Beneficiile și dezavantajele unei guvernări suveraniste în actualul context geopolitic (II)

Jurnalistul Dragoș Sorescu de la publicația GeoDef i-a luat recent un interviu dlui prof. univ dr. Nicolae Radu referitor la actuala situație internațională.

Citiți prima parte a interviului

Dragoș Sorescu: În ce domenii ar putea România adopta politici mai suveraniste fără a compromite relațiile cu UE și NATO?

Nicolae Radu: Declaraţia preşedintelui american Donald Trump, transmisă liderilor reuniţi la Davos, în Forumul Economic Mondial, modifică Ordinea Mondială şi face aproape imposibil de anticipat direcţia în care vor fi rezolvate problemele lumii!

Dacă până acum, relaţiile României cu UE şi NATO aveau prioritate, cum se va poziţiona România după declaraţia preşedintelui Donald Trump, care atrage atenţia asupra unei reconfigurări a relaţiilor dintre SUA şi UE? Ce mesaj transmite preşedintele american când apreciază că „din punctul de vedere al Americii, UE ne tratează foarte, foarte nedrept, foarte rău. Au o taxă mare. Ei, în esență, nu iau produsele noastre din fermă și nu ne iau mașinile, totuși ne trimit mașini la milioane de dolari”? Coroborând mesajul preşedintelui american transmis la Davos cu declaraţia trimisului special al lui Donald Trump pentru Ucraina, Keith Kellogg, potrivit căruia: „Europa va fi consultată, dar nu va fi prezentă la masa discuțiilor de pace planificate între SUA, Rusia și Ucraina”, în mod cert România are nevoie de o politică externă echilibrată şi de o diplomaţie activă, care să apere interesele naţionale şi să consolideze relaţiile cu UE şi NATO, dar care să asigure creşterea influenței României prin parteneriate economice și strategice, fără a depinde exclusiv de deciziile Bruxelles-ului, cu alte puteri globale, precum SUA, Turcia, Japonia, Coreea de Sud, fără a afecta parteneriatele europene.

În acest sens, deşi pare mai mult o dorinţă încă neexprimată, România poate accelera exploatarea gazelor din Marea Neagră și dezvoltarea energiei nucleare pentru a-și asigura independența energetică. După cum bine se cunoaşte, diversificarea surselor de energie și investițiile în regenerabile pot crește suveranitatea energetică. România poate încuraja dezvoltarea firmelor românești prin facilități fiscale, acces la finanțare și sprijin logistic, fără a discrimina investitorii străini. Pe termen mediu şi lung, reindustrializarea și reducerea dependenței de importuri e necesar să devină o prioritate. Dezvoltarea sectoarelor-cheie, precum industria de apărare, IT, energie, agricultură poate crește autonomia economică. Mai mult decât necesare sunt măsurile concrete cu privire la sprijinirea fermierilor români şi procesarea locală a produselor agricole, fără intermediari, prin subvenții mai bine direcționate și politici de protecție a terenurilor agricole pentru a evita vânzarea excesivă către străini, dar şi prin crearea unor lanțuri de producție și distribuție care să reducă exportul de materie primă și să crească valoarea adăugată în România.

Considerând toate acestea, apărarea limbii române şi a identităţii naţionale, stoparea „exodului” forţei de muncă şi încurajarea natalităţii prin reconstruirea sentimentului de încredere e necesar să fie incluse în priorităţile ce ţin de securitatea naţională a României. Spre deosebire de România, premierul maghiar Viktor Orban duce o politică suveranistă foarte îndrăzneaţă şi susţinută printr-un joc diplomatic de mare valoare, cu relaţii de bună prietenie cu SUA, dar şi cu Turcia, China şi Rusia. Promovarea intereselor maghiare a compromis relaţiile cu UE şi NATO? În aceste condiţii, de unde vine teama că promovarea intereselor naţionale ale României poate compromite relaţiile cu UE şi NATO? Ce facem, însă, dacă Europa va bate din nou la uşa Rusiei, iar preşedintele rus Vladimir Putin va fi din nou frecventabil?

D.S.: Există riscul ca suveranismul să conducă la tendințe autoritare în interiorul structurilor de securitate?

N.R.: În urma ultimelor evenimente, inclusiv a alegerilor prezidenţiale anulate, prezentate, potrivit Open Sources, drept „lovitură de stat investigată de autorităţile americane”, conducerea politică din România nu se află într-o poziţie sigură. Potrivit sursei citate, „Situația a căpătat o dimensiune internațională, surse de informații americane indicând că fostul secretar de stat american Anthony Blinken și asistentul său, James O’Brien, sunt investigați pentru potențiale legături cu acest fiasco politic. Se presupune că aceștia, alături de fostul ministru de Externe al României, Luminița Odobescu, au făcut lobby pentru a influența autoritățile române să anuleze alegerile. Aceasta ridică semne de întrebare cu privire la amploarea implicării externe în afacerile interne ale României. La complexitate se adaugă implicarea unor personalități politice românești proeminente, fostul președinte Klaus Iohannis și premierul interimar Marcel Ciolacu. Se pare că ambele sunt încurcate în această rețea internațională, sugerând o strategie geopolitică mai largă în joc. Implicațiile sunt profunde, stabilitatea politică a României atârnând în balanță”.

