Av. Elena Radu: Cum sunt fraieriți românii și cum li se restrâng drepturile fără să reacționeze și fără să manifeste vreo opoziție reală

Studiu de caz: e-factura (însă cu multe altele s-a petrecut și se petrece la fel)

1. Întâi se dă un act cu putere de lege (Lege sau OUG) prin care se reglementează ceva „nou”, în general care are treabă cu „digitalul”, că doar suntem în era digitalizării. Nu era nicio urgență și nicio situație extraordinară ca să dea OUG? Ce mai contează? Guvernul poate orice în România.

Însă, scrie în lege că nu e obligatoriu. Este opțional.

Niciun cetățean nu se sesizează.

Chiar dacă s-ar sesiza și ar ieși public să critice, nu i-ar păsa nimănui, pentru că ies mai marii și spun că nu e obligatoriu: „minte domne ăla, ai văzut dumneata undeva în lege ca scrie obligatoriu? Este opțional, dacă vrei”.

Ăialalți l-ar considera „conspiraționist”, că aberează, nu scrie în lege că e obligatoriu, că așa au zis mai marii.

(La 04.10.2021 s-a reglementat E-factura și RO e-factura prin OUG nr. 120/2021)

2. După ce se „legiferează” începe implementarea „chestiei” respective, se stabilesc norme de utilizare, se creează infrastructura.

Nu îi pasă nimănui, că „nu e obligatoriu”.

(A dat MF tot felul de ordine pentru stabilirea de proceduri).

3. Când termină de implementat, încep să introducă câte puțin, câte puțin obligativitatea.

În general, încep cu cei care lucrează cu statul pentru că ăștia nu zic nimic (de teamă să nu își piardă contractele pe care le au cu statul sau să nu mai încaseze banii), sau chiar cu „ai sistemului”.

(La 17.12.2021 s-a introdus obligativitatea e-factura: prin OUG 130/2021 pentru voucherele de vacanță ‒ obligativitate începând cu 01.04.2022, iar prin OUG nr. 131/2021 pentru produsele cu risc fiscal ridicat).

Nu îi pasă nimănui, că nu e obligatoriu pentru ei, iar cu privire la cei cărora li s-a introdus obligativitatea „ăia chiar merită”, iar ăia încep să se agite ca să se conformeze din timp, că le devine obligatoriu imediat.

4. După ce testează puțin „sistemul” pe primii obligați și mai modifică pe ici pe colo, ca să remedieze „erorile”, mai extind obligativitatea la alții.

(La 17.05.2022, prin legea nr. 139, s-a introdus obligativitatea în relația B2G, adică pentru cele mai importante contracte cu statul ‒ entitățile publice, începând cu 01 iulie 2022. S-a menționat în lege și că urmează mai încolo, când primesc derogare de la UE, să se introducă obligativitatea și pentru restul operatorilor economici stabiliți în România).

Nu îi pasă nimănui, nu zice nimeni nimic, că doar nu are contracte cu statul, iar „ăia chiar merită”.

Dacă ar fi ieșit să critice public vreunul dintre cei cărora li se aplica obligatoriu, ori pierdea contractul cu statul ori îi sărea populația în cap: „hoțule! Tu care ai contracte cu statul și furi, coruptule! De ce te plângi? Ți-e teamă că nu te mai lasă să furi?”.

Și uite așa începe să se extindă obligativitatea, specialiștii din domeniu (contabilii și consultanții fiscali) se obișnuiesc cu ideea, nici nu se gândesc ce impact va avea. Ei sunt ocupați cu înțelegerea normelor, cum funcționează sistemul, cum fac rost de programe, cum se înrolează în platformă.

Nicio opoziție, că e termenul scurt să se conformeze și nu au timp să gândească ce înseamnă.

5. Mai dau niște proceduri, mai fac niște „ajustări la infrastructură”. E nevoie să o dezvolte. Și uite așa apare de ce au impus obligativitatea aia, cine le-a impus și de unde se împrumută ca să dezvolte și să impună obligativitatea tuturor.

(Acordul de împrumut cu BIRD-ul din 19.07.2022: România primește un împrumut nerambursabil de 24.200.000 USD pentru că a adoptat mai multe legi, printre care OUG 120/2021 cu e-factura, precum și un împrumut de 600.000.000 euro ca să implementeze sistemul RO e-factura prevăzut de OUG 120/2021, printre altele).

