BlackRock conduce negocierile de pace din Ucraina

Când Larry Fink se așază la masa de negocieri, ăsta nu este un simbol al „lăcomiei Wall Street-ului”, ci o expresie a reorientării strategice a politicii externe americane: reconstrucția văzută ca afacere, iar nu ca un proiect de solidaritate.

Intervenții de peste ocean

Potrivit unui raport apărut în The Wall Street Journal (WSJ) pe 10 decembrie, administrația Trump a circulat în rândurile omologilor europeni o serie de documente care rezumă planurile americane privind reconstrucția Ucrainei:

„Planul american, care a fost descris în anexele la actuala propunere de pace, nu este public, dar a fost descris pentru The Wall Street Journal de oficiali americani și europeni.

Documentele detaliază planuri potrivit cu care firmele financiare americane și alte companii vor folosi circa 200 de miliarde de dolari din activele rusești înghețate pentru dezvoltarea unor proiecte în Ucraina – inclusiv un imens nou centru de date alimentat de o uzină nucleară controlată actualmente de forțele rusești.

O altă anexă descrie, în linii mari, viziunea americană, în care economia rusească va fi reprimită în sistem și companiile americane vor investi în sectoare strategice, de la extracția de metale rare la explorări petrolifere în Arctica și vor ajuta la refacerea fluxului de alimentare cu energie din Rusia către Europa de Vest și restul lumii.”

WSJ subliniază că viziunea americană contrastează cu planurile europenilor, care, pe de o parte, se străduiesc să renunțe complet la gazul rusesc, pe de altă parte, „vor să folosească aceleași active imobilizate – care sunt deținute de instituții europene – pentru a oferi un împrumut guvernului Ucrainei, rămas fără bani”. La ultima întâlnire cu președintele Ucrainei și liderii Franței și Marii Britanii, cancelarul german Friedrich Merz (care a declarat, în ajunul summit-ului, că insistă ca activele rusești să fie utilizate pentru finanțarea efortului de război al Ucrainei în următorii doi ani) s-a arătat sceptic față de planurile americane; WSJ comentează:

„Guvernul german s-a străduit să explice că sancțiunile europene interzic orice conlucrare sau tranzacție financiară care are legătură cu repararea sau repunerea în funcțiune a conductei Nord Stream, care a fost sabotată de agenți ucraineni în 2022. Oficialii europeni spun că se tem că abordarea SUA va permite Rusiei să-și revină, să-și refacă economia și să se întărească și mai mult pe plan militar…….

Dacă viziunea americană iese câștigătoare, ea va pune capăt planurilor Europei de a sprijini guvernul ucrainean în război și de a comenta izolarea economică a Rusiei. Rezultatul este ceea ce mai mulți oficiali au descris ca o cursă frenetică [a europenilor] de a lua măsuri înainte ca SUA să-și impună propriile aranjamente.”

Pe de altă parte, oficialii americani consultați de WSJ declară că „abordarea europenilor va cheltui rapid fondurile înghețate. Washingtonul, pe de altă parte, va antrena directori de pe Wall Street și miliardari cu fonduri private care să investească fondurile și să sporească sumele disponibile pentru investiții. Cu management american……. fondurile ar putea fi crescute la 800 de miliarde.”

În concluzie, scrie WSJ:

„Confruntarea de la masa negocierilor nu se mai rezumă azi la frontiere, ci a devenit, tot mai mult, o chestiune de afaceri – care, într-o răsturnare neașteptată de situație, opune nu doar Rusia Ucrainei, ci și SUA aliaților ei tradiționali din Europa. [WSJ] a relatat deja că mai multe companii americane apropiate de administrația Trump urmăresc să-și asigure profituri din planul de pace american.”  

Între timp, e posibil ca planurile americane să fi făcut ceva pași înainte, așa cum rezultă din prezența lui Larry Fink, președintele companiei BlackRock, la masa negocierilor privind Ucraina. Redăm mai jos o analiză publicată de 21st Century Wire, care conține, în a doua parte, editorialul apărut în InvestmentWeek pe subiect.

Prezența Wall Street-ului la masa negocierilor privind reconstrucția Ucrainei: Fink și BlackRock conduc discuțiile

Apariția bruscă a președintelui BlackRock, Larry Fink, la masa de negocieri privind Ucraina, a transformat o misiune diplomatică delicată într-un simbol marcant al tensiunilor transatlantice.

În centrul controversei se află un recent circulat plan american de reconstrucție a Ucrainei după război [planul mai sus discutat de WSJ], care prevede ca sute de miliarde de dolari în active rusești înghețate să fie canalizate prin scheme de investiții dominate de companii americane. Prezența lui Fink semnalează că Wall Street-ul nu mai este doar un observator de la distanță, ci un participant direct în modelarea viitorului economic al Ucrainei, ceea ce sporește temerile Europei că urmările războiului vor fi tratate mai mult ca o oportunitate de piață decât ca un imperativ moral și politic.

