Babilonia de gen
Doar în gramatică există trei genuri: masculin, feminin şi neutru. Un om, dacă e neutru, sau e mort, sau e nebun.
Sexul, o fatalitate fericită
Premisa ideologiei de gen este că natura umană nu e un dat genetic, ci o plăsmuire istorică. Și, fiindcă nu este imuabilă, poate fi modificată ad libitum, după gustul epocii. Modificarea poate merge de la felul cum gândim până la felul cum suntem alcătuiți. Ne stânjenește cumva că avem un ax de simetrie, grație căruia multe din organele interne sunt pereche? Nu-i nimic, îndreptăm situația: putem avea trei rinichi, cinci testicule, patru ovare și două inimi. La fel, cu sexele: ne supără detaliul că, în mod ingrat, există două sexe și numai două? Nicio problemă, le multiplicăm, ca să-i mulțumim pe toți.
Exagerez tocmai pentru a pune în lumină aberaţia acestei ideologii. Cromozomial, somatic, endocrin şi psihologic, viaţa fiecărui om se desfăşoară numai în capsula unuia din cele două sexe: ori femeie, ori bărbat. E o temniţă din care nimeni nu scapă decât cu preţul mutilării ireversibile a identităţii. Sexul e o fatalitate fericită pe care nicio ingerinţă chirurgicală sau politică nu o poate întoarce din drum.
Medical vorbind, genul, atunci când e trecut în psihologia sexualităţii, este o bazaconie fără temei în gonade, în hormoni sau în gene. E o fantasmagorie în faţa căreia orice om cu scaun la cap se crucește.
Genul nu este simţul intern al sexului, ci este o născocire nefastă slujind egalității silnice dintre sexe. Mai mult, este o agresiune diabolică al cărei scop este mutilarea tinerilor, de la cap până în zona inghinală.
Când aud pe cineva perorând în favoarea mascaradei de gen, mă întreb: e idiot, e plătit sau e incult? În România, cei care răspândesc baliverna de gen fac parte din cea de-a doua categorie.
De curând, ochii mi-au căzut pe o listă „academică” în care sunt înșiruite nu mai puțin de 20 de genuri. Ele sunt chintesenţa teoretică a „studiilor de gen”, o sinistră prefăcătorie în care ideologia înăbuşă orice intenţie onestă de a mai spune adevărul despre condiţia sexuală a lui homo sapiens. Citind lista, am avut impresia că parcurg o suită de aberaţii ridicole, a căror găunoşenie este atât de evidentă că nu ai nevoie de prea mult fler ca să intuieşti că toată taxonomia fictivă a pretinselor genuri s-a ivit dintr-un creier morbid. De asemenea, am căpătat convingerea că asist la o mare impostură. Dacă toţi termenii aceştia pompoşi au darul de a demonstra că omul are o identitate fluidă, atunci îi deplâng nu doar pe cei care i-au născocit, dar mai ales pe credulii care sunt în stare de a-i lua în serios.
Agender: sentimentul de lipsă a genului sau de gen neutru.
Amicagender: gen care se modifică în funcție de prietenul/prietena cu care ești într-un moment.
Agenital: dorința de a nu avea caracteristici sexuale primare, fără însă a fi neapărat lipsit de gen.
Astralgender: un gen care se simte conectat cu spațiul cosmic.
Bigender: sentimentul de a avea două genuri fie simultan, fie consecutive și alternative.
Ceterogender: un gen non-binar cu sentimente specific masculine, feminine sau neutre.
Ceterofluid: ceterogender ale cărui sentimente specific masculine, feminine sau neutre fluctuează.
Cisgender: sentimentul de a te identifica mereu cu genul (masculin sau feminin) care ți-a fost alocat la naștere.
Demigender: se simte parțial de un gen și parțial de alt gen.
Egogender: un gen a cărui experiență este atât de personală, încât nu poate fi descris decât ca „eu”.
Femgender: un gen non-binar, dar care e feminin în natura sa.