6. Dacă e nevoie, ia și derogare de la UE ca să legifereze asta în România, chiar dacă nu impusese UE nimic.

Sună bine asta: e „decizia UE”. Oricum nu o citește nimeni ca să vadă că de fapt UE nu a impus nimic, ci reprezentanții României au cerut de la ei putere că vor să se aplice asta în România.

Însă ce bine sună „argumentul cu UE”! Câți susținători găsesc pe argumentul ăsta: „domne, așa e în UE! Suntem europeni acum, trebuie să facem și noi la fel!”.

(La 25.07.2023, Consiliul UE a dat o decizie prin care a aprobat derogarea de la Directiva privind TVA-ul, astfel încât în România să fie numai facturi electronice și să fie eliminate facturile pe hârtie).

7. După ce se „betonează” bine cu argumente (inexistente în realitate), dă Guvernul o OUG și introduce OBLIGATIVITATEA la toată lumea. Eventual, restrângându-se drepturi, să nu fie chiar așa neconstituțional pe față, face un proiect de lege pe care îl bagă la vot în Parlament pe repede înainte, în procedură de urgență.

Parlamentarii votează orice proiect care le vine de la Guvern, că doar sunt „executanții” lui, nu reprezentanții aleși ai poporului.

Dacă este urgența mare, nici nu mai e nevoie să voteze parlamentarii. Își angajează Guvernul răspunderea în fața Parlamentului.

(Prin Legea nr. 296/2023, adoptată prin angajarea răspunderii Guvernului în fața Parlamentului, e-factura a devenit obligatorie între toți operatorii economici, eliminându-se factura pe hârtie).

8. Dacă ajunge în fața Parlamentului, se mai găsesc câte unii să atace la CCR, fac niște critici de neconstituționalitate pe repede înainte, de obicei neatacând ceea ce este cu adevărat important (voit sau nevoit, că oricum în cele vreo 2 zile nu au timp să facă o analiză amănunțită).

Însă, dacă se atacă la CCR, Guvernul zice bogdaproste! La CCR sunt tot „executanți” și oricât de neconstituțional ar fi ce scrie în legea aia, ăia de la CCR zic că este constituțional și gata, poate Guvernul să închidă gura tuturor: „a zis CCR că este constituțional”.

9. Și dacă tot se apucă Guvernul să restrângă sau să anuleze drepturi fundamentale, neținând cont de nimic, nu bagă el „securitatea să vegheze ca restrângerea să fie adevărată”? Ba încă cum? „Securitatea” a fost băgată în tot și toate, totul pus sub controlul SRI.

Toate restrângerile și negările de drepturi fundamentale sunt introduse în legislație sub o pretinsă problemă la securitatea națională, ca să devină de competența CSAT. Și așa, „în secret” CSAT-ul decide ce vrea, că prostimea habar nu are, că este „secret de stat”, „clasificat”, iar prin legi (folosindu-se niște exprimări îmbârligate pe care nu le înțelege poporul) i se stabilesc SRI-ului competențe pe care nu ar fi cazul să le aibă într-o pretinsă democrație.

(Prin OUG nr. 109/2023 s-a legiferat hubul financiar care va conține toate „e-facturile” din România, dar și orice date din orice sistem electronic al oricărei entități publice, adică orice informație despre orice cetățean, totul sub SRI prin regia sa Rasirom, totul fiind „clasificat”, „secret de stat”).

Ulterior, se dau alte legi ca să dezvolte infrastructura pentru represiune împotriva cetățenilor (a se vedea OUG nr. 116/2023 cu modulele hubului financiar și OUG nr. 107/2023 cu „dezvoltarea” centrelor de date sub STS).

10. Ca populația să se conformeze la restrângerea drepturilor și libertăților fundamentale, tot în legi se introduc amenzi sau chiar infracțiuni, dacă nu respecți legile abuzive, incompatibile cu Constituția, democrația și statul de drept. Eventual le spune cetățenilor că 2-3 luni nu se aplică amenzile, ca să aibă timp să învețe cum să se conformeze.

