Bătaia de joc a vaccinărilor obligatorii continuă

 

Într-un proiect al Ministerului Sănătăţii, criteriile sancţiunilor pentru părinţi sunt ambigue, dar măsurile dure: condiţionarea înscrierii la şcoală şi acuzarea „relelor tratamente”

Gândul.info: PRO sau CONTRA vaccinării obligatorii a copiilor? Noua schemă de imunizare în proiectul scris la Ministerul Sănătăţii. „Sancţiunile pentru părinţi vor fi introduse progresiv” 

Legea privind vaccinarea obligatorie a copiilor este aproape gata, oficialii din domeniul sănătăţii mai având de lucru la capitolul sancţiuni pentru părinţii care refuză să-şi imunizeze copiii. Potrivit profesorului Alexandru Rafila, preşedintele Societăţii Române de Microbiologie, actul normativ pus în dezbatere publică în luna februarie prevede o serie de vaccinuri obligatorii, pe listă fiind incluse cele împotriva difteriei, tetanosului, rujeolei, rubeolei, oreionului, hepatitei B şi infecţiei cu haemophilus. „Sancţiunile pot fi introduse după o perioadă în care lumea se informează, nu mai apar sincope în aprovizionarea cu vaccinuri, există comitete tehnice care să facă consiliere, adică, să punem întâi bazele infrastructurii, ca să asigurăm un program coerent, nu să începem întâi cu sancţiunile. Chiar dacă vor fi anumite sancţiuni, ele vor fi introduse progresiv”, a precizat Rafila, pentru Gândul.

Cea mai dură sancţiune despre care s-a discutat până acum este condiţionarea înscrierii la şcoală de prezentarea schemei obligatorii de vaccinare, variantă la care nu s-a renunţat, dar care este încă în discuţie ea ridicând o serie de probleme juridice. De asemenea, în discuţia iniţială a fost şi prevederea prin care părinţii ar putea fi acuzaţi chiar de rele tratamente aplicate minorului dacă refuză vaccinarea.

În ţara noastră, vaccinarea copiilor se face, în prezent, după o schemă, pe care părinţii o pot refuza, fără a suporta niciun fel de consecinţă. Autorităţile din domeniul sănătăţii au pus la punct un proiect de lege prin care susţin că vor să-i facă pe părinţi să conştientizeze adevărata importanţă a vaccinării şi care, conform declaraţiilor recente ale reprezentanţilor din domeniu, va introduce, sancţiuni progresive pentru cei care nu acceptă noile reguli.

În lista vaccinurilor obligatorii pentru orice copil vor fi incluse cele împotriva difteriei, tetanosului, rujeolei, rubeolei, oreionului, hepatitei B şi infecţiei cu haemophilus.

„Este vorba despre numărul de antigene care trebuie să facă parte din imunizarea oricărui copil, astfel încât să se evite bolile care pot provoca decesul sau sechele foarte grave. Este vorba despre difterie, tetanos, tuse convulsivă, rubeolă, rujeolă, oreion, hepatita B şi, inclusiv, infecţia cu haemophilus, pentru că şi acest antigen face parte din compoziţia unui vaccin compus”, a explicat pentru Gândul profesorul Alexandru Rafila, preşedintele Societăţii Române de Microbiologie.

În ultima perioadă au existat controverse în ceea ce priveşte păstrarea vaccinului împotriva tuberculozei (BCG) în lista vaccinurilor obligatorii pentru copii. În foarte multe state acest vaccin a fost eliminat, însă, profesorul Alexandru Rafila susţine că acolo acest lucru s-a datorat incidenţei scăzute a acestei boli. Nu este cazul României, care se numără, în prezent, printre ţările cu cea mai mare incidenţă a tuberculozei, în ciuda faptului că numărul de cazuri de acest fel s-a redus la jumătate în ultimii ani.

„Vaccinul BCG se administrează la copii imediat după naştere, însă vaccinul BCG nu previne tuberculoza, din păcate. Nu există un vaccin în momentul de faţă care să prevină tuberculoza, ci previne complicaţiile grave ale tuberculozei în primul an de viaţă. (…) Au fost întrebări legate de includerea sau neincluderea lui în această listă. (…) Sunt ţări în care acest vaccin nu se mai utilizează, dar acele ţări au incidenţă mică a tuberculozei. La noi, din păcate, este încă o problemă, deşi a fost redusă cu 50% în ultimii 10 ani. El este recomandat în continuare, dar, cum vă spuneam, nu previne boala în sine, ci doar complicaţiile majore la persoana respectivă”, a explicat profesorul Alexandru Rafila.

Sancţiunile pentru părinţi vor fi introduse progresiv

Sancţiunile pe care le vor primi părinţii în cazul în care refuză să îşi vaccineze copiii vor fi introduse progresiv.
„Sancţiunile pot fi introduse după o perioadă în care lumea se informează, nu mai apar sincope în aprovizionarea cu vaccinuri, există comitete tehnice care să facă consiliere, adică, să punem întâi bazele infrastructurii, ca să asigurăm un program coerent, nu să începem întâi cu sancţiunile. Chiar dacă vor fi anumite sancţiuni, ele vor fi introduse progresiv şi scopul legii nu este de a sancţiona, ci de a convinge părinţii cu privire la utilitatea vaccinării. Nu este un scop coercitiv, ci este un scop stimulativ pentru vaccinare”, a declarat profesorul Alexandru Rafila.

