Bloomberg: Un bocet la căpătâiul UE

Publicația economică face o analiză devastatoare a situației în care se află acum Uniunea Europeană și mai ales a perspectivelor sale sumbre. Totul pe un ton de un dramatism fără precedent.

„Un amestec de paralizie politică, amenințări externe și stagnare economică riscă să pună capăt ambițiilor Uniunii Europene de a deveni o forță globală de sine stătătoare – determinând statele membre să își apere mai degrabă propriile interese.” Așa începe materialul publicat duminică, 13 octombrie, de Bloomberg despre criza UE, și care seamănă mai degrabă cu un ferpar.

Prestigioasa platformă cu specific economic citează aproape aleatoriu câteva dintre simptomele maladiei europene:

– eurofilul Macron este la mâna formațiunii eurosceptice a lui Le Pen;

– cel mai mare producător de automobile din Germania (Volkswagen) vorbește pentru prima oară în istoria sa de închiderea fabricilor din țară;

– coloșii tehnologici americani întorc spatele UE din cauza restricțiilor recente privind inteligența artificială…….

Toate acestea fac incapabilă Uniunea să răspundă la o gamă largă de amenințări și provocări, cum ar fi „politica industrială chineză”, „agresiunea militară rusă” sau o posibilă „administrație potrivnică” în Statele Unite. Evident, este vorba de Trump.

UE pare incapabilă să mai lupte, scrie Bloomberg: „Recenta apatie sau chiar respingere din partea guvernelor, după apelul fostului premier italian Mario Draghi de a majora investițiile și împrumuturile comune pentru a combate creșterea mică a productivității, demonstrează faptul că regiunea aproape că a renunțat să mai încerce.”

Luna trecută, Draghi, care a fost și director al Băncii Centrale Europene până în 2019, a prezentat un amplu raport de 400 de pagini despre starea Uniunii Europene, el însuși un sever avertisment privind împotmolirea UE. Propunerile de ieșire din criză, conținute de document, au fost primite însă cu mai puțin entuziasm decât o lingură de untură de pește.

Guntram Wolff, profesor la Universitatea Liberă din Bruxelles, afirmă și el ceea ce știe tot satul: „Dacă vrei să fii o putere geopolitică, atunci puterea economică este principalul factor.”

Și adaugă: „Creșterea productivității a fost pur și simplu un dezastru. Europa este încă bogată, dar scăderea constantă (a productivității) din ultimii 20 de ani are implicații serioase.”

Bloomberg deplânge faptul că alegătorii europeni sunt prea conservatori și nu acceptă soluții adecvate pentru combaterea schimbării climatice și a declinului demografic și trecerea la un model de economie post-industrială. Cu alte cuvinte, europenii sunt și eurosceptici și antiglobaliști.

Mai mult, unele țări din UE profită de aceste slăbiciuni și trag foloase de pe urma unor acorduri comerciale cu SUA, China și Rusia, aspect care nu face decât să submineze puterea și coeziunea blocului.

La o conferință recentă care a avut loc la Berlin, Emmanuel Macron a declarat patetic: „Cred cu toată convingerea că suntem în pericol. În următorii doi-trei ani, dacă ne urmăm agenda tradițională, vom fi scoși de pe piață. Nu am nicio îndoială.”

Macron afirmă că renunțarea la combustibilii fosili din Rusia (ca urmare a sinucigașelor sancțiuni economice occidentale) și „politica industrială agresivă a președintelui american Joe Biden, bazată pe subvenții” marchează o ruptură față de modelul economic european prosper – bazat pe export – de până acum câțiva ani.

Bloomberg amintește aici și dependența tot mai mare a UE de importurile din China. Dezindustrializarea galopantă și înlocuirea producției autohtone cu importuri – din SUA sau China – reprezintă un pericol uriaș.

David Galbraith, cunoscut antreprenor britanic din domeniul tehnologic, care cunoaște bine realitățile economice de pe ambele maluri ale Atlanticului, declară sec: „Europa este în primejdie. Priviți ce s-a petrecut cu țările care nu au reușit să se industrializeze. Nu le-a mers prea bine.”

Mai grav, constată Bloomberg, este că tot mai multe țări europene încep să perceapă UE ca pe un „obstacol”, pe care doresc să îl ocolească. Și nu e vorba aici de „eternul ghimpe în coastă”, Viktor Orban. Ci de alții, care nu ratează nicio ocazie să se prezinte drept campionii europenismului.

Scrie Bloomberg: „Oficialii francezi vorbesc despre o integrare mai profundă cu un grup mai restrâns de țări din afara blocului, ca urmare a opoziției de lungă durată a Germaniei. Oficialii polonezi menționează inițiative similare în domeniul apărării. Premierul Spaniei – în mod tradițional unul dintre cele mai pro-UE state – își subminează propria politică comercială pentru a curta investițiile chineze.”

Într-un interviu din 24 septembrie, ministrul grec de Finanțe, Kostas Hatzidakis, trăgea un semnal disperat de alarmă: „Este evident că Europa rămâne în urma principalilor săi parteneri comerciali, SUA și China. Dacă nu ia măsuri imediate, declinul va deveni ireversibil.”

Niciodată nu am citit în presa zisă „mainstream”, controlată de sistem, o analiză atât de dramatică despre starea Uniunii Europene. Mai ales în ceea ce privește lipsa perspectivelor de salvare și tendințele centrifuge. Din întregul text răzbate un singur mesaj: „Scapă cine poate!”.

Emfaticele mesaje eurofile care continuă să curgă de la Bruxelles și din capitalele europene seamănă cu orchestra care cânta foxtrot pe Titanic.

Citiți și:
Între vechiul și noul imperiu
Bloomberg: Europa a pierdut un trilion de dolari din cauza crizei energetice. „Cea mai profundă criză din ultimele decenii” abia începe

yogaesoteric
28 octombrie 2024