Bătălia pentru viitor

Curtea Constituțională Federală a făcut o gaură de șaizeci de miliarde de euro în bugetul guvernului de coaliție. Acum, discuțiile se concentrează pe continuarea existenței acestei „frâne de îndatorare”. În realitate, însă, este vorba despre continuarea viabilității financiare a capitalismului în Occidentul politic.

Bogăție prin datorie

În viața normală, bogăția constă în active. În politică, însă, chiar și datoriile pot fi active. Niște active speciale. Banii din fondurile speciale care au fost create în ultimii ani nu constau – contrar a ceea ce se presupune – în active, ci în autorizația de a contracta datorii suplimentare. Aceasta înseamnă că banii nu au existat niciodată, dar au fost autorizați să fie împrumutați de pe piețele financiare.

În prezent, există 29 de fonduri speciale, dintre care cel mai vechi datează din 1951. Din 2020, dimensiunea acestora a crescut vertiginos, întrucât guvernul federal s-a confruntat cu urgențe extraordinare care nu puteau fi rezolvate din bugetul obișnuit adoptat de parlament. Primul dintre acestea a fost Fondul Corona, cu o autorizație de credit de 150 de miliarde de euro.

Treizeci de miliarde de euro au fost puse la dispoziție în fondul de reconstrucție 2021 pentru consecințele dezastrului din Ahrtal. Cea mai mare parte a constat în fondurile speciale create în cursul războiului din Ucraina. Bundeswehr-ul a primit încă 100 de miliarde, iar fondul de stabilizare economică în valoare de 200 de miliarde de euro a fost destinat să absoarbă creșterea enormă a costurilor cu energia suportate de populație și economie ca urmare a sancțiunilor împotriva Rusiei.

Potrivit Biroului Federal de Audit, aceste fonduri speciale au ajuns acum la un total de 869 de miliarde de euro și măresc datoria totală a Republicii Federale Germania de la aproximativ 1.600 de miliarde de euro cu încă cincizeci la sută, ajungând la aproximativ 2.400 de miliarde de euro. Dobânda e necesar să fie plătită investitorilor care au cumpărat obligațiunile de pe piețele financiare.

Sancțiunile împotriva Rusiei, dar și stabilirea prețului dioxidului de carbon, care a început în 2020, au dus la creșteri puternice ale prețurilor. Băncile centrale caută să combată această inflație prin creșterea ratelor dobânzilor de la aproape zero la peste patru procente.

Ratele mai mari ale dobânzilor, împreună cu creșterea puternică a noilor datorii, nu vor rămâne fără impact asupra bugetelor în anii următori. În comparație cu cifra de 3,4 miliarde de euro din anul precedent, cea mai mică de la introducerea frânării datoriei (1), plățile de dobânzi ale Germaniei au crescut deja de mai mult de patru ori, ajungând la 14,8 miliarde de euro în 2022.

Greutăți bugetare

Curtea Constituțională Federală a stabilit limite în ceea ce privește gestionarea anterioară a bugetelor speciale, în sensul că fondurile autorizate, dar neutilizate, de la un buget special, nu pot fi transferate la un alt buget special. Guvernul federal planificase un astfel de transfer de autorizații de credit de la Fondul Corona către Fondul pentru climă și transformare.

Situația actuală relevă o problemă fundamentală a Occidentului politic. Veniturile nu sunt suficiente pentru a finanța statul și sarcinile și obligațiile sale. Spre deosebire de țările din lumea a treia, țările din Occident au acces la piețele financiare internaționale pentru împrumuturi, pe care le pot folosi cu scopul de a-și echilibra deficitele bugetare.

Fenomenul este posibil doar pentru că aceste țări puternic dezvoltate au o economie eficientă care le garantează venituri fiscale ridicate și, mai ales, fiabile. De asemenea, ele dispun de piețe de capital moderne, cu o gamă largă de produse care oferă investitorilor din întreaga lume posibilitatea de a investi capital în mod profitabil și sigur. Piața americană de obligațiuni este cea mai mare și cea mai lichidă piață financiară din lume, ceea ce înseamnă că banii investiți pot fi retrași în orice moment.

