul prezentat în alb, iar cei care îndrăzneau să ridice glasul sau chiar să se opună versiunii oficiale erau mereu „dușmanii poporului“, „oile negre“ asupra cărora cădea mereu responsabilitatea eșecurilor. Așa cum pe vremuri orice opozant al regimului comunist era denigrat și înfierat cu „mânie proletară“ de „cățeii“ regimului, tot la fel și astăzi, presa centrală desființează articolele din presa alternativă, neaservită mai-marilor zilei, și ponegrește autorii care nu sunt în slujba mogulilor ce dețin marile trusturi media. Astfel, maselor li se induce ideea că doar direcțiile, planurile și informațiile propagate de marile trusturi de presă sunt „sănătoase“, ca și cum ar exista, ca în scrierile orwelliene, un „Minister al Adevărului“ sau un suprem conducător care știe și stabilește pentru toți ceilalți ceea ce este bine și ceea ce este rău.
Afirmațiile răuvoitoare din fragmentul de articol de mai sus sunt extrem de îngrijorătoare. Până nu demult, atitudinea trusturilor media dominante (mainstream media) față de ceea ce ele numesc cu o expresie desconsideratoare și descalificantă „teoria conspirației“ era în principal ridiculizarea și bătaia de joc, crearea unei imagini care să sugereze că cei care susțin teze așa-zis „conspiraționiste“ sunt doar niște inadaptați social, niște lunatici, niște indivizi care trăiesc cu capul în nori, urmărindu-se astfel marginalizarea și respingerea lor de către societate. Mai recent însă, presa alternativă în bloc, precum și cei care îndrăznesc să ridice glasul împotriva marilor potentați care trag sforile din umbră și fac tot felul de manevre economico-financiare subversive la scară mondială sunt etichetați ca fiind o adevărată „amenințare pentru societățile moderne, alături de terorism și de criminalitatea cibernetică“. În această direcție, guvernanții din Franța au creat deja un precedent periculos, începând să blocheze unele site-uri web care, după afirmațiile purtătorilor de cuvânt ai guvernului, răspândesc „teorii ale conspirației“ și unele idei așa-zis antisociale, care sunt, de fapt, deranjante doar pentru planurile criminale de subjugare și de stăpânire a întregii planete de către guvernul din umbră al francmasoneriei mondiale.
Arthur Schopenhauer a afirmat la un moment dat că adevărul trece prin trei faze: în prima etapă, el este ridiculizat și batjocorit, în cea de-a doua etapă, el este violent combătut, iar în cea de-a treia etapă el este acceptat ca fiind ceva evident și de la sine înțeles. Se pare că, la ora actuală, ne aflăm în cea de-a doua etapă.
Articolul din tabloidul finlandez Iltalehti comentează mai departe un pseudo-studiu încropit de către unii ziariști italieni, care pretind că „au evaluat“ presa liberă, alternativă, din punctul de vedere al atitudinii și părerilor sale contrare la perspectiva oficială, pe rețelele de socializare de genul Facebook, Twitter etc. Comentariile și concluziile mai mult decât trase de păr ale autorilor articolului din tabloid urmăresc în mod evident să inoculeze publicului larg ideea că presa alternativă este promovată de niște indivizi slabi la minte și izolați, care trăiesc într-un cerc îngust și limitat: „Rezultatul nu a fost prea măgulitor pentru cei care pretind că văd dincolo de limitele pe care, spun ei, le impun guvernele și cei care conduc cu adevărat această lume. Italienii au declarat că, în proporție de peste 90%, vizitatorii site-urilor care dezvăluie conspirațiile apreciază, comentează și difuzează doar materiale «alternative» și nimic altceva. Potrivit cercetătorilor, conspiraționiștii trăiesc în bula lor și nu iau practic niciodată contact cu alte opinii, publicate în afara propriului lor cerc.“
Dincolo de faptul că aceste comentarii sunt abil formulate ca să pară obiective și se încadrează în limitele corectitudinii politice, pentru că nu-i insultă în mod direct pe ziariștii din presa alternativă, adevărul este că ele nu se întemeiază pe nimic! De altfel, este imposibil să tragi concluzii semnificative ca în cazul unui studiu științific riguros dacă pornești de la un simplu sondaj de opinie, care nici măcar nu întrunește niște cerințe statistice minime, cum ar fi aceea ca eșantionul de populație folosit să fie reprezentativ. În acest caz, totul se bazează pe aprecierile (like-urile) și comentariile postate la grămadă de cititori pe Facebook și pe interpretările manipulatoare ale celor care au intitulat, în mod ditirambic, acest biet sondaj „studiu“. Din această cauză, putem spune că acest așa-zis studiu nu a măsurat în realitate nimic, căci nu a făcut decât să numere câte persoane și-au dat cu părerea asupra unui subiect pe care nu îl stăpâneau, neavând nici pregătirea academică necesară și nefiind nici avizate sau pregătite cât de cât în domeniu.