Declaraţia vicepreşedintelui american JD Vance cu privire la anularea alegerilor din România pe baza unor „suspiciuni şubrede ale unor agenţii de informaţii” se poate spune că aruncă în aer încrederea românilor în autorităţi şi în partidele politice. Totodată, această declaraţie ridică multiple semne de întrebare cu privire la cât de implicate sunt serviciile de informaţii în politica românească!

Considerând întrebarea dumneavoastră, domnule Dragoş Sorescu, cred că se impune o uşoară reformulare. Nu „suveranismul” este cel care poate să conducă la tendinţe autoritare inclusiv în interiorul structurilor de securitate, amenințarea şi atacul la democraţie venind tocmai din nerespectarea Constituţiei României şi a legilor în vigoare. „Protejarea valorilor democratice şi promovarea intereselor naţionale ale României şi ale aliaţilor săi pentru realizarea securităţii naţionale, asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor şi apărarea statului de drept” reprezintă misiunea principală pentru serviciile de informaţii, fie că vorbim de servicii specializate, precum: Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază, Direcţia Generală de Informaţii a Armatei sau de Direcţia de Protecţie Internă din Ministerul Afacerilor Interne.

Din păcate, în multe cazuri, regimurile politice care manifestă nesiguranţă şi nevoia de control asupra populaţiei tind să consolideze puterea structurilor de securitate, sub pretextul protejării interesului naţional. Deşi nu sunt situaţii probate, structurile de securitate pot iniţia măsuri restrictive sub pretextul protejării stabilității naționale, măsuri care pot să conducă la abuzuri asupra drepturilor cetățenești, dar şi la o încălcare a echilibrului între puterile statului, respectiv a independenţei Parlamentului şi Justiţiei şi la eliminarea sau controlul opoziţiei, precum în Rusia şi Turcia, în anul 2016.

Într-o ţară în care există transparenţă în deciziile guvernamentale, respect faţă de libertatea presei, precum şi un interes comun, bazat pe lege, al tuturor serviciilor de informaţii de la nivelul Comunităţii Naţionale de Informaţii, indiferent de culoarea politică aflată la guvernare, datoria serviciilor de informaţii este apărarea „valorilor democraţiei, respectarea legii şi echidistanţa politică necesare pentru a ne proteja tradiţia şi a ne asigura viitorul”.

Cu toate acestea, nu sunt excluse şi posibile derapaje de la misiunea ce revine serviciilor de informaţii! Dacă se va confirma acuzaţia vicepreşedintelui american JD Vance că alegerile prezidenţiale din România au fost anulate pe baza unor „suspiciuni şubrede ale unor agenţii de informaţii”, acestea făcând deja obiectul unor cercetări din partea autorităţilor americane, situația devine extrem de gravă! În aceste condiţii, care nu vreau să cred că sunt posibile, cine ar putea să explice de ce democraţia din România este călcată în picioare chiar de „oamenii din interior”, care au misiunea să o apere?

D.S.: Credeți că o guvernare suveranistă ar modifica relația dintre stat și instituțiile de forță?

N.R.: Întrebarea nu este una uşoară. Înainte de a gândi la o posibilă modificare a relaţiei dintre stat şi instituţiile de forţă, printr-o guvernare numită de dumneavoastră „suveranistă”, reiterez faptul că România are nevoie de o guvernare responsabilă, preocupată de viitorul nostru şi al copiilor noştri, capabilă să gândească la strategii şi planuri pe termen mediu şi lung! Din nefericire pentru noi, în spatele zidurilor puterii, fie că vorbim de Palatul Cotroceni, fie că vorbim de Palatul Victoria sau de Ministerul Finanţelor sau de alte instituții de forţă, faptele reprobabile petrecute în ultimii 35 de ani, clientela politică, afacerile cu statul, promovarea în funcţii de decizie a nepoţilor, nepoatelor, dar şi a amantelor, iertat să fiu, dovedesc că interesul pentru propriul buzunar a fost mai puternic pentru majoritatea guvernanţilor decât apărarea interesului naţional. Cum pot fi explicate, altfel, împrumuturile externe ale României, care au ajuns la o datorie de circa 200 miliarde de dolari? Dar dotarea Armatei României cu tehnică şi echipamente militare „second hand” achiziţionate cu miliarde de dolari? Cum poate fi justificată lipsa de responsabilitate sau puterea „comisionului”, în condiţiile în care România a ajuns un stat vândut, fără control asupra resurselor? Să fie o întâmplare că România a fost legată de interesele străine, cu datorii care au termen de scadenţă şi peste 30 de ani? Cine îşi mai aduce aminte de guvernanţii ale căror afaceri şi averi au crescut în mod halucinant, în timp ce românii trăiesc în sărăcie, nesiguranţă şi cu datorii pe viaţă pentru o casă? Cine îi mai apără pe români?