Economiile și capitalul circulă pe aceste piețe în întreaga lume. Ele finanțează capitalismul occidental. Succesul companiilor occidentale se datorează în mare parte faptului că ele au la dispoziție o abundență de capital. Acesta a fost dezavantajul decisiv al URSS în conflictul sistemic dintre socialismul sovietic și capitalismul occidental. Nu avea suficient capital și nu avea acces la piețele internaționale.

Afluxul de capital din întreaga lume a permis nu numai companiilor occidentale, ci și statelor occidentale însele să se finanțeze prin îndatorare acolo unde veniturile proprii erau insuficiente. Atâta timp cât se efectuează plățile dobânzilor și răscumpărărilor la obligațiuni, investitorii sunt în continuare pregătiți să își pună la dispoziție banii, chiar dacă datoria companiilor și statelor occidentale continuă să crească.

Numai în SUA, aceasta va atinge o valoare totală de 33 de trilioane de dolari (europeni) până la sfârșitul anului 2023 (2). Astfel, SUA sunt îndatorate în proporție de 124% (3) în raport cu produsul său național brut, iar Japonia este îndatorată chiar și în jur de 220%. Datoria majorității țărilor din Uniunea Europeană depășește, de asemenea, procentul de șaizeci la sută stabilit ca linie directoare. Cifrele nu includ nici măcar datoria privată și a întreprinderilor sau cea a băncilor fantomă.

Prin urmare, nu țările sărace și subdezvoltate sunt cele mai îndatorate, ci mai degrabă țările industrializate puternic dezvoltate din Occidentul politic. China, de exemplu, avea un nivel de îndatorare de doar 21,5% în iunie 2023 (4), deși mass-media occidentală prezintă o imagine foarte diferită a pasivelor Chinei.

Occidentul politic se bazează din ce în ce mai mult pe bani împrumutați pentru dezvoltarea sa economică și socială. Veniturile pe cap de locuitor ridicate din punct de vedere statistic ale țărilor occidentale dau impresia de prosperitate, dar creează o imagine falsă, deoarece bogăția este distribuită foarte diferit. În timp ce dobânzile și amortizarea datoriei publice sunt suportate de către contribuabili în ansamblu, de bogăția rezultată din profiturile corporatiste beneficiază doar proprietarii și acționarii privați.

Viitorul pe credit

Nivelul ridicat al datoriei determină costuri cu dobânzile care amenință capacitatea statului de a acționa în viitor. Capitalismul, în special în Occidentul politic, se află într-o situație dificilă din care nu pare să existe nicio scăpare. „Numai în ultimele patru trimestre guvernul american a plătit 853 de miliarde de dolari în dobânzi pentru întreaga datorie națională.” (5) Acest fapt echivalează cu aproape o treime din totalul veniturilor guvernamentale ale țării, care se ridică la 2,99 trilioane de dolari.

Așadar, proporții tot mai mari din buget sunt acoperite prin împrumuturi și, în același timp, proporții tot mai mari din veniturile guvernamentale sunt canalizate către serviciul datoriei. Plafonul datoriei SUA e necesar să fie ridicat la intervale din ce în ce mai scurte pentru a evita insolvența. O evoluție similară în Germania urma să fie contracarată prin „frâna de îndatorare”.

În 2009, împrumuturile guvernamentale au fost stabilite prin lege la „0,35% din produsul intern brut nominal” (6). De fapt, povara dobânzilor, care se stabilizase la aproximativ 40 de miliarde de euro pe an începând cu anii ’90 (7), a scăzut la cel mai scăzut nivel de 3,5 miliarde de euro pe 31 decembrie 2021 (8). Pe de altă parte, însă, această limitare a împrumuturilor înseamnă că statul e nevoit să dea dovadă de reținere în ceea ce privește investițiile sale.

Această restricție are un efect nefast neașteptat într-un moment în care țările Occidentului politic doresc să se decupleze atât de Rusia, cât și de China, pentru a se elibera de o presupusă dependență strategică. Sancțiunile impuse Rusiei și obstacolele economice în calea redresării Chinei amenință lanțurile de aprovizionare care asigurau anterior energie și bunuri ieftine. Înlocuirea lor nu este doar dificilă, ci și costisitoare.