Dacă autorii „studiului“ ar fi avut bunul-simț, inteligența și competența necesară ca să evalueze nu doar apartenența generică a textelor la „presa alternativă“, ci și gradul de adevăr al afirmațiilor din conținutul articolelor și materialelor pe care le-au înfierat ca fiind „conspiraționiste“, atunci li s-ar fi făcut rușine și nu ar fi avut niciodată îndrăzneala să facă afirmațiile ridicole și false din comentariile și concluziile lor penibile.
Partea cea ascunsă a Adevărului
Știm cu toții că articolele considerate ca făcând parte din presa „alternativă“ se bazează de multe ori chiar pe informațiile și articolele publicate de ziariștii canalelor mass-media convenționale, doar că perspectiva din care sunt privite faptele este diferită, acestea nefiind trunchiate în favoarea puternicilor zilei. Adesea, unele „detalii“ cruciale sunt „omise ca din greșeală“ de către redactorii știrilor așa-zis „oficiale“, contextul este manipulat și concluziile sunt mistificate, iar adevărul le este ascuns oamenilor de rând, care sunt priviți ca o simplă masă de „dobitoace cu față umană“…
Până la urmă, articolele de pe site-urile „alternative“ nu fac decât să evidențieze faptul că, în realitate, presa oficială este cea ale cărei știri constituie un circuit închis de informații sau, ca să recurgem chiar la termenul folosit de ziaristul de la tabloidul Iltalehti, o bulă în care se repetă la nesfârșit știri despre crime, cataclisme, viruși ucigași și crize financiare. Este un fapt deja știut că redactorii articolelor publicate în presa marilor trusturi media urmăresc, de obicei, să trunchieze adevărul de așa natură încât rezultatul final să le convină și să le servească doar marilor bancheri, care se consideră stăpânii lumii, care doresc ca populația lumii să fie obedientă, ignorantă și bolnavă, ca să o poată controla fără niciun efort.
Este suficient să amintim în acest sens influența Băncii Federale Americane (Federal Reserve Bank – FRB) asupra politicii monetare internaționale. Ziaristul de investigație Andrew Marshall afirmă: „Nu există teoretic vreo structură sau poziţie oficială despre care să putem spune că este mai puternică decât cea a preşedintelui Statelor Unite ale Americii, dar adevărul este că preşedintele SUA, la fel ca alţi lideri politici majori, este în realitate o marionetă. Federal Reserve Bank determină valoarea dolarului american, inflaţia, rata dobânzilor, iar deciziile pe care le ia afectează atât economia naţională, cât şi pe cea globală. Şeful FRB este mai puternic decât preşedintele SUA, care de fapt nu are niciun fel de autoritate asupra deciziilor luate de Banca Rezervei Federale. Băncile centrale au fost şi sunt, în practică, instituţii mult mai puternice decât statele-naţiune.“
Dar ce este Banca Rezervei Federale? Pentru cei care nu știu, Banca Rezervei Federale este un cartel bancar privat care a fost creat de către câteva clanuri de mari bancheri internaționali şi care serveşte mereu interesele bancherilor. Acest cartel a fost conceput pentru a creşte mereu datoria naţională a Statelor Unite şi pentru a crea mereu inflaţie. Prin definiţie, un cartel este un grup de companii independente care se unesc pentru a controla producţia, pentru a stabili preţurile. Un cartel reduce efectiv concurenţa şi creşte profitabilitatea. Poate părea greu de crezut, însă Banca Rezervei Federale a fost, încă de la început, în ciuda Constituţiei americane, proprietatea unor persoane particulare care obţin profituri imense de pe urma deţinerii de acţiuni. Ca bancă de emisie monetară, ea controlează banii şi creditul națiunii. Acționarii săi împrumută cu dobândă bani guvernului Statelor Unite, bani fără acoperire, pe care îi creează practic din nimic.