Potrivit Open Sources, „încrederea publicului în clasa politică este la cel mai scăzut nivel istoric, cu solicitări larg răspândite pentru reluarea procesului electoral. Cu toate acestea, calea de urmat rămâne neclară”. Totuşi, în România totul este posibil! Referitor la întrebarea dumneavoastră, domnule Dragoş Sorescu, da, o guvernare cu oameni de bună credinţă, cu iubitori de ţară şi buni profesionişti, orientată strict pe respectarea Constituţiei României, ar putea modifica relația dintre stat și instituțiile de forță, prin menţinerea echilibrului instituţional şi prin consolidarea controlului politic asupra instituţiilor de forţă. Dar cine îşi doreşte astăzi întărirea controlului democratic asupra structurilor de securitate? În acest sens, e necesar să fie continuată profesionalizarea personalului din instituţiile de forţă și eliminarea influențelor externe, fără a politiza politica de resurse umane. În acord cu nevoia de performanţă, e necesar să fie menţinută transparența și controlul civil eficient asupra „serviciilor secrete”, pentru a preveni abuzurile, inclusiv posibile imixtiuni în alegerile prezidenţiale şi parlamentare.

Deşi Constituţia României, prin art. 16, alin (1) prevede că „cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”, iar prin alin (2) subliniază că „nimeni nu este mai presus de lege”, de ce realitatea este cu totul alta? Cât de prezentă este remarca „ciocul mic! Noi suntem la putere”?

D.S.: Ce factori psihologici îi determină pe oameni să susțină sau să respingă un model suveranist de guvernare?

N.R.: În condiţiile în care „jumătate dintre tinerii cu vârste cuprinse între 16 și 34 de ani și-au făcut deja planuri să plece din România”, iar în anul 2022, peste 18.000 de tineri, cu vârstă până la 24 de ani, au părăsit România definitiv, cu 6.000 mai mult decât în 2021, susținerea sau respingerea unui model de guvernare centrat pe respectarea art.1, alin 1 din Constituţia României, baza „modelului suveranist”, este influențată de mai mulți factori psihologici, care țin de percepția securității, identității și controlului asupra propriei vieți. Ce-i determină pe tineri să plece din ţară? Cât de prezent este sentimentul de apartenenţă sau de marginalizare la români? De ce tot mai mulţi români declară că se simt străini în propria ţară? Să fie toate acestea încă un motiv în plus care a determinat, în 2023, plecarea din ţară a peste 50.000 de români?

Cuprinși de ceața propriei neputințe, decidenții se dovedesc repetenți la proiectele pe termen mediu și lung pentru România! Prin comparație, în ultimii 34 de ani, România a pierdut prin migrația externă definitivă circa 6,5 milioane de români, alte 4 milioane fiind în curs de clarificare a statutului lor în țările în care se află! Câți români mai trăiesc în România? Câți români mai doresc să rămână în țară?

În contextul în care graniţele Europei se modifică deja după declaraţia preşedintelui american Donald Trump, iar Europa este exclusă de la negocierile pentru pace dintre Ucraina şi Rusia, România are nevoie de o politică care să le readucă românilor speranţa pentru o viaţă mai bună. Astfel, printre factorii psihologici care îi pot determina pe oameni să susțină sau să respingă un model „suveranist” de guvernare, regăsim nevoia de securitate şi stabilitate, dar şi asigurarea unei identităţi naţionale puternice, prin valorificarea memoriei colective şi prin respectul faţă de propria noastră istorie.

Spre deosebire de factorii psihologici care pot susţine un model „suveranist” de guvernare, deschiderea către diversitate și globalizare, respectiv persoanele care valorizează multiculturalismul și cooperarea internațională sunt mai puțin predispuse să accepte un model guvernamental centrat pe suveranitate. Tot în acest sens, persoanele care consideră că UE și NATO sunt benefice pentru democrație și dezvoltare economică vor vedea „suveranismul” ca pe un risc de izolare. Ce înseamnă însă acest risc în condiţiile în care Europa se simte deja ameninţată de SUA?

D.S.: Poate o guvernare suveranistă să contribuie la un sentiment sporit de securitate psihologică?