Și uite așa, de teama amenzilor și a dosarelor penale, cetățenii care ziceau că ei au principii, că niciodată, nu știu cum să facă să se conformeze mai repede la ce li s-a impus, nemaifăcând mai nimeni opoziție. Oricum, ăia 2-3 care mai mârâie nu contează, pentru că majoritatea covârșitoare s-a conformat, iar 2-3 voci răzlețe nu pot să mai oprească nimic.

(Prin Legea nr. 296/2023 s-au introdus amenzi pentru neemiterea, netransmiterea, primirea și înregistrarea în contabilitate a unei facturi care nu este e-factura și nu este transmisă/primită prin sistemul RO e-factura.

Prin OUG nr. 115/2023 s-au modificat amenzile, însă în prostia lor au lăsat amenzile de la art. LIX alin 7 din Legea nr. 296/2023 pentru aceleași fapte prevăzute și în OUG nr. 115/2023.

Așa că avem 2 norme diferite cu amenzi diferite și termene de aplicare sau exceptare diferite pentru aceleași fapte:

‒ Potrivit art. LIX alin. 7 din Legea nr. 296/2023: netransmiterea e-factura prin RO e-factura deloc, sau netransmiterea ei în 5 zile de la emitere se sancționează cu amenda: de la 5.000 lei la 10.000 lei, pentru persoanele juridice încadrate în categoria contribuabililor mari, definiți potrivit legii, cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei, pentru persoanele juridice încadrate în categoria contribuabililor mijlocii, definiți potrivit legii, și cu amendă de la 1.000 lei la 2.500 lei, pentru celelalte persoane juridice, precum și pentru persoanele fizice. NU SE APLICĂ AMENZILE PENTRU PERIOADA 01.01.2023-31.03.2023.

‒ Potrivit art. LXVIII pct. 15 și 16: netransmiterea e-factura prin RO e-factura deloc = amendă de 15% din valoarea totală a facturii.
Netransmiterea ei în 5 zile de la emitere prin RO e-factura = amendă: de la 5.000 lei la 10.000 lei, pentru persoanele juridice încadrate în categoria contribuabililor mari, definiți potrivit legii, cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei, pentru persoanele juridice încadrate în categoria contribuabililor mijlocii, definiți potrivit legii, și cu amendă de la 1.000 lei la 2.500 lei, pentru celelalte persoane juridice, precum și pentru persoanele fizice.
AMENZILE SE APLICĂ DE LA 01.07.2023.

Bineînţeles, suplimentar, de la 01 iulie 2024, pe lângă plata amenzilor nici nu va mai fi deductibil TVA-ul plătit celui dinaintea ta, dacă nu ai primit RO-efactura, prin RO e-factura.

Prin PL-x nr. 805/2023 aprobat de Parlament la 22.12.2023, s-a modificat și legea evaziunii fiscale, modificându-se definiția „documentelor legale”, astfel încât numai e-factura transmisă prin RO e-factura să fie document legal, și printr-o interpretare abuzivă să se facă și dosare penale, pe bune sau nebune, după cum este cazul).

Urmărind evoluția „neobligativității” e-factura, vedem cum în 2 ani neobligativitatea a devenit obligativitate, fiind introdusă treptat, pe nesimțite și acceptată de români.

Câți români au protestat împotriva obligativității astfel încât să se abroge legea?

Câți români au protestat împotriva hubului financiar prin intermediul căruia „securitatea” (SRI) poate să facă ce vrea cu ei și cu datele lor, devenind beneficiar, gestionar și „jucător” cu datele românilor în era digitală?

Românii au sărit repede să se conformeze ca nu cumva să ia amenzi.

Ce repede sunt puși românii cu botul pe labe, sub controlul „securității”.

România stat democratic?
În visele voastre!

„Rețeta” introducerii dictaturii o vedeți mai sus, pas cu pas.

PS: Pentru știința voastră: toate dispoziţiile care vin din afară sunt să se încerce, nu să implementeze cu orice preţ.

Ei o încearcă, poporul nu zice nimic și merg mai departe cu implementatul.

Autor: Av. Elena Radu

Citiți și:
Av. Elena Radu: Se pregătește o mare fraudare a alegerilor! De ce povestea cu cearta pe „comasarea alegerilor”? Sperați într-o schimbare în anul 2024? O veți avea: dictatura pe față, la vedere!
Av. Elena Radu: Voiați proteste. Uite că sunt proteste: transportatorii, agricultorii și alți cetățeni

 

yogaesoteric
31 martie 2024