Bat clopotele Mântuirii Neamului

Astăzi a bătut clopotul

Azi, 26 octombrie, anul 2025 de la Nașterea Domnului, s-a sfințit împlinirea Catedralei Mântuirii Neamului. A Neamului Românesc, care a dat Cerului mulți Sfinți. Sfinți mucenici, mărturisitori în Hristos și Maica Domnului. Un Neam care a dat sânge curs pentru Credință și Țară. Nu stat! Poate ați uitat! Țara este una, statul este altceva.

Țara suntem noi, Neamul Românesc care a devenit Biserica Ortodoxă Română. Cei care prin mărturisire și Nelepădare au ales să-și dea viața pentru Hristos. Și în Numele Lui. Pentru ca țării să-i fie bine! Să rămână dreaptă și în picioare. Pentru ca atunci când fiii și fiicele Neamului se vor muta la viața veșnică, să stea în picioare la Judecată în fața celor plecați deja. La Domnul. În fața celor ce sunt deja Biserica triumfătoare din Ceruri. În nădejdea că cei de Sus, plecați la Domnul, vor mărturisi pentru credința lor. Fiii și fiicele Neamului care nu au avut nimic de negociat pe pământ atunci când a venit vorba despre Credință și Neam.

Azi e sărbătoare acolo Sus. Când clopotul mare al Catedralei Mântuirii Neamului bate, Cerul știe că o mână de ortodocși au ținut în șah imperii, ca să ajungă la ce a fost scris, probabil de la începutul lumii: Sfințirea celei mai mari Catedrale Ortodoxe din lume. Cupola Catedralei se ridică majestuoasă deasupra unui popor încercat de durere, suferință, neajunsuri și călăi.

Călăi ce-și spun Stat.

Și pentru că noi știm că cel fără nume se ascunde în detalii, azi vom vedea în interiorul Catedralei câteva detalii. Slujitori ai răului. Nu se putea fără! Personajele ce slujesc răului nu le voi numi azi. Sunt fără nume, aidoma celui pe care-l venerează. Îi știți toți. Azi îi veți și vedea. Răul, azi, va căpăta fețe. Asta în cazul în care nu-i știați deja. Nu merită pomeniți. Azi!

Veți spune că un creștin autentic întoarce și celălalt obraz. Azi nu întorc niciun obraz! Nu am de ce! Dar știu de la marii duhovnici ai acestui Neam că ăla fără nume te încearcă din altar. Că e vechi de când lumea, este mai cunoscător de teologie decât orice om și știe că nu poate face mai mult decât ce i s-a îngăduit de Cel Vechi de Zile. Spre deosebire de călăi care se cred mici dumnezei. Tocmai de aceea rânduiala Cerului îi va îngădui răului să stea și să vadă. Și mai ales să audă! Bătaia de clopot pe care nu a putut să o oprească. În ciuda la tot ce a făcut, ca să nu fie. Azi, celor ce sunt legiune, le este finalul.

Prin simpla bătaie de clopot la sfințire, Biserica Neamului Românesc se va arăta Biruitoare. Pentru că a trăit între iaduri. Între iadul deznădejdii și al smereniei.

Smerenia a învins! Cu multă jertfă lucrătoare! S-a plătit cu sânge bătaia acestui clopot. De noi toți! Neamul Românesc, ca să înțelegem și să trăim ce a fost scris în Scriptură:

„Îndrăzniți. Eu am biruit lumea.”

Și când clopotul mare va bate, noi toți ar fi minunat să ne gândim la prețul sângelui pe care l-am dat: cei ce au plecat în sacii negri, la comanda celor ce-și spun stat. Să nu-i uitați! Azi, pentru mine Slujba de Liturghie este pentru ei. Pomeniți să fie în împărăția Domnului și între Sfinții Lui. Ei și toți eroii Neamului. Amin!

Fie ca numele lor să rămână la piciorul altarului Neamului Românesc. Pentru Veșnicie!

Să ne gândim că poate să fie un nou început. Pentru noi toți. O asemenea lucrare a atras vrăjmași pe măsură. Cei pe care-i știm și cei pe care nu-i știm! Nici nu este nevoie. Îi știe Hristos pe toți. Mai bine ca oricine. Unii dintre ei vor intra în marele altar al Neamului. Sincer, nu aș vrea să fie nimeni în pielea lor. Dar își merită osânda cu prisosință. Osândă care nu va întârzia să apară. De acest fapt sunt convinsă mai mult ca oricând. Poate ni se va îngădui tuturor să o și vedem! Cu ochii noștri. În zilele pe care le vom trăi, dacă ne este dat.

Pentru că viața are o manieră ciudată și necunoscută de noi oamenii, de a face dreptate.

Cu siguranță ziua de azi va rămâne în amintirea noastră, ziua în care clopotul cel mare a bătut. Spre Învierea Neamului Românesc! În ciuda călăilor care vor fi martori.

Necunoscute sunt Căile Domnului care a îngăduit ca răul să audă și să vadă cum Neamul Românesc renaște din propria cenușă!

Hristos a înviat!

Domnul să vă miluiască!

Autoare: Zoe Dantes

Citiți și:
Masoneria, patriarhul şi Catedrala Neamului
Creștinismul – vocație a neamului nostru. Ce i-a răspuns martirul Mircea Vulcănescu cinicului Emil Cioran când acesta din urmă l-a întrebat unde ne sunt sfinții
De la Sfânta închisorilor comuniste, Aspazia Oțel Petrescu, despre sublimul jertfei și puterea credinței la români

yogaesoteric
28 octombrie 2025