N.R.: În prezent, pe fondul ultimelor evenimente care tulbură echilibrul Europei şi grăbesc „principalele state europene” să se întâlnească la Paris pentru a discuta „despre evoluțiile recente din negocierile de pace între SUA și Rusia în contextul războiului din Ucraina”, cât de adevărat este că „România nu a fost invitată la summit din cauza faptului că «încă nu ar fi pregătită» pentru acest eveniment important”? De ce Polonia a fost invitată la acest summit, în condițiile în care eforturile României, inclusiv prin donarea sistemului de apărare Patriot ucrainenilor ar fi fost normal să-i asigure un loc la masa celor puternici și nu încă o umilință sesizată și de presa internațională? Faptul că România nu a fost invitată alături de Germania, Marea Britanie, Italia, Polonia, Spania, Olanda și Danemarca, precum și alături de președintele Consiliului European, președintele Comisiei Europene și secretarul general al NATO, reprezintă încă o dovadă că România este privită ca o „țară de mâna a doua”?

D.S.: În acest context, în mod cert, întreaga lume se află deja în schimbare, fiind nevoie de stabilitate și de certitudine subsumate securității psihologice. În condițiile în care Noua Ordine Mondială înregistrează întâlnirea „principalelor state” din Europa, alături de Consiliul European, Comisia Europeană și NATO reprezentate la cel mai înalt nivel, iar SUA și Rusia se întâlnesc în Arabia Saudită pentru negocieri cu teme știute și neștiute, cine încurajează diminuarea anxietății sociale și crearea unui mediu unitar bazat pe respect și încredere, inclusiv la nivel internațional?

N.R.: Considerând întrebarea dumneavoastră, domnule Dragoș Sorescu, drama noastră este că, în ultimii 35 de ani, nu am avut parte de un președinte care să vină în întâmpinarea nevoilor reale ale cetățenilor și să se gândească la apărarea intereselor naționale. Dacă o guvernare „suveranistă” oferă politici clare, care protejează interesele românilor și limitează influențele externe percepute ca amenințătoare, cetățenii pot simți un control mai mare asupra propriului viitor, fapt ce consolidează sentimentul de securitate psihologică.

Fără să îndemnăm la atitudini neconforme cu respectul față de adevăr, o posibilă guvernare „suveranistă” cu accent pe tradiție, valori naționale și unitate poate reduce anxietatea legată de modificările culturale rapide. Încurajarea comunicării deschise și oneste, acceptarea diversității de idei și opinii, leadership-ul care promovează transparență și empatia sunt esențiale pentru menținerea și consolidarea securității psihologice!

Pentru echilibru, cât de importantă este respectarea Constituției României? Cine se mai gândește la un „Proiect de țară” bazat pe fapte și nu pe vorbe? Cine încurajează „cultura tăcerii” în condițiile în care România riscă să fie abandonată atât de UE, dar și de NATO? În mijlocul acestui haos, potrivit Open Sources, „Rusia pare să fie singurul beneficiar, deoarece dezordinea regională se aliniază cu interesele sale strategice. Conflictul ruso-ucrainean în curs complică și mai mult situația, Moscova aparent fiind pregătită să exploateze instabilitatea din România în avantajul său”.

Potrivit aceleiași surse, „evenimentele care se desfășoară servesc ca o reamintire clară a echilibrului delicat de putere din Europa de Est și a consecințelor de anvergură ale manevrelor geopolitice”. Cât de mult contribuie aceste provocări la consolidarea sentimentului de securitate psihologică? Această întrebare se cuvine să rămână o temă de reflecție!

Autor: prof. univ dr. Nicolae Radu

(Prof. univ. dr.Nicolae Radu a ocupat funcții importante în sistemul național de apărare, ordine publică și siguranță națională, precum: Șef Centru de Expertiză Psihologică în cadrul SPP, Director Împuternicit la Centrul de Psihosociologie al MAI, consilier secretar de stat MAI, consilier CSAT, Administrația Prezidențială și purtător de cuvânt al Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”. Nicolae Radu este profesor universitar dr. în cadrul Universității „Spiru Haret” din București. Din anul 2018, în calitate de profesor asociat, a predat cursuri de Leadership, Laborator de specialitate – Servicii de informații și Psihopatologie militară în cadrul Universității București. Din anul 2015, Nicolae Radu este abilitat conducător de doctorat pentru Informații și Securitate Națională în cadrul Universității Naționale de Apărare „Carol I”. În prezent, domnul profesor are preocupări operaționale în spațiul intelligence, de prevenire și combatere a terorismului, dar și în zona psihologiei aplicate pentru personalul destinat misiunilor speciale tip Sayeret Matkal din cadrul Israel Elite Special Forces Unit și General Staff Reconnaissance Unit 269.)

Citiți și:
Andrei Marga: Încotro România?
Andrei Marga: Globalismul și suveranismul – noțiuni rău stăpânite

 

yogaesoteric
21 septembrie 2025