Fenomenul se datorează faptului că tot ceea ce China obișnuia să furnizeze ieftin e necesar ca acum să fie produs în zonele economice occidentale. Programe de finanțare în valoare de sute de miliarde de dolari și de euro sunt folosite pentru a crea tehnologiile viitorului. Cu toate acestea, Occidentul politic nu se află doar în competiție cu China, ci și între ei.

SUA și UE, în special, încearcă să atragă în propriile zone economice, cu subvenții în valoare totală de miliarde de euro, companiile care doresc să se instaleze în China. Gestul alimentează nevoia de capital și, prin urmare, povara dobânzilor. Dar de unde provin banii și, mai ales, cui i se acordă prioritate?

Exacerbare

De la criza financiară din 2008, marja de manevră a statului pentru a satisface interesele diferitelor grupuri sociale a devenit din ce în ce mai mică. Iar asta se datorează faptului că rezolvarea crizelor a fost întotdeauna asociată cu costuri suplimentare care nu mai puteau fi acoperite de bugetul obișnuit.

Aceste costuri au dispărut din ochii publicului în bugetele speciale. Însă ele au apărut din nou și din nou sub formă de taxe de dobândă, care fac în mod constant găuri tot mai mari în bugete și, astfel, limitează capacitatea de performanță a statului. Cele aproape 900 de miliarde de dolari pe care SUA este necesar să le plătească ca dobânzi în anul curent nu mai sunt disponibile pentru a face față altor sarcini urgente.

SUA încearcă să își echilibreze deficitele prin împrumuturi mai mari. Totuși, manevra este posibilă doar oferind și plătind investitorilor dobânzi mai mari. Uniunea Europeană, în primul rând Germania, a urmărit să facă aceasta prin limitarea împrumuturilor prin intermediul unei „frâne” a datoriei. Niciuna dintre aceste abordări nu a condus la un echilibru între veniturile și cheltuielile publice.

Diferitele abordări ale finanțării statului nu pot ascunde problema fundamentală din cauza eșecurilor lor: Capitalismul din Occidentul politic nu mai este capabil să genereze suficiente surplusuri pentru a servi nevoilor sociale ale societății și, în același timp, să investească în viitor.

Statul capitalist se apropie din ce în ce mai mult de punctul în care e necesar să ia o decizie cu privire la utilizarea unor resurse din ce în ce mai limitate: pentru interesele populației, adică ale majorității sociale, sau pentru interesele economice ale clasei conducătoare a proprietarilor de capital?

Situația a ajuns la un punct culminant în Germania, ca urmare a hotărârii Curții Constituționale Federale. Acum lipsesc miliarde de euro și nu este încă clar de unde pot fi strânse și unde se vor face reduceri dacă nu se vor găsi ați bani. Se pare că se pregătește o creștere a datoriei pentru a câștiga timp. Dar cu fiecare dată de plată a dobânzilor, spațiul de manevră devine tot mai îngust.

Un articol de opinie de Rüdiger Rauls

Surse și note:
(1) Toate cifrele provin de la: Bundesrechnungshof Sondervermögen.
(2) https://de.statista.com/statistik/daten/staatsverschuldung-der-usa/
(3) https://de.statista.com/staatsverschuldung-der-usa-in-relation-zum-bruttoinlandsprodukt-bip/
(4) https://www.ceicdata.com/de/indicator/japan/government-debt-of-nominal-gdp
(5) https://ruedigerraulsblog.wordpress.com/2023/06/27/kapitalismus-bis-zum-bitteren-ende/
(6) FAZ din 2 decembrie 2023 Christian Lindner și Marco Buschmann: „Respectați pur și simplu frâna de îndatorare”
(7) https://www.deutsche-finanzagentur.de/finanzierung-des-bundes/schuldenstatistik/zinsen
(8) ibid.

Citiți și:
SUA îşi fac griji că nu vor mai putea plăti pensiile: au atins limita datoriei publice
Situaţia datoriei americane explicată pe înţelesul tuturor
yogaesoteric
20 decembrie 2023