Genderblank: un gen care poate fi descris numai ca un spațiu gol, care apare în conştiinţa celui care îl experimentează.
Brambureala aceasta de pseudodefiniții dovedește că patologia, atunci când vrea să mimeze știința, sfârșeşte într-un ospiciu de diletanți nostimi. Cum să nu râzi când citești asemenea inepţii înfățișate drept cunoștințe cu temei științific? Ce este în capul celor care văd în aceste baliverne un pas înainte în câștigarea libertăților fundamentale?
Noroc de breasla intelectualilor a căror conștiință nu poate fi intimidată de propaganda de gen şi nu au abdicat în fața acestor trucuri diletante. De aceea, mă bucură nespus tonul ferm cu care Traian Ungureanu, Cătălin Avramescu, Adrian Papahagi, Mihai Neamțu, Virgiliu Gheorghe sau Cătălin Sturza au pus punctul pe i: studiile de gen sunt o impostură ascultând de directive ideologice.
„Scenariul este copy paste din Manifestul comunist al lui Karl Marx – au modificat doar actorii luptei de clasă și uniforma. În ideologia neomarxistă, sau mai precis, sexo-marxistă, cei oprimați sunt obsedații și frustrații sexual, iar oprimatorii sunt cei care promovează familia naturală și educația morală pentru o viață responsabilă. Conștienți că numai dacă au de partea lor mase mari de obsedați și frustrați sexual, ideologii și activiștii sexo-marxiști vor să introducă obligatoriu în școli prozelitismul sexual, sub forma mascată a educației sexuale și a ideologiei de gen. Manifestul acestei ideologii este exprimat în sloganul: «Sexo-marxiști din toate școlile și ONG-urile, uniți-vă!».” – fostul ministru al Apărării, Gabriel Leş.
„Studiile zise de gen sunt o impostură intelectuală, care a înlocuit materii serioase în universități. Ideologia de gen e sexo-marxism, resentiment, perversitate și reducerea sau instrumentarea ideologică a studiilor umaniste: am obosit să explic asta. Nu sunt pentru interdicții, nu consider că există studii tabu, iar universitățile n-au decât să se autodistrugă și să devină școli de activiști ai ideologiei stângiste, dacă asta vor. Câtă vreme funcționează pe banii statului, e totuși cam ipocrit să se plângă că statul reglementează diverse chestii.” – Conf. Univ. Dr. Adrian Papahagi.
„Haideţi să lămurim dacă aceste studii de gen au ce căuta, ca programe distincte, să paraziteze facultăţi, cum ar fi facultatea de Ştiinţe Politice? Răspunsul meu este: categoric nu. La Ştiinţe Politice este necesar să se studieze ştiinţe politice, la Istorie este necesar să se studieze istorie. Putem să avem cursuri, de exemplu, despre istoria socială a femeilor în Balcani în secolul XIX. Absolut. Nu am o problemă în privinţa asta, dar să avem programe întregi de studii de Feminism, aici este o problemă gravă.” – Prof. Univ. Cătălin Avramescu, Libertatea.
„La noi, aceiaşi oameni care sunt gata să moară de gât cu pensiile speciale, nu au nimic de spus împotriva drepturilor speciale (după care aleargă promotorii de minorităţi şi marginalizaţii). Pretextele noului asalt asupra civilizaţiei pe care ne codim să o apărăm sunt cunoscute: eliberarea, emanciparea, dreptatea, egalitatea. Pe vremea când lumina venea de la Răsărit. Acum, reîncărcaţi cu fanatism şi prostie progresistă, dăm, iar, târcoale dictaturii. Mai nou, lumina vine de la Apusul care tocmai a apus. În fond, care e sensul ultim al libertăţii, dacă nu suprimarea ei, în numele libertăţii? Putem încerca alt gen de dictatură.” – Traian Ungureanu, scriitor, fost europarlamentar, Adevărul.