Anterior, ministrul Sănătăţii, Patriciu Achimaş-Cadariu, a vorbit într-un interviu acordat Mediafax despre posibilele sancţiuni. Întrebat fiind dacă în România s-ar putea aplica un model de pedeapsă părinţilor cum este cel din alte state europene, precum Franţa, unde copiii nevaccinaţi nu sunt primiţi la şcoală, invocându-se protecţia colectivităţii, ministrul a declarat că aceasta poate fi o variantă de urmat. „Nu cred că există o sancţiune mai mare decât neacceptarea în colectivitate. Aceasta este o sancţiune completă”, a completat Patriciu Achimaş-Cadariu.

Pe de altă parte, Alexandru Rafila a adăugat că noua lege vizează şi remedierea problemelor existente în ceea ce priveşte stocurile de vaccinuri la nivel naţional şi vrea să pună la punct campanii de informare a populaţiei şi a medicilor. De asemenea, la nivelul judeţelor, cât şi la nivelul Institutului Naţional de Sănătate Publică, vor apărea comitete tehnice care să se ocupe de campaniile de imunizare la nivel local.

„Legea, în primul rând, va permite constituirea unui stoc de vaccin la nivel naţional care să acopere un necesar suplimentar de încă un an de zile, ca să evităm situaţii cum au fost cele semnalate în ultima perioadă, când a existat criză de vaccin. În al doilea rând, campanii permanente de informare a populaţiei, dar şi a medicilor şi a celorlaltor categorii interesate şi, cred că este un lucru foarte foarte important că, atât la nivelul judeţelor, cât şi la nivelul Institutului Naţional de Sănătate Publică, se vor constitui nişte comitete tehnice care să poată să coordoneze campania de imunizare la nivel local şi, pe de altă parte să ofere consiliere, să soluţioneze diverse solicitări ale părinţilor sau ale medicilor de familie referitoare la programul de imunizare”, a explicat el.

Varianta finală a legii fiind pusă în dezbatere publică în luna februarie, după finalizarea tuturor detaliilor de natură juridică pe care trebuie să le îndeplinească.

Schema de vaccinuri recomandate în România

În România există o schemă de vaccinuri recomandate de Ministerul Sănătăţii, însă părinţii care o refuză integral sau parţial nu suportă nicio consecinţă.

Bucureştiul, alături de judeţe din vestul României, între care Arad şi Alba, sunt zonele din România cu cel mai mare risc de apariţie a unor focare de difterie, rubeolă şi rujeolă, din cauza ratei de imunizare scăzută, potrivit datelor oficiale.

La nivel naţional, la BCG, vaccinul contra formelor grave de tuberculoză, acoperirea vaccinală este una relativ bună, pentru că acest vaccin se administrează imediat după naştere. Acoperirea vaccinală în cazul BCG este de peste 90%.

În ce priveşte DTP, o componentă ce previne difteria, tetanosul şi tusea convulsivă, aici raportarea se face la minim 3-4 doze, iar acoperirea vaccinală este la 88% la nivel de ţară.

Rata de acoperire vaccinală în cazul unor infecţii virale, rubeolă, rujeolă şi oreion, este asemănătoare cu cea de la DTP, de 88%.

Cum este legislaţia în ţări din UE

Există ţări în care însă vaccinarea copiilor este obligatorie, iar sancţiunile pentru părinţii care refuză sunt dure. În Franţa, de exemplu, părinţii sunt obligaţi să îşi vaccineze copiii împotriva poliomelitei, a difteriei şi tetanosului. În caz contrar aceştia pot ajunge chiar în instanţă, deoarece nevaccinarea împotriva bolilor enumerate mai sus este încadrată de autorităţile franceze la categoria „rele tratamente aplicate minorului”. La începutul acestui an, doi părinţi francezi au fost condamnaţi la două luni de închisoare cu suspendare după ce au refuzat vaccinarea copiilor împotriva tetanosului şi poliomielitei, pe motiv că aceasta le face mai mult rău decât bine celor mici.

În Italia sunt obligatorii patru vaccinuri: difteric, tetanic, polio şi hepatita B. Primul vaccin se face la vârsta de trei luni a copilului, inclusiv cel împotriva hepatitei B, vaccin care în România se face în primele 24 de ore de viaţă ale copilului.

În Belgia copiii nu pot fi înscrişi la şcoală dacă nu au făcut vaccinurile DTP, Hib, antipolio, hepatitic B, ROR, antipneumococic şi antimeningococic.

În Germania nu este obligatoriu niciun vaccin. Sunt recomandate sugarilor şi copiilor vaccinurile: DTP, Hib, antipolio, hepatitic B, antivaricelic, antipneumococic şi antimeningococic. Sugarii nu sunt vaccinaţi la naştere. Doar în cazuri de risc înalt se recomandă vaccinul hepatitic B la naştere.

În Olanda nu este obligatoriu niciun vaccin, iar vaccinurile recomandate sugarilor şi copiilor mici sunt: antipolio, Hib, DTP, hepatitic B şi ROR. Nu intră în schemă vaccinul BCG, iar la naştere nu este obligatoriu/recomandat niciun vaccin.

În Spania nu este obligatoriu niciun vaccin, iar cele recomandate copiilor sunt: DTP, antipolio (VPI), Hib, hepatitic B, MMR (ROR) şi antimeningococic. Nu intră în schemă vaccinul BCG, iar la naştere nu este obligatoriu/recomandat niciun vaccin.

În Marea Britanie nu este obligatoriu niciun vaccin, iar cele recomandate copiilor sunt vaccinurile DTP, antipolio, Hib, ROR şi antimeningococic C. Vaccinul BCG este recomandat la vârsta de 10‑14 ani şi doar în cazuri de risc înalt, la naştere.

În Australia autorităţile nu le vor mai oferi ajutoare părinţilor care refuză să-şi vaccineze copiii. În prezent, australieni pot opta să nu le facă copiilor lor anumite vaccinuri din motive religioase sau medicale, dar ei primesc în continuare alocaţii pentru creşterea copiilor. Însă conform noilor reglementări, începând cu luna ianuarie 2016, părinţii nu mai primesc ajutoare de la stat dacă refuză vaccinarea declarând pe proprie răspundere că se opun acesteia.

Notă:

Asistăm la un alt exerciţiu de PR al marilor industrii farmaceutice, secondate de vectorii lor de imagine şi de o presă obedientă, flămandă de bani şi lipsită de spirit critic. Nu intrăm acum într-o discuţie pe fondul subiectului (sunt bune sau nu vaccinurile), ci ne referim la aspectele ce ţin de această lege şi de intenţiile autorităţilor.

* Cum adică sancţiunile vor fi puse în vigoare progresiv? Ce fel de fundamentare juridică va avea un astfel de mecanism şi ce garanţie are părintele sancţionat că poate da în judecată statul şi câştiga pentru că acestea au fost aplicate într-un moment în care infrastructura nu e gata? Cum se va demonstra că statul şi-a făcut în întregime treaba şi părintele a fost „complet informat”? Toate acestea sunt lucruri vagi, subiective, ceea ce face ca aplicarea sancţiunilor să depindă de interpretări, nu de existenţa unor criterii fixe.

* Statul roman are nenumărate deficiențe la nivelul serviciilor publice, al asistenței şi al programelor de prevenţie. Recent, a existat o gravă sincopă în aprovizionarea cu vaccinuri, mai există grave sincope la nivelul asigurării serviciilor medicale din cauza lipsei de medici. Ce să mai vorbim despre problemele sociale ale României, cu sărăcia în expansiune şi cu atâtea cazuri de locuire şi hrănire precară. În aceste condiţii, în ce măsură se justifică obiectivul unei vaccinări obligatorii cu nu mai puţin de 7 vaccinuri? Pe baza cărui calcul de fezabilitate? Pe baza cărui audit? Ce fel de resurse au preconizat marii experţi să folosească şi în ce măsură sunt ele disponibile? Aici presa trebuia să pună întrebările, dar, noi nu mai avem presă, ci lachei PR.

* Apropo de resurse – imaginaţi-vă câţi bani vor înghiţi aceste programe, toată infrastructura necesară şi, desigur, şi companiile de PR. Pentru ca acele campanii zise de „informare” vor fi făcute de companii de comunicare publice pe mulţi, mulţi bani! De ce nu se duc aceşti mulţi bani în alte direcţii? Cum va trăi mai bine şi mai sănătos un copil? Dacă va avea dozele de vaccin făcute, dar va dormi în mizerie şi se va hrăni cu coji de pâine, sau dacă va dormi într-un aşternut decent şi călduros şi se va hrăni normal? De ce se duc banii publici în programe mastodont de vaccinare şi nu se duc în servicii de asistenţă socială?

* Toate aspectele de mai sus, de la cele juridice la cele de oportunitate, ar fi fost puse în discuţie dacă ar fi existat o DEZBATERE reală pe subiect. Nu există, ceea ce arată că proiectul e unul dus doar din perspectiva marilor actori, nu de preocupări reale legate de sănătatea românilor.

* Aspectele cele mai grave ţin de raportul dintre familie şi stat. De ce să aibă statul dreptul de a acuza „rele tratamente” părintelui dacă acesta refuză să-şi vaccineze copilul? Pentru că, pe astfel de acuzaţii, copilul poate fi luat din familie pe model norvegian. Şi asta nu pentru neglijențe grave ci pentru că părintele acela consideră că vaccinurile sau prea multe vaccinuri nu îi ajută copilul…

Citiți și:

Autoritățile americane recunosc implicit că vaccinurile provoacă autism, acordând despăgubiri de milioane de dolari unor copii afectați

Vaccinarea – o afacere bănoasă pentru companiile farmaceutice, dar păguboasă pentru sănătatea noastră

Înfloritoarea sănătate a copiilor nevaccinaţi

 

yogaesoteric
26 martie 2016