Atitudinea curentă a canalelor mass-media oficiale față de ceea ce ele numesc «teoria conspirației» este în mod evident schizofrenică (III)

 

Citiți

a doua parte a articolului

Experimentul Tuskegee

Experimentul Tuskegee a fost unul dintre cele mai notorii experimente americane din secolul trecut şi unul dintre cele mai îndelungate. În perioada 1932-1972, Serviciul de Sănătate Publică din SUA împreună cu Institutul Tuskegee au efectuat un experiment cumplit, prin care era analizată evoluţia naturală a sifilisului netratat la bărbaţii de culoare. Subiecţii, de obicei oameni foarte săraci, au fost atraşi în cadrul programului sub pretextul că primesc asistenţă medicală gratuită din partea guvernului. Nu numai că participanţilor la studiu nu li s-a spus că sunt bolnavi de sifilis, dar nici nu au fost trataţi corespunzător, pentru boala lor administrându-li-se în majoritatea timpului aspirină.

Experimentul a reunit 600 de bărbaţi afro-americani, 399 de bolnavi şi 201 sănătoşi. Dintre aceștia, 28 de persoane au murit din cauza sifilisului, aproape 100 din cauza diferitelor complicaţii care au avut legătură cu boala, soţiile lor au fost şi ele infectate şi mulţi copii s-au născut cu o formă congenitală a acestei afecţiuni.

În anii ʼ40 s-a descoperit că penicilina poate trata sifilisul, dar medicii implicați în experiment au ascuns acest adevăr bolnavilor. O parte dintre bărbaţii ce participau în cadrul experimentului au vrut să se înroleze în armata americană pentru a lupta în cel de-al Doilea Război Mondial. Așa cum era de așteptat, ca urmare a analizelor, aceștia au fost diagnosticaţi cu sifilis și, de această dată, ei au fost informaţi. În ciuda acestui fapt, supraveghetorii studiului le-au interzis un tratament adecvat şi le-au prescris diverse pilule, pretinzând în mod mincinos că li se administrează penicilină. Planul infam al autorităților era să continue operațiunea până când toţi subiecţii ar fi murit din cauza bolii.

Experimentul ar fi continuat cu siguranţă nestingherit dacă Peter Buxtun, un angajat al Serviciului Public de Sănătate, nu ar fi cerut în anul 1966 încetarea studiului, informând în acest sens Centrul pentru Combaterea Bolilor (CDC), ce supraveghea în acel moment operaţiunea. Chiar dacă răspunsul pe care l-a primit inițial a fost unul negativ, eforturile lui Buxtun de a aduce la cunoştinţa publicului larg ceea ce se petrecea la Tuskegee au fost recompensate în anul 1972. Atunci presa a preluat subiectul şi un adevărat val de proteste a început în ţară, pe măsură ce erau făcute publice detalii legate de acest studiu. Ca urmare a unei astfel de reacţii vehemente din partea populaţiei, CDC a încheiat imediat studiul şi, pentru a calma spiritele, guvernul american a despăgubit familiile afectate cu circa 10 milioane de dolari.

În anul 1997, președintele Bill Clinton a confirmat acest episod întunecat din istoria americană.

Operațiunea Gladio

După al Doilea Război Mondial, aliații au instalat rețele clandestine stay-behind (pregătite să fie activate în cazul unei eventuale ocupații militare a teritoriului de către inamic) pentru a contracara o eventuală ocupație sovietică. În 1990, primul ministru italian Giulio Andreotti a recunoscut existența acestor armate secrete, fapt ce a dus la dezvăluiri similare și în alte țări. Aceste trupe au fost pregătite pentru a realiza atentate cu bombe, asasinate, torturi, lovituri de stat și acțiuni de propagandă. Extrema dreaptă a fost „teleghidată“ din umbră pentru a comite atentate teroriste care, ulterior, au fost puse pe seama extremei stângi. Această manevră mârșavă a contribuit la zdruncinarea drastică a încrederii opiniei publice, la un fel de ruptură în „sânul“ populației, care a început să perceapă drept amenințare diferitele grupuri locale, în timp ce americanii continuau nestingheriţi să-și păstreze poziția dominantă în aceste țări.

11 septembrie 2001

Deși încă nu a fost recunoscut niciodată de autorități ca o operațiune sub steag fals (false flag operation), tragicul eveniment din data de 11 septembrie implică destule aspecte dubioase pentru a nu fi acceptat ca un atac terorist al grupării Al-Qaeda, așa cum ni-l prezintă autoritățile americane.