Referindu-se la episodul creării Băncii Rezervei Federale, ce a avut loc în secret pe Insula Jekyll, Nathaniel Wright Stephenson, biograful unuia dintre complotiști – senatorul Nelson Aldrich – scria: „Cum urma să fie controlată Banca Rezervei Federale? Ea trebuia să fie – aparent şi formal – controlată de Congres. Guvernul trebuia să fie reprezentat în comitetul director, trebuia să fie informat de absolut toate operaţiunile băncii, însă majoritatea directorilor urmau să fie aleşi, direct sau indirect, de capii băncilor din asociaţie.“
Astfel, Banca Rezervei Federale avea să fie, chipurile, „controlată de guvern“ şi să răspundă în faţa acestuia (de fapt, în mod fictiv), dar majoritatea directorilor aveau să fie aleşi „direct sau indirect“ de conducătorii băncilor din asociaţie. Pentru a nu stârni suspiciuni în rândul maselor, s-a hotărât ca preşedintele Statelor Unite să numească membrii Consiliului Director al Rezervei Federale, dar, în realitate, adevărata activitate a Consiliului urma să fie controlată de un Consiliu Consultativ Federal. Consiliul Consultativ urma să fie ales de directorii celor 12 bănci ale Rezervei Federale şi să rămână necunoscut publicului.
Actul fondator al FED din 1913 este rodul unei reuniuni ultrasecrete între bancherii de pe Wall Street şi câţiva senatori. La 23 decembrie în acel an, președintele american Woodrow Wilson semna legea prin care se crea Rezerva Federală, banca centrală americană care va deveni cea mai puternică instituţie financiară a planetei. Câțiva ani mai târziu, referindu-se la constituirea FED, el va recunoaște cu amărăciune: „Mi-am ruinat ţara ca un nechibzuit.“
Sistemul Rezervei Federale a avut la înfiinţare 300 de acţionari, persoane private sau bănci, care au subscris la capitalul iniţial. Preţul era de 100 de dolari pe acţiune, iar acţiunile nu au fost oferite spre vânzare publicului, ci au fost disponibile doar unui cerc restrâns, membrilor „cartelului bancar“. Deşi acţionarii nu au fost făcuţi niciodată publici în mod oficial, câţiva cercetători şi autori (Eustace Mullins, Peter Kershaw, Jim Marrs, Thomas Schauf, Cliff Ford, Gary Kah, Casimir Gierut şi alţii ca ei) au descoperit, după ani de investigaţii, cine se ascunde în spatele acestei aşa-zise „entităţi independente“. Este important de ştiut că informaţiile privind acţionariatul nu au fost făcute niciodată publice pentru că acţiunile băncilor din sistem nu se tranzacţionează liber la bursa de valori, deci reglementările care se aplică companiilor tranzacţionate la bursă – reglementări care impun publicarea listei de acționari semnificativi (cei care deţin mai mult de 5% din acţiuni) nu se aplică şi în cazul Băncii Rezervei Federale.
Este mai mult decât straniu că tocmai ţara care se autoproclamă ca fiind cea mai înfocată apărătoare a democraţiei ascunde cetăţenilor săi cine se află în spatele „entităţii independente din cadrul guvernului“ care controlează banii naţiunii. Pentru orice om inteligent, această stare de fapt ridică din capul locului serioase semne de întrebare cu privire la legitimitatea acestei instituţii şi la „bunele intenţii“ ale deţinătorilor ei. Prin ştirile şi emisiunile TV din mass-media, aceşti proprietari malefici ascunşi cataloghează prompt drept „teoria conspiraţiei“, „extremism“ sau „paranoia“ orice tentativă de a informa corect publicul cu privire la cine şi cum se ocupă cu adevărat de banii lor. Dacă totul s-ar face cinstit, după cum pretind cei deranjaţi de aceste dezvăluiri, Banca Rezervei Federale ar putea foarte simplu face cunoscut adevărul publicând lista acţionarilor săi semnificativi. Dar, pentru că în mod evident ascund adevărul, se prevalează de tot felul de subterfugii şi tertipuri ca să nu publice această listă.
