Bogdan Aurescu (Goldenberg) a intrat în organizaţia clanului Soros, „Consiliul European pentru Relaţii Externe” (ECFR)

Ministrul de Externe, cotrocenistul Bogdan Aurescu-Goldenberg, a fost – conform Mediafax – cooptat de la 1 aprilie 2023 ca membru în ONG-ul transfrontalier privat înfiinţat pentru Europa de către fundaţia familiei Soros, intitulat „European Council on Foreign Relations (ECFR)“ şi numit astfel ca o replică corespondentă europeană a mai marii organizaţii globaliste americane Council on Foreign Relations (CFR).

CFR este condus în prezent de doi iudei, diplomatul Richard N. Haass şi David Rubenstein de la gigantica companie transfrontalieră The Carlyle Group, Rubenstein aflându-se şi în consiliul de conducere („Board of Trustees“) al Forumului Economic Mondial de la Davos (WEF), condus de Klaus Schwab. La întrunirea WEF din 19-20 ianuarie 2023 a fost invitat şi Bogdan Aurescu, care, mândru, a numit Forumul de la Davos în comunicatul ministerului (mae.ro) drept locul de „cel mai înalt nivel… internaţional“, dar fără ca acest ONG privat, WEF, să fie vreo structură a naţiunilor (ca ONU), ci a unor mari companii private transfrontaliere, zise „partenere WEF“, interesate în prezent de fructificarea războiului din Ucraina.

European Council on Foreign Relations (ECFR), în care e primit acum Aurescu, a fost lansat în 2006-2007 – cu prim-obiectiv declarativ „promovarea unei politici externe bazată pe valori europene“, pe site-ul oficial al ONG-ului cu pretenţii de think-tank precizându-se atunci, în 2008, că „ECFR este susţinută de Soros Foundations Network, Sigrid Rausing, Fride (La Fundación para las Relaciones Internacionales y el Dialogo Exterior), Fundaţia Communitas şi Dr. Hannes Androsch“ (pagina 2 din documentul ECFR intitulat „A Global Force for Human Rights“).

Dar atât de mare era „susţinerea“ acordată de reţeaua Soros (Soros Network) încât, la înfiinţare, adresa biroului din Londra al ECFR era aceeaşi cu adresa Open Society Foundation, inclusiv acelaşi etaj şi acelaşi număr de telefon.

Explicaţia e dată într-un raport din 2006 al Soros Foundation Network: aceasta îşi asumă în întregime naşterea ECFR, scriind la capitolul „Looking to Europe for Global Leadership“:

„Într-o nouă importantă dezvoltare, Institutul pentru Societate Deschisă a înființat în 2006 Consiliul European pentru Relații Externe (ECFR). Scopul ECFR este de a consolida rolul Uniunii Europene ca societate deschisă și de a influența politica externă a UE, astfel încât să promoveze valorile unei societăți deschise la nivel internațional, în special în vecinătatea sa imediată.“ (pagina 8 a raportului)

Şeful principal al ONG-ului European Council on Foreign Relations este Carl Bildt, fost ministru de Externe al Suediei şi al diplomaţiei UE. Carl Bildt este, totodată, un vechi participant la întrunirile Grupului Bilderberg dar şi participant la întrunirile altui supra think-tank globalist, Comisia Trilaterală, precum la cea din toamna lui 2010, de la Bucureşti, care l-a avut drept gazdă pe Mugur Isărescu, şeful Băncii Naţionale a României şi membru foarte vechi al Comisiei Trilaterale.

Carl Bildt este, în acelaşi timp, omul în care George Soros a avut mereu o maximă încredere că va acţiona aşa cum se aşteaptă. De aceea, Soros îi şi scria în 2015, în secret, neoficial, lui Hillary Clinton, care era secretarul de stat al SUA, pentru ca Bildt să fie desemnat mediatorul Occidentului în „criza din Albania“, unde fundaţia lui tocmai se împotmolise într-o nouă „revoluţie a străzii“ ce o organizase (cum făcuse şi în Iugoslavia, mai înainte, ca şi în Ucraina în 2004, unde a desfăşurat la Kiev „revoluţia portocalie“ etc.).

Acelaşi Carl Bild – prieten şi cu Klaus Iohannis – este concomitent şi administrator al Friend of Europe (din care face parte Dacian Cioloş), aceste două „cluburile semi-secrete“ europene gemând de membri ai Grupului Bilderberg, precum masonul italian Mario Monti („Super Mario“), care le conduc pentru a asigura din subteran o direcţie politică anti-suveranistă a Uniunii Europene, dar afiliată şi chiar subordonată SUA.

În anul 2016, preşedinte României, Klaus Iohannis, apăruse şi el ca membru vremelnic al acestui ONG – Consiliul European pentru Relaţii Externe (European Council on Foreign Relations) –, alături de veteranele activiste oengiste Monica Macovei și Alina Mungiu-Pippidi. În prezent, după retragerea celor trei, România este „reprezentată“ în ECFR de Ilinca von Derenthall, o afiliată a mişcării RePatriot, coordonată de consiliera prezidenţială a lui Klaus Iohannis, Sandra Pralong (fostul om de bază al lui Soros în România după 1989), şi membră în conducerea Fondului Proprietatea, fond ce spoliază economic România, deţinând părţi mari din producătorii economici români importanţi.

Şefii din umbră şi sponsorii ECFR, George Soros (tatăl) şi Alexander Soros (fiul), sunt prezenţi în organizaţie ca „reprezentanţi ai Ungariei“ (https://ecfr.eu/council/).

Ministrul de Externe cotrocenist Bogdan Aurescu – care pe linie paternă se trage dintr-o familia iudaică din zona Focşani-Galaţi, care se chemase Goldenberg înainte de românizarea numelui ei – a subordonat întreaga politică externă a României tot unor ONG-uri sau organizaţii private evreieşti, în frunte cu masoneria evreiască B’nai B’rith, urmată de Congresul Mondial Evreiesc (World Jewish Congress, cea mai puternică organizaţie iudaică globală, un