În primul rând, căderea Turnurilor Gemene s-a produs cu o viteză uluitoare. Etajele superioare ale clădirilor au ajuns la sol, transformându-se în moloz în mai puțin de 16 secunde după ce procesul de prăbuşire a început. În vid, unei greutăţi i-ar trebui 9,2 secunde ca să acopere aceeaşi distanţă. Aceasta înseamnă că rezistenţa aerului plus încă o altă mărime variabilă au încetinit căderea etajelor superioare, aspect ce sugerează că etajele inferioare au fost supuse unei demolări controlate şi au fost practic pulverizate înainte ca cele de sus să se prăbușească peste ele. Nicio prăbușire gravitaţională nu ar fi putut crea acest fenomen.

Autoritățile, prin intermediul Comisiei Kean-Hamilton, ce a fost însărcinată să investigheze evenimentele de la 11 septembrie, au pretins că prăbușirile s-au datorat incendiilor care au topit structura de rezistență a clădirilor. Ar fi fost ceva nemaiîntâlnit, pentru că focul nu a provocat niciodată prăbuşirea unei clădiri cu structură de rezistență din oţel! Este deja un fapt stabilit că incendiile din turnuri au fost de mică intensitate. În anul 1991, incendiul de la Meridian Plaza, din Philadelphia, în cazul căruia focul a fost foarte puternic (flăcările ieşeau prin zeci de ferestre, la mai multe etaje) și a ars timp de 19 ore, a afectat clădirea, dar nu a produs prăbușirea ei. În aceste condiţii, cum se poate susţine că un foc care a ars timp de 56 de minute ar fi putut doborî la pământ o clădire cu structură de oţel puternică, așa cum a fost Turnul Sudic al Complexului WTC?

Mai mult decât atât, probele au fost distruse încă de la început, cu o tenacitate bizară. Distrugerea probelor, ascunderea lor şi obstrucţionarea vădită a strângerii de probe sunt semne ce indică mușamalizarea cazului. Nimeni nu distruge probele care îi dovedesc nevinovăţia. FBI, CIA, poliţia, FEMA şi alte agenţii de acest gen erau responsabile și ar fi trebuit să investigheze prăbuşirea World Trade Center. Cu toate acestea, în acest caz, FBI a permis în mod deliberat ca pilonii metalici și celelalte elemente de rezistență ale clădirii să fie distruse. Camioane pline ochi cu stâlpi de oțel au luat drumul unei fabrici de reciclare din Fresh Kills, Staten Island, și de acolo către China, ceea ce indică în mod clar ascunderea probelor. 

Mai mult decât atât, în raportul său final, comisia oficială a redat fără să-şi pună nicio întrebare lista celor nouăsprezece nume ale presupuşilor piraţi ai aerului oferită de FBI, cu toate că cel puţin şase identităţi erau false. Proprietarii legitimi ale acestora s-au autosesizat, fiind pe bună dreptate revoltați şi şocaţi că au fost considerați terorişti şi, culmea bătăii de joc, au fost declaraţi morţi. Mai grav, comisia a încercat să mușamalizeze aceste amănunte deranjante, deși listele originale ale pasagerilor, care au fost publicate, nu cuprind niciun nume arab.

Există numeroşi martori (angajați care lucrau în cadrul complexului WTC, pompieri, ziariști) care au afirmat că au auzit explozii în interiorul clădirilor, mai ales la baza lor. Un german a afirmat pe canalul CNN că a auzit mai multe explozii, iar un ziarist susţine că a observat un incendiu puternic în partea de jos a turnurilor, înaintea prăbuşirii acestora. Pompierul Louie Cacchioli a declarat unui ziarist, în data de 24 septembrie, că atunci când a urcat ultima oară „a explodat o bombă“. Ziarul American Free Press a publicat mărturia unei persoane care a văzut şase explozii luminoase şi a auzit detonări în turnul sudic, înainte ca cei şase piloni principali ai săi să se năruie. Mai mulți experţi în explozivi au declarat că asemenea prăbuşiri nu se pot produce în niciun caz fără explozivi şi că este extrem de dificil să faci să se prăbușească vertical un zgârie-nori, căci acesta are tendinţa să se răstoarne asemeni unui copac. Pentru ca răsturnarea să nu se producă, iar clădirea să se prăbușească pe verticală, trebuie să fie plasaţi explozivi în puncte strategice ale structurii. Vice-preşedintele Institutului de Mine şi Tehnologie din New Mexico, Van Romero, care studiază efectele explozivilor asupra structurilor artificiale, contrazice vehement versiunea oficială. „Au existat cu siguranţă explozivi în clădire“, afirmă el.

