Axa de Rezistență a Sahelului

Sahelul african se revoltă împotriva neocolonialismului occidental, eliminând trupele și bazele străine, creând monede alternative și renunțând la vechile multinaționale. La urma urmei, multipolaritatea nu poate înflori fără ca rezistența să-i paveze calea.

Apariția axelor de rezistență în diferite zone geografice este un produs secundar logic al procesului lung și sinuos care ne conduce către o lume multipolară. Aceste două aspecte, rezistența față de Hegemon și apariția multipolarității, sunt complementare.

Axa Rezistenței din Asia de Vest, a statelor arabe musulmane, își găsește acum sora de suflet în Axa Rezistenței ce se întinde pe toată mărimea Sahelului african, de la vest la est, din Senegal, Mali, Burkina Faso și Niger până în Ciad, Sudan și Eritreea.

Statele africane din Sahel

Spre deosebire de Niger, unde înlocuirea puterii împotriva neocolonialismului occidental a fost asociată cu o lovitură de stat militară, în Senegal, înlocuirea puterii, adică a aceluiași neocolonialism, vine direct din sondaje.

Senegalul a intrat într-o nouă eră, odată cu victoria zdrobitoare a lui Bassirou Diomaye Faye, în vârstă de 44 de ani, la Alegerile Naționale din 24 martie. Fost inspector fiscal, care tocmai a petrecut două săptămâni în închisoare, Faye s-a profilat ca lider pan-african venit din partea defavorizată a societății senegaleze, pentru a transforma „cea mai stabilă democrație din Africa”, după cum o caracterizează marioneta francezilor, Macky Sall, impusă până atunci la putere de interese străine Senegalului.

Acest nou Președinte al Senegalului se alătură acum lui Ibrahim Traore, 36 de ani, din Burkina Faso, lui Aby Ahmed, 46 de ani, din Etiopia, lui Andry Rajoelina, 48 de ani, din Madagascar, precum și viitoarei vedete, Julius Malema, 44 de ani, din Africa de Sud, ca parte a noii tinere generații pan-africane, concentrate în principal pe suveranitate. În manifestul său electoral, Faye s-a angajat să recupereze suveranitatea Senegalului de nu mai puțin de 18 ori.

Geoeconomia este cheia acestor transformări. Pe măsură ce Senegalul devine un producător substanțial de petrol și gaze, Faye va urmări să renegocieze contractele miniere și energetice, inclusiv cele mai mari contracte cu British Petroleum (BP) și cu operatorul minier de aur al Marii Britanii, Endeavour Mining.

În mod crucial, el intenționează să renunțe la folosirea francului CFA, adică moneda sistemului valutar controlat de francezi, folosit în 14 state africane și să înființeze o nouă monedă, ca parte a reformulării relațiilor cu puterea neocolonială Franța, în prezent principalul partener comercial al Senegalului. Faye, făcând ecou lui Xi Jinping, vrea un parteneriat de tip „câștig/câștig”.

Intrarea în scenă a Alianței Statelor Sahel

Faye nu a fost încă foarte clar în intenția de a alunga armata franceză din Senegal. Dacă aceasta s-ar petrece, lovitura pentru Paris ar fi fără precedent, întrucât amărâtul Emmanuel „Regele Pitic” Macron și conducerea Franței consideră Senegalul jucătorul-cheie atunci când vine vorba de blocarea ieșirii la mare a Nigerului, Maliului și Burkinei Faso, care deja au părăsit orbita dictată până de curând de cei de la Paris.

Ultimele trei state, care tocmai au format o Alianță a Statelor Sahelului, Alliance des Etats du Sahel, AES, nu sunt doar un coșmar și o umilință majoră pentru Paris, ci și o mare durere de cap pentru americani, prin ruperea spectaculoasă a cooperării militare dintre Washington și capitala Nigerului, Niamey.

Vinovatul, conform SUA, este desigur, președintele rus, Vladimir Putin.

Evident, nimeni din jurul Casei Albe a SUA nu a acordat atenția cuvenită exploziei diplomatice dintre Rusia și Africa de anul trecut, unde s-au regăsit toți jucătorii-cheie ai Sahelului, până la noii membri africani ai BRICS, Egiptul și Etiopia.

În contrast puternic cu ce era odată Nigerul, anume un aliat ferm al SUA în Sahel, Washingtonul este acum obligat să prezinte o dată calendaristică pentru a-și scoate trupele din Niger, după ce Acordul de Cooperare Militară a fost anulat. Pentagonul nu mai poate fi implicat în pregătirea militară pe teritoriul nigerian.

Există două baze cheie, în Agadez și Niamey, pentru care Pentagonul a cheltuit peste 150 de milioane de dolari pentru a le construi. Baza de la Niamey a fost terminată abia în 2019 și este sediul Comandamentului African al Armatei Americane, AFRICOM.

Obiectivele operaționale ale AFRICOM sunt, în mod previzibil, învăluite în mister. Baza de la Niamey este în esență un centru de spionaj, care procesează datele colectate de la dronele MQ-9 Reaper. Forțele aeriene americane folosesc, de asemenea, și aerodromul Dirkou ca bază pentru operațiuni în Sahel.

Acum situația devine cu adevărat interesantă, deoarece prezența unei baze de facto a dronelor CIA în Dirkou, conduse de o mână de agenți, nici măcar nu este recunoscută oficial de americani. Această bază întunecată permite colectarea informațiilor peste tot în Africa Centrală, de la vest la nord. Numiți-l un alt exemplu clasic de declarație „Mințim, înșelăm, furăm!” a fostului director al CIA, Mike Pompeo.