Pentru cancelarul german Friedrich Merz, care a fost președintele consiliului de supraveghere al companiei BlackRock Germania, momentul este unul deosebit de delicat; el se descoperă prins la mijloc între insistențele Bruxellesului de a oferi Ucrainei un ajutor bazat pe solidaritate, abordarea investițională a Washingtonului și amenințările grave ale Rusiei că va ataca în instanțe confiscarea activelor.

În jurul mesei de negociere șade o constelație de figuri a căror influență va modela traiectoria politică și economică a Ucrainei pentru mulți ani de-acum încolo. Președintele Volodîmîr Zelenski a cooperat strâns cu cei mai importanți lideri europeni – inclusiv cancelarul german Merz, președintele Franței, Emmanuel Macron, și prim-ministrul britanic Keir Starmer – pentru a defini garanțiile de securitate și obligațiile politice pe termen lung. De cealaltă parte a mesei, delegația americană conține personaje neașteptate: secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, consilierul prezidențial Jared Kushner și, deloc ceva obișnuit, președintele companiei BlackRock, Larry Fink, a cărui participare la deciziile privind recuperarea economică a Ucrainei a ridicat multe semne de întrebare printre europeni. Din partea Ucrainei, navigând această intersecție tensionată dintre prioritățile diplomatice, imperativele financiare și nevoi naționale existențiale, au participat prim-ministrul Iulia Svîrîdenko, ministrul de Externe Andri Sîbiha și adjunctul lui, Serghei Kîslîția.

Toate acestea se desfășoară pe fundalul opoziției ferme a Moscovei la utilizarea activelor rusești înghețate, punct care complică atât scenariile europene, cât și cele americane. Rusia a denunțat înghețarea rezervelor băncii sale centrale ca o încălcare a imunității suverane și a dreptului internațional în materie de proprietate, avertizând că orice tentativă de redirecționare a acestor fonduri către Ucraina ar constitui o expropriere. Moscova nu s-a limitat la retorică; autoritățile ruse au lansat proceduri judiciare, în primul rând împotriva Euroclear, care deține o mare parte din activele imobilizate, și și-a anunțat intenția de a ataca măsurile luate de țările occidentale atât în instanțele naționale, cât și în cele internaționale.

Poziția Rusiei contrazice discursul Bruxellesului pe subiect, care, pe de o parte, prezintă activele rusești ca pe un instrument de afirmare a solidarității cu Ucraina, pe de altă parte, contestă intențiile Washingtonului – recent descrise într-un plan de principiu – de a transforma aceste active într-un vehicul de piață pentru reconstrucția Ucrainei, împletit cu interese financiare private.

Prins la mijloc între aceste imperative concurente, cancelarul Friedrich Merz se confruntă cu un act de echilibristică tot mai precar: este necesar ca el să navigheze promisiunile politice făcute de UE Ucrainei, să gestioneze presiunile americane de a monetiza activele și a le folosi într-o schemă confidențială de reconstrucție și să confrunte riscurile geopolitice și legale create de eforturile hotărâte ale Rusiei de a contesta ceea ce aceasta califică drept un act ilegal fără precedent în lumea finanțelor internaționale.

În timp ce conflictul dintre aceste viziuni concurente se ascute, rolul lui Larry Fink devine lentila prin care vastele tensiuni geopolitice și financiare pot fi observate cu mai mare claritate, o fereastră către dezbaterea tot mai aprinsă între diferitele viziuni din jurul reconstrucției Ucrainei.

InvestmentWeek relatează:

De ce s-a implicat brusc Larry Fink de la BlackRock în negocierile privind Ucraina

Negocierile de pace privind Ucraina au căpătat acum o nouă dimensiune: un plan de reconstrucție recent emis de SUA dezvăluie priorități economice și explică de ce giganți ai Wall Street-ului precum Larry Fink apar brusc la masa discuțiilor.

Washingtonul modifică accentul negocierilor

Cea mai recentă declarație a biroului cancelarului german sună foarte clar – dar semnificația ei nu e nici pe departe la fel de limpede. Cancelarul Merz, președintele Macron, prim-ministrul Starmer și președintele american Trump vorbesc despre „un moment decisiv” în negocierea armistițiului. În spatele acestor cuvinte zace, însă, un conflict mai profund decât s-a știut până acum: SUA a prezentat un document confidențial care intenționează să reorganizeze reconstrucția economică a Ucrainei, pregătind, în același timp, terenul pentru revenirea Rusiei pe piețele globale.

Europenii au primit documentul nu ca bază de discuții, ci doar pentru informare. Mesajul e clar: Washingtonul pretinde un rol dominant în modelarea economiei după război – cu propriile priorități și propriii actori.

Activele rusești imobilizate sunt utilizate ca pârghie pentru interesele americane

În centrul planului american sunt active rusești în valoare de aproximativ 183 de miliarde de euro, imobilizate încă de la începutul războiului. În timp ce Europa intenționează să folosească aceste fonduri direct pentru proiecte de reconstrucție în Ucraina, guvernul american urmărește o abordare diferită: capitalul ar urma să fie investit de companii americane în mari proiecte de infrastructură cum ar fi centre de date, a căror sursă de energie ar fi, după unele relatări, chiar uzina nucleară de la Zaporojie, controlată actualmente de Rusia.