În ceea ce priveşte documentele manuscrise în arabă ridicate de FBI, unul aflat într-o valiză aparţinând lui Mohamed Atta, principalul presupus terorist, iar altul găsit, chipurile, la aeroportul Dulles, experţii în teologie islamică au afirmat că este vorba despre falsuri notorii. Ei evidențiază în acest sens un pasaj din respectivele documente care începe cu următoarele cuvinte: „În numele lui Allah, al meu şi al familiei mele“; or musulmanii nu se roagă niciodată în propriul lor nume şi nici în cel al familiei lor.

Tot cu privire la documentele lui Mohamed Atta, FBI-ul afirmă că a găsit intact paşaportul acestuia în ruinele fumegânde ale WTC! Este o performanţă, un miracol am putea spune, dacă avem în vedere faptul că la fața locului nu a fost găsită nicio altă rămăşiţă, fie ea topită sau fărâmiţată, nici măcar binecunoscutele cutii negre, care sunt proiectate să reziste timp de 30 de minute la 1100 C și la accelerații de 3400 g (33km/s2).

După prăbuşirea Turnurilor Gemene, o clădire învecinată, situată nu alături de turnuri, ci la două străzi mai departe, s-a dezagregat subit, prăbușindu-se la fel ca turnurile. Este vorba despre Turnul 7, un imobil de 47 de etaje, care era un zgârie-nori, chiar dacă prin comparație cu cei doi giganţi era un pitic. În după-amiaza zilei de 11 septembrie au fost cuprinse de flăcări două dintre etajele sale, foc pe care pompierii au declarat că îl vor aduce sub control în scurt timp. Dar apoi întregul imobilul s-a prăbuşit, exact ca şi turnurile, la ora 17:18.

Prăbuşirea clădirii cu nr. 7 nu a putut să fie explicată nici chiar de cercetătorii aserviți guvernului american, ei negăsind nicio legătură plauzibilă cu prăbușirea Turnurilor Gemene. Comunitatea americană a inginerilor civili neagă posibilitatea destabilizării fundaţiei acestuia. De altfel, Turnul 7 nu s-a înclinat, ci s-a prăbuşit şi el vertical. Într-un articol din New York Times din data de 4 noiembrie 2001, James Risen a aruncat, cum se spune, o piatră în baltă, afirmând că Turnul 7 adăpostea o bază a CIA: şi anume cel mai important centru mondial de informaţii în domeniul economiei. Nu a apărut nicio dezminţire, deoarece era vorba de strictul adevăr. Repartizarea exactă a serviciilor secrete pe etajele Turnului 7 era următoarea: etajele 9-10: US Secret Service; etajul 25: Department of Defense (DOD) [Departamentul Apărării]; etajul 25: Central Intelligence Agency (CIA).

Clădirea 7 nu era proiectată ca Turnurile Gemene, ci avea o structură în consolă, alcătuită dintr-o reţea de grinzi metalice încrucişate. În consecinţă – şi acesta este aspectul care trebuie să fie subliniat – pentru ca această clădire să se prăbuşească vertical, ar fi trebuit ca incendiul să încălzească la aceeaşi temperatură toate grinzile părţii sale inferioare, deoarece altfel clădirea s-ar fi înclinat, răsturnându-se. În plus, acest incendiu nu a fost localizat decât la câteva etaje, atât de puţine încât, aşa cum am precizat deja, pompierii au anunţat că îl vor aduce rapid sub control. Ne găsim aici în faţa unui nou fapt inexplicabil, pe care comisia oficială de anchetă nu a putut să îl explice. În consecință, ea a omis pur şi simplu din sfera sa de investigaţie ciudatul colaps al acestui turn numărul 7, care adăpostea nişte servicii secrete nu mai puţin ciudate.

Un alt aspect ce ridică serioase semne de întrebare este ciudata întârziere a armatei. „Avionul AA77 a zburat timp de treizeci şi şase de minute fără să fie detectat“, arată raportul comisiei. Orice om inteligent şi lucid îşi dă seama imediat că nu era posibil ca un Boeing 757 care se îndrepta exact către Pentagon să nu fie detectat! Robin de Ruiter scria în cartea sa Le livre jaune nr. 7 (Cartea galbenă numărul 7): „Vice-preşedintele Dick Cheney a declarat în mod ridicol şi neverosimil că nu se ştia dacă trebuie să fie interceptate avioane de linie pline de pasageri: «Nu am făcut nimic, deoarece nu ştiam ce trebuie să facem». Această afirmaţie este greu de crezut și este o minciună sfruntată. Când ştii că două simboluri ale puterii americane tocmai au fost lovite de două avioane necunoscute, când ştii că un al treilea avion se îndreaptă către Washington, cum poţi pretinde că nu ştii ce să faci, când următorul obiectiv ar fi putut fi chiar Washingtonul?“ Într-adevăr, este cusut cu aţă albă faptul că armata, având cunoştinţă de atentatul asupra turnurilor din New York, a lăsat totuşi liber acces către Washington unui al treilea avion de linie deturnat.