Există aproximativ 1.000 de soldați americani în Niger, care ar putea fi expulzați în curând. Americanii încearcă totul pentru a opri evacuarea. Numai în luna martie, Subsecretarul de Stat American pentru Africa, Molly Phee, a vizitat Nigerul de două ori. Pierderea bazelor din Niger se va traduce pentru Washington ca pierdere, la fel ca și pentru cei de la Paris a controlului asupra Sahelului, pe măsură ce Nigerul se apropie ca politică de Rusia și de Iran.

Aceste baze nu sunt esențiale pentru exercitarea supravegherii asupra trecătorii Bab al-Mandeb de la Marea Roșie, totul este despre Sahel, despre jaful și exploatarea neocolonialistă de acolo, despre drone care operează acolo, încălcând fiecare spațiu aerian suveran la vedere.

De altfel, o delegație importantă de la Niamey a vizitat Moscova în ianuarie. Apoi, luna trecută, Putin a discutat despre cooperarea în materie de securitate, vorbind telefonic cu Președintele Interimar al Mali, Assimi Goita, și cu Președintele juntei militare din Niger, Abdourahmane Tchiani, înainte de a discuta cu Președintele Republicii Congo, Denis Nguesso.

Coasta de Fildeș: Imperiul nu renunță

Regimurile marionetă pro-occidentale se diminuează rapid pe tot continentul african. Alianța Statelor Sahel, cu Mali, Burkina Faso și Niger, poate fi avangarda unei axe africane de rezistență, dar există și multe alte state, de tipul Africii de Sud, Etiopiei și Egiptului care sunt membri cu drepturi depline ai BRICS, ca să nu mai vorbim de serioșii candidați pentru următorul val al BRICS+, cum ar fi Algeria și Nigeria.

Atât Rusia, din punct de vedere diplomatic, cât și China, din punct de vedere comercial, plus toată ponderea parteneriatului strategic dintre Rusia și China, se concentrează în mod clar pe un joc pe termen lung, bazându-se pe Africa în ansamblu ca pe un jucător-cheie în lumea multipolară. Dovezi suplimentare au fost furnizate încă o dată în timpul Conferinței Multipolarității din luna februarie de la Moscova, unde liderul carismatic pan-african Kemi Seba din Benin a fost una dintre vedete.

Cercurile diplomatice pan-eurasiatice își permit chiar să glumească pe marginea recentelor crize ale „Regelui Pitic” de la Paris. Umilirea totală a Franței în Sahel este probabil unul dintre motivele amenințărilor lui Macron de a trimite trupe franceze în Ucraina, care ar fi transformate de ruși în timp record în friptură tartar, și dorința lui de a sprijini actualele cascadorii și salturi în gol ale unei Armenii în dezagregare, adusă în mod jenant la rusofobie de marioneta Occidentului de acolo.

Din punct de vedere istoric, rămâne clar faptul că africanii considerau fosta URSS mult mai flexibilă și mult mai capabilă de a acorda o susținere echilibrată atunci când era vorba de exploatarea resurselor naturale. Acum acest fond de comerț a fost transferat și către China.

Ca platformă de integrare regională, Alianța Statelor din Sahel are tot ce este necesar pentru a reprezenta o transformare. Senegalul, sub conducerea lui Faye, s-ar putea alătura în cele din urmă, iar Guineea are deja capacitatea geografică în a oferi alianței un acces maritim credibil. Aceasta va duce la dispariția progresivă a ECOWAS, organizație africană marionetă a intereselor neocolonialismului occidental, cu sediul în Nigeria.

Cu toate acestea, nu pot fi ignorate niciodată tentaculele puternice ale Hegemonului. Planurile Pentagonului nu presupun abandonarea Africii către o sferă de influență multipolară a triadei Rusia-China-Iran. Cu toate acestea, nimeni de pe Axa de Rezistență a Sahelului „nu mai pune botul la vrăjeala” SUA cu „amenințarea teroristă”. Nu a existat practic terorism în Africa până în 2011, când NATO a făcut ca Libia să devină un pustiu, apoi a pus cizmele pe pământul african și a ridicat baze militare pe tot continentul.

Până acum, Alianța Statelor din Sahel câștigă fără efort războiul informațional, mai ales pe planul suveranității. Dar Imperiul va riposta fără umbră de îndoială. La urma urmei, întregul joc este legat de paranoia supremă a SUA de a prelua Sahelul și Africa Centrală din zona de influență a Rusiei și a Chinei.

Americanii acum fac presiuni asupra Coastei de Fildeș, mai ales că Senegalul poate fi pe cale să înceapă să flirteze cu Alianța Statelor Sahelului.

Coasta de Fildeș este mai strategică pentru Washington decât, de exemplu, Ciadul, deoarece teritoriul ivorian este foarte aproape de țările intrate în Alianța Statelor Sahelului. Cu toate acestea, Ciadul și-a recalibrat deja politica externă, care nu mai este controlată de Occident și vine cu un nou accent pe apropierea de Moscova.

Ce urmează pentru Imperiu? Poate că dronele „antiteroriste” americane au împărțit cu Parisul baza franceză din Coasta de Fildeș pentru a încerca să țină sub control Alianța Statelor Sahelului. Închipuiți-vă un cocoș galic umilit și fără pene care îmbrățișează Hegemonul în Africa de Vest pentru a primi măcar firimiturile de pe jos ale unui croasant uscat.

Citiți și:
Declarația BRICS de la Johannesburg – 2023 (I)
Rușii și-au făcut un mini NATO în Africa
Lucian Sârbu: „Orice țară e necesar să aibă dreptul de a-și alege alianțele……. cu condiția să ne aleagă pe noi!”

 

yogaesoteric
9 aprilie 2024