Într-un articol scris de către dr. Kevin Barrett, un acerb critic al pretinsului „război împotriva terorii“ purtat de guvernanții Americii, articol intitulat New Studies: „Conspiracy Theorists“ Sane; Government Dupes Crazy, Hostile (Studii noi: „Teoreticienii conspirației“ sunt de fapt, cei sănătoși la minte, în vreme ce credulii prostiți de guvern sunt nebuni și ostili), se face referire la un studiu publicat în anul 2013 de către psihologii Michael J. Wood și Karen M. Douglas de la Universitatea din Kent (Marea Britanie). Studiul era intitulat What About Building 7? A Social Psychological Study of Online Discussion of 9/11 Conspiracy Theories (Ce s-a petrecut cu clădirea 7 – din complexul WTC, n.red.? Un studiu psihologic al dezbaterilor desfășurate online despre «teoriile conspirației» referitoare la evenimentele din 11 septembrie 2001). Acest studiu compara comentariile așa-zis „conspiraționiste“ (care erau pro „teoria conspirației“) și comentariile „convenționale“ (anti „teoria conspirației“) care s-au făcut de către cititori la articolele publicate pe internet de către site-urile de știri. Iată cum au fost evaluate interacțiunile dintre cei care urmăresc să dezvăluie realitatea conspirației și caută să pună în lumină adevărul și comentatorii convenționali:
„Potrivit datelor cercetătorilor, comentariile care puneau la îndoială adevărurile oficiale erau în mod vizibil mai frecvente: «Dintre cele 2.174 de comentarii postate, 1.459 au fost categorisite drept conspiraționiste și 715 drept conformiste». Dintre persoanele care comentează informațiile, cele care nu acordă credit versiunii oficiale a unor evenimente precum prăbușirea turnurilor gemene din 11 septembrie 2001 și asasinarea lui J.F. Kennedy sunt de două ori mai numeroase decât cele care îi acordă credit. Pe lângă multe alte aspecte, aceasta ne arată fără putință de tăgadă că publicul începe să se trezească și să nu mai înghită pe nemestecate ideile și informațiile ce sunt servite drept adevăruri în presa marilor trusturi media așa-zis independente. De asemenea, într-un mod absolut nejustificat, comentatorii pro-globalizare manifestau adeseori o agresivitate de limbaj mult mai mare decât comentatorii așa-ziși conspiraționiști, fapt ce evidențiază intențiile ostile și dorința de a impune propria opinie, şi nu de a căuta adevărul. Comentatorii convenționaliști erau «semnificativ mai ostili decât comentatorii conspiraționiști».
Cercetătorii au descoperit de asemenea manifestări excesiv de ostile vizavi de explicațiile pro-conspirație, cei care îndrăznesc doar să le exprime fiind în mod cu totul neîndreptățit și automat etichetați drept paranoici sau bolnavi mintal. Cei care au intenția de a demasca existența unei conspirații nu-și promovează niciodată propria lor teorie referitoare la un anumit eveniment, ci vin întotdeauna cu argumente și demonstrează în mod firesc că versiunea oficială este falsă, plină de inadvertențe și minciuni grosolane. În loc să ofere explicații plauzibile și să răspundă în mod inteligent și plin de bun-simț la aceste întrebări ridicate de așa-zișii conspiraționiști, comentatorii pro-guvernamentali și anti-conspirație tind mai degrabă să impună în mod abuziv și brutal propriile lor explicații și păreri, mergând până la a-i jigni și defăima public pe opozanții lor.
În lumina acestui studiu științific, constatăm că imaginea fanaticului ostil obsedat de propriul său adevăr îi descrie mai degrabă pe cei care aprobă și susțin variantele oficiale decât pe cei care dezvăluie cu toate riscurile, cu mult curaj și discernământ, ceea ce au descoperit ei cu privire la existența unei conspirații.“
Luând în considerare aceste aspecte, putem conchide că o ființă umană ce este înzestrată cu gândire analitică, discernământ și obiectivitate, care urmărește să dezvăluie și să aducă la cunoștința tuturor adevărurile ascunse și cenzurate de către presa aservită intereselor meschine ale așa-zișilor „iluminați“, este mai sănătoasă din punct de vedere psihic decât o ființă ce se consideră îndreptățită să-și impună în mod abuziv punctul de vedere pro-guvernamental în și prin presa marilor corporații transnaționale, punct de vedere care de fapt nu este personal, ci dictat de undeva de mai „sus“, de la vârful piramidei puterii. Poate că exemplul cel mai tipic – în care sunt evidente diferențele dintre comentariile celor care dezvăluie conspirațiile și ale celor care susțin punctele de vedere mistificate promovate oficial – este cel referitor la atentatele de la World Trade Center, unde versiunea oficială este de fapt o teorie a conspirației de-a dreptul sucită, întortocheată, plină ochi de neadevăruri și de idei care se bat cap în cap. După cum a demonstrat acest studiu, majoritatea opiniilor în favoarea versiunii oficiale se bazează mai degrabă pe niște argumente agresive ad hominem (atacuri la persoană), decât pe analiza dovezilor în sine și pe înțelegerea detașată a viziunii de ansamblu.
Citiți a doua parte a acestui articol
Articol preluat din Programul Taberei spirituale yoghine de vacanță Herculane 2016, publicat la Editura Shambala, tipărit la Ganesha Publishing House.
Citiți și:
În 1967, CIA a creat eticheta de «adept al teoriei conspirației»
Zece aşa zise «teorii» şocante ale conspiraţiei care până la urmă s-au dovedit a fi pe deplin adevărate
Speriaţi de adevăr? Franţa, măcinată de teoriile conspiraţiei
yogaesoteric
9 septembrie 2016