Sugestivă este și eschiva comisiei Kean-Hamilton de a convoca vreun martor incomod, care să susţină păreri contrare versiunii oficiale sau care să o pună la îndoială. Membrii ei au nesocotit numărul tot mai mare de studii care au apărut în engleză, franceză, germană şi în alte limbi, în toată lumea. Ei nu au invitat niciodată, în plen, angajaţii FBI, care ar fi putut să dezvăluie aspecte ascunse, precum Kenneth Williams, agent FBI, autorul memoriului Phoenix. În schimb, Comisia s-a arătat bucuroasă să o invite pe Laurie Mylroie, o partizană obsedată de ideologia anti-irakiană, o fanatică atât de înverşunată, încât a fost categorisită, cu dispreţ, ca „discreditată total“ chiar şi de autorul Richard Clarke (asistent prezidențial pe probleme de afaceri externe, coordonator național pe probleme de securitate și anti-terorism), în cartea sa, Împotriva tuturor duşmanilor.

Comisia mai sus menționată a respins absolut toate dovezile aduse, prin aceasta demonstrând că activităţile ei nu sunt nimic mai mult decât un exerciţiu colosal de muşamalizare a tot ceea ce era adevărat. Tot ceea ce în ochii a miliarde de oameni din întreaga lume este imposibil, îndoielnic şi dubios, pentru această comisie a fost un aşa-zis adevăr şi totodată premisă şi punct de plecare pentru întreaga investigaţie. În viziunea perversă a Comisiei Kean-Hamilton, faptul de a nu credita versiunea oficială este o infracţiune, nu un drept constituţional la liberă opinie. „Credeţi asta“, spune Comisia Kean-Hamilton, „sau vei fi imediat etichetat drept un paranoic obsedat de conspiraţii“.

Comisia Kean-Hamilton pur şi simplu nu are răspunsuri la întrebări capitale: cum anume au fost identificaţi aşa-zişii piraţi ai aerului, cum au fost ei capabili să opereze, de ce s-a prăbuşit clădirea nr. 7 din complexul WTC, de ce apărarea aeriană a fost inexistentă, ce anume a lovit Pentagonul, ce s-a petrecut în Shanksville, care a fost soarta celor care conspirau din interior, cum s-au petrecut cu adevărat faptele în traficul aerian şi multe altele. Pentru orice ființă umană inteligentă și cu bun-simț – şi există multe astfel de fiinţe în lume – parodia Kean-Hamilton nu poate fi decât o insultă la adresa inteligenţei şi a bunului-simţ.

Adevărata istorie – ce ne este însă ascunsă – este cu totul alta decât cea pe care autorităţile politice şi culturale caută cu dinadinsul să ne-o vâre pe gât

În cartea sa, Richard Dolan vorbește despre opinia „formală“ și cea „informală“. Uneori, anumite subiecte care anterior erau considerate tabu ajung să facă parte din opinia „formală“. De exemplu, în zilele noastre, potrivit datelor oficiale promovate în multe țări occidentale, grăsimile saturate duc la apariția maladiilor cardiace, în timp ce în Suedia există o cu totul altă părere și convingere. Istoria convențională a Primului Război Mondial atribuie responsabilitatea declanșării ostilităților Germaniei, dar după cum se știe deja, grație unor cercetări istorice de o calitate și acuratețe excelentă – deși acest fapt nu a fost încă integrat în cultura formală – o „elită“ clandestină de cetăţenie anglo-americană a pregătit „războiul menit să pună capăt tuturor războaielor“, menit să înglodeze în datorii popoarele țărilor combatante.

Potrivit opiniei oficiale, conspiraţiile şi comploturile sunt niște curiozități istorice care s-au produs, chipurile, numai în trecut, și care astăzi, vezi Doamne, pur și simplu nu se mai produc. Excepție fac, bineînțeles, „oile negre“ ale lumii – Rusia, Coreea de Nord și marea majoritate a țărilor din America de Sud sau din Orientul Mijlociu, care conspiră, chipurile, neîncetat pentru a contracara demersurile „democratice“ ale Statelor Unite!

În mod paradoxal, se urmărește să se insinueze ideea că, în cazul unui conflict, guvernele acestor țări așa-zis agresoare constituie întotdeauna partea care minte, polul nefast, malefic și numai un „conspiraționist“ sau o persoană foarte naivă, credulă și lipsită de discernământ poate crede că adevărul este altul.