Ambiția este clară: cu un management profesionist, fondurile vor crește până la 800 de miliarde de dolari. Acuzația implicită la adresa Europei este și ea limpede: voi vreți să cheltuiți banii, noi vrem să-i înmulțim.

Prezența Wall Street-ului la negocieri modifică dinamica

Faptul că secretarul Trezoreriei americane, Scott Bessent, și președintele BlackRock, Larry Fink, s-au alăturat, deodată, discuțiilor dintre președintele Zelenski, negociatorul-șef din partea președintelui Trump, Steve Witkoff, și Jared Kushner nu este o coincidență – este un semnal. Negocierile au mai căpătat acum o a doua dimensiune: în care obiectivele geopolitice se împletesc cu interesele financiare.

Această rundă a negocierilor este delicată pentru Europa. UE vede „activele înghețate” ca un instrument de solidaritate, nu ca vehicul de investiții. Faptul că Fink –  a cărui companie a fost deja implicată în planurile de reconstrucție a Ucrainei – este inclus acum în grupul restrâns de coordonare demonstrează cât de importante sunt considerentele economice în strategia Americii privind Ucraina.

Merz este prins între răspunderea politică și istoria lui personală

Situația este deosebit de precară pentru cancelarul german Friedrich Merz. Ca fost președinte ale consiliului de supraveghere al companiei Black Rock Germania, acțiunile lui sunt acum urmărite cu atenție sporită. În același timp, el se luptă la Bruxelles pentru a elibera activele imobilizate și a le folosi pentru a crea Ucrainei un spațiu imediat de manevră. Pe acest plan, rezistența Belgiei este considerată cel mai important obstacol.

Numai că planul SUA face acum ca toate aceste planuri să pară doar o strategie secundară. Europenii se întreabă dacă Washingtonul intenționează să mute povara politică a eliberării activelor pe umerii UE, în timp ce companiile americane preiau controlul operațional.

Agenda păcii este modelată de interese economice

Viziunea SUA pe subiect merge mult dincolo de reconstrucție. Ea include idei de cooperare economică cu Rusia – în Arctica, de pildă, ori pentru extracția de pământuri rare. Asta modifică ierarhia obiectivelor: problemele de securitate se retrag pe fundal, în timp ce aranjamentele economice ocupă centrul scenei.

Această nouă listă de priorități generează neîncredere la Kiev. După întâlnire, Zelenski a vorbit de „idei care ar putea funcționa” – dar a adăugat imediat că securitatea este condiția prealabilă principală și obligatorie, înainte de orice altceva. Această declarație ilustrează cât de delicate au devenit negocierile: Ucraina ar fi bine să evite o situație în care considerentele economice o forțează la compromisuri teritoriale.

Riscul de dezechilibru politic crește

Faptul că guvernul american este dispus să dea la o parte considerațiile privind granițele cutremură profund poziția europenilor. Dacă logica „economia primează” iese câștigătoare, Ucraina s-ar putea trezi confruntată cu cereri pe care, până acum, le-a respins categoric. Un scenariu în care Rusia obține din nou acces la tehnologiile și piețele occidentale prin cooperare economică – dar fără garanții de securitate clare pentru Kiev – ar fi deosebit de critic.

Rundele de negociere care urmează la Paris și la Berlin vor deveni, așadar, un soi de referendum: încetarea focului va fi un gest în primul rând geopolitic, sau unul economic?

O modificare reală în distribuția rolurilor

Europa se vede pe sine ca ancoră a stabilității politice. SUA, la rândul ei, se prezintă tot mai mult ca arhitect al reconstrucției economice – și revendică pentru sine rolul de lider al operațiunii. Când Larry Fink se așază la masa de negocieri, ăsta nu este un simbol al „lăcomiei Wall Street-ului”, ci o expresie a reorientării strategice a politicii externe americane: reconstrucția văzută ca afacere, iar nu ca un proiect de solidaritate.

Acesta este, de fapt, punctul care definește noul conflict dintre Washington și capitalele europene – și arată că, pe viitor, chestiunea păcii în Ucraina va fi definită la fel de mult de piețe cum e definită și de teritorii și granițe.

**********

Negocierile reale din jurul acestor subiecte sunt confidențiale, dar rezultatele lor vor afecta soarta Europei pentru mulți ani de-acum încolo – chiar și dacă strategia europeană ar fi, cum spune comentariul de mai sus, doar una secundară.

După ce a trecut deja Rubiconul ocolind regula unanimității pentru a imobiliza permanent activele rusești (măsură a cărei soartă e pusă sub semnul întrebării de viziunea americană), UE o duce din moment de turnură în moment de turnură.

Citiţi şi:
Împrumutul de 90 de miliarde euro pentru Ucraina: o escrocherie propagandistică
Larry Fink avertizează că rezistența față de WEF-BlackRock înseamnă „moarte sigură”

 

yogaesoteric
18 ianuarie 2026