„Am locuit în SUA. Sub Obama teoria de gen a fost susținută forțat în școli. S-a ajuns la aberații ca băieți să clameze verbal că sunt fete și li se accepta participarea în competiții sportive destinate fetelor, pe care le și câștigau.” – Senator PMP, Vasile Cristian Lungu.
Chiar dacă românii nu au un Jordan Peterson sau un Roger Scruton, a căror atitudine de-a lungul anilor le-a dat mult de furcă marxiștilor în spațiul limbii engleze, îi avem pe cei pe care i-am amintit, iar alături de ei mai pot fi rostite alte nume: sunt inși deștepți, a căror prestanță temerară e o încântare să le-o urmărești. Le doresc să-şi păstreze nealterat aplombul de a spune mereu adevărul, în ciuda ostracizărilor publice de care vor avea parte.
De ce vreţi atunci să deschideţi porţile iadului?
Orice chirurg estetic vă poate spune că transplantul de sex este o imposibilitate. Sexul, având rădăcini cromozomiale, gonadice, endocrine și enzimatice, nu poate fi schimbat ca o placă dentară. Înlocuirea sexelor nu e un troc pe care părțile contractuale îl încheie cu sentimentul unui câștig reciproc. Dimpotrivă, remușcările sunt teribile, la fel ca regretul de a nu se mai putea întoarce la ce a fost înainte. O femeie care vrea să se emancipeze de „nedreptatea” genetică a lui XX, spre a împrumuta atributele falnice ale semeției de păun (XY), se va preschimba într-o bașoalcă cu mustăți, blestemându-și ziua când a ales să facă trocul.
Un bărbat dornic de cochetării calide, pe care visează să le risipească din pielea unei nimfe atrăgătoare, va ajunge un zevzec debil, un bărbătuș degenerat, legănându-și șoldurile în crispări șleampete.
Și astfel fetițele virilizate, deposedate de nurii speciei, vor privi cu invidie la femeile de rasă, iar flăcăiașii efeminați vor privi frustrați la viguroşii purtători de condiție masculină.
Condiția de nubilă nu poate fi înlocuită cu prerogative de efeb. Ovarul nu se poate dezminți până la a deveni testicul, la fel cum perechea de cromozomi XX nu se poate converti în XY decât cu prețul distrugerii speciei.
Prostata nu se poate metamorfoza până la a prelua ritmul menstrual al mucoasei uterine, la fel cum emisfera dreaptă masculină nu se poate substitui funcțiilor din emisfera omonimă a femeii.
Manifestum non eget probatione: ce este evident nu are nevoie de demonstraţie. Mai mult, bărbaţii au o sensibilitate cromatică, tactilă şi olfactivă de zece ori mai mică decât a femeilor. De ce vreţi atunci să deschideţi porţile iadului?
Naivele care s-au supus unor procedee de invertire de sex sunt astăzi niște mutilate, trăind o cumplită discordanță lăuntrică. Drama este că foarte puține au curajul de a-şi recunoaște schilodirea ireversibilă la care au consimțit. Și când totuși încep să-și mărturisească supliciul, cum s-a petrecut de curând cu Keira Bell, o tânără britanică care, vrând să fie bărbat, a sfârșit prin a fi o mamelucă depresivă, atunci presa ocolește cu sfială tema. Molestarea adevărului prin zgomot de presă va creşte tot mai mult. Să nu cădem în lamentaţie: ne aşteaptă vremuri deloc plicticoase, să ne păstrăm conştiinţa la atâta înălţime câtă absurditate josnică ni se va cere să înghiţim.
Autor: Sorin Lavric
Citiţi şi:
Cursuri despre identitățile LGBTQ în școlile din SUA
Ideologia LGBTQ e prioritară pe agenda corporațiilor. De la politici de incluziune la tampoane și programe artistice pentru adolescenți, totul e gay
De unde vin și ce îi mână în luptă pe apologeții LGBTQ? Originile și scopul Noii Revoluții Sexuale
yogaesoteric
30 ianuarie 2021