Este necesar să dăm dovadă de discernământ, să ne formăm o opinie obiectivă, constructivă, plină de bun-simț prin documentare şi informare independentă, pentru că deja este limpede că principalele canale mass-media nu mai îndeplinesc rolul de informare, ci sunt folosite mai degrabă pentru formarea unor opinii prestabilite. 

De exemplu, oare când am putut citi articole pe tema operațiunii Gladio în presa controlată de principalele trusturi mass-media? Oare când a oferit vreunul dintre marile ziare analize detaliate referitoare la loviturile de stat ilegale şi cât se poate de reale puse la cale de serviciile secrete occidentale? Dar despre spionarea propriilor cetățeni? Dar despre asasinatele politice? Dar despre tortura folosită în închisorile politice? Ce să mai vorbim despre trecerea în revistă măcar a operațiunilor militare efectuate de Statele Unite după cel de-al Doilea Război Mondial în multe țări de pe glob, care au provocat moartea a aproximativ 20-30 de milioane de oameni!

Statele Unite dirijează din umbră politica Kievului, şi aceasta nu este „teoria conspiraţiei“!

Revoltat de amestecul american în treburile interne ale Ucrainei, fostul ministru ucrainean de externe, Leonid Kozhara, a publicat pe pagina sa de Facebook un extras edificator din scrisoarea senatorului american Dick Durbin adresată primului ministru ucrainean Arseni Iațeniuk. În acest extras sunt rezumate „sfaturile“ paterne, ca să nu le spunem indicaţii preţioase şi directive de acţiune, ale politicianului american cu privire la selecţia oamenilor în sânul grupului conducător din Ucraina.

„Dragă domnule prim-ministru Iațeniuk,

Vă scriu pentru a vă asigura că Senatul American continuă să aibă încredere în dumneavoastră și că vă împărtășește îngrijorarea în ceea ce privește demiterea iminentă a președintelui Piotr Poroșenko, una dintre figurile-cheie ale guvernului ucrainean, care este în întregime devotat promovării democrației în țara dumneavoastră.

Sunt de acord că este necesar să facem toate eforturile pentru a-l păstra pe Alexei Pavlenko în postul său de ministru al politicii agrare a Ucrainei. Demiterea sa ar crea obstacole suplimentare în calea dezvoltării cooperării între întreprinderile agricole din Statele Unite și Ucraina. Eu cred, de asemenea, că este crucial să ne asigurăm că Iuri Nedașkovski va rămâne președinte al societății Energoatom (Compania națională de producție a energiei nucleare a Ucrainei).“

Durbin și Iațeniuk au negociat și pe tema unor remanieri în sânul guvernului ucrainean, în diferite momente. De remarcat faptul că senatorul scrie că propriii săi colegi au căzut de acord și împărtășesc întru totul punctul său de vedere, potrivit căruia nici Vladimir Demchishin, ministrul ucrainean al energiei, nici Serghei Kostiuk, director al Ukrgazvydobuvannya (o întreprindere specializată în explorarea și gestiunea zăcămintelor petroliere și gazifere), nu corespund exigențelor funcțiilor lor.

„Iată-i, aceștia sunt veritabilii păpușari ai politicii ucrainene moderne“, concluzionează Leonid Kozhara. De subliniat faptul că scrisoarea datează din data de 25 iunie 2015. Aceasta este chiar ziua în care Serghei Kostiuk, care fusese invitat să se retragă, și-a prezentat demisia.

Toate cele de mai sus dovedesc și întăresc o dată în plus un adevăr tot mai evident, și anume acela că există o agendă, un plan bine pus la punct pe care agenții clicii satanice a așa-zișilor „iluminați“ doresc să-l înfăptuiască cu orice preț. În această direcţie, ştirile murdare şi ascunderea adevărului sunt acţiunile care cad în sarcina marilor trusturi de presă transnaționale, pe deplin aservite potentaţilor ce conduc din umbră lumea, prin conspiraţiile lor malefice şi criminale cât se poate de reale.

Articol preluat din Programul Taberei spirituale yoghine de vacanță Herculane 2016, publicat la Editura Shambala, tipărit la Ganesha Publishing House.
 

Citiți și:

«SUA sunt principalul stat terorist. Din nefericire Europa li se supune» – Acu-zaţiile îndreptățite ale unui intelectual american pertinent

Rolul CIA şi al MOSSAD în atacurile teroriste din 11 septembrie

Experimente realizate pe oameni – o incursiune în culisele murdare ale puterii 

 

yogaesoteric
23 septembrie 2016