Bătălia pentru Ungaria: atacurile UE asupra lui Orban anunță evoluții grave
„«Elitele» de la Bruxelles manifestă o voință neîntreruptă de a controla ceea ce ni se permite să gândim, să spunem și să votăm. Avem o întreagă UE, cu 27 de state membre și 450 de milioane de oameni, condusă de o nemțoaică nealeasă care servește în realitate Statele Unite și care are, cam ca Siegfried sau Brunhilde, un «scut» special pentru a proteja o «democrație» administrată și definită de o nomenclatură netransparentă, privilegiată și distantă, de birocrați la fel de nealeși”, scrie RT într-o analiză semnată de politologul german Tarik Amar.
„Este posibil ca Ungaria să nu aibă mass-media imparțiale, așa cum susțin indignați criticii săi. Dar atunci cine are? Cu siguranță nu Germania, Marea Britanie, Franța sau, de altfel, SUA. De fapt, UE și autoritățile germane sunt cele care folosesc în mod obstinat un regim de sancțiuni conceput pentru scopuri de politică externă – și care nu funcționează, dar asta e o altă chestiune – pentru a ocoli procedurile legale obișnuite, a călca în picioare drepturile civile și umane și a distruge în mod punitiv existența unor dizidenți particulari și jurnaliști critici.
Alegerile din Ungaria pot suferi din cauza acestei orientări media și a unor practici administrative dure. Dar, din nou, aceasta este cel puțin la fel de adevărat pentru toate statele mari din Europa și pentru SUA. De fapt, puteți să spuneți ce vreți despre votul sub „orbanismul” existent, dar acesta nu a implicat manipularea brutală, determinată de UE, pe care am văzut-o recent în România și Moldova. (…….)
Prin urmare, în această lume în mod evident răsturnată, din nou UE este cea care acuză Ungaria că nu trece testul „democrației”. Acest fapt, în sine, poate că nu ar fi important: cuvintele sunt ieftine. Problema este că, la fel ca înainte în România și chiar în Moldova – nici măcar stat membru – Comisia Europeană a trecut de mult de la simpla retorică, la care excelează, la acțiuni dure, care nu fac decât să înrăutățească situația.
Într-adevăr, amestecul UE în Ungaria s-a intensificat recent. Catalizatorul acestei escaladări este reprezentat de viitoarele alegeri din Ungaria. Urmează să aibă loc pe 12 aprilie, iar la nivel intern, în Ungaria, rezultatul va decide doar dacă Orban poate rămâne la putere – poziție pe care o ocupă fără întrerupere din 2010 – sau va fi înlocuit de noua speranță a opoziției, Peter Magyar, el însuși fost orbanist. Totuși, există motive întemeiate pentru care Politico a numit aceste alegeri „cele mai importante ale UE” din acest an, în ciuda faptului că Ungaria este o țară mică, cu mai puțin de 10 milioane de cetățeni.
În primul rând, Orban este primus inter pares al unui grup de rebeli suveraniști foarte incomozi din interiorul UE, care îl include și pe liderul Slovaciei, Robert Fico, pe Andrej Babis din Republica Cehă și, ocazional, dar cu o greutate specială, pe Bart de Wever din Belgia, stat fondator al UE. Înlăturarea lui Orban nu ar slăbi doar acest grup relativ informal de lideri care încă își amintesc că ar fi necesar să servească mai întâi propriile țări, ci ar constitui și un exemplu intimidant despre ce li se petrece celor care frustrează prea mult Bruxelles-ul.
În special, dacă se opun liniei Comisiei în trei chestiuni: relația cu Rusia, războiul proxy occidental – acum finanțat în întregime de UE – purtat împotriva Moscovei prin intermediul Ucrainei și, nu în ultimul rând, banii, în special banii care urmează să fie risipiți – sau nu – pentru regimul lui Zelenski de la Kiev. În toate aceste trei domenii, Orban a fost principalul factor de iritare pentru Bruxelles, pledând constant pentru normalizarea relațiilor cu Rusia prin diplomație, pentru un final rapid negociat al războiului proxy și pentru încetarea interdependenței patologice cu regimul extrem de corupt și extrem de periculos al lui Zelenski.
Întrucât trăim în vremuri moderne, online, forma pe care a luat-o mare parte din amestecul în creștere al UE de partea adversarilor lui Orban din Budapesta și Kiev este o combinație neplăcută de manipulare la scară largă a rețelelor de comunicare virtuală, supraveghere și spionaj ilicit și diseminare țintită de informații menite să compromită.
Un caz dubios implică un jurnalist maghiar care a produs un raport fără surse, susținând o ingerință masivă a Rusiei în alegeri, în timp ce în timpul liber facilita interceptarea ministrului de Externe al Ungariei de către serviciul de informații al unei țări UE. Ce interferență, într-adevăr! Ipocrizia ar fi amuzantă dacă nu ar fi atât de tristă.
Între timp, la Bruxelles, sub umbrela generală a inițiativei „Scutul european pentru democrație” (EDS) și a Actului privind serviciile digitale (DSA), a fost activat un așa-numit mecanism de reacție rapidă pentru a – ni se spune oficial – combate dezinformarea și influența străină. În realitate, însă, acesta este un set de măsuri obligatorii care permit auxiliari dependenți de Comisie să controleze platformele de comunicare virtuală să suprime conținutul favorabil lui Orban și, astfel, să-i promoveze rivalii (…)
Și mai grav este faptul că toate acestea reprezintă doar o mică parte a unei strategii mult mai ample și pe termen lung, care prinde viteză de cel puțin un deceniu. „Scutul european pentru democrație” și DSA există într-un ecosistem vast, în continuă expansiune, de control al narațiunilor, care include, de exemplu, un „Pachet de apărare a democrației”, un „Plan european de acțiune pentru democrație” și Actul privind piețele digitale. Atașat acestui vârf de lance militarizat pentru fabricarea consimțământului la Bruxelles se află un lanț extins – și foarte costisitor – de organizații așa-zis de societate civilă și ONG-uri care oferă atât asistență pentru cenzură, cât și pentru îndoctrinare.
Pe scurt, Ungaria este un vestitor a ceea ce urmează – și a unor aspecte și mai grave – despre ceea ce își dorește Bruxelles-ul pentru viitorul nostru. „Elitele” UE manifestă o voință neîntreruptă de putere asupra a ceea ce ni se permite să gândim, să spunem și să votăm. De aceea – indiferent dacă îl simpatizați sau nu pe Viktor Orban – și eu personal nu îl simpatizez din cauza sprijinului său scandalos pentru Israelul genocidar – ar fi cu siguranță necesar să respingeți și să rezistați metodelor pe care UE le folosește pentru a-l opri. Pentru că ele vor veni pentru noi toți”, se mai arată în analiză.
Citiți și:
Lupta UE împotriva lui Orban
Am ajuns spaima democrațiilor: Opoziția din Ungaria se teme de anularea alegerilor pe model românesc
yogaesoteric
5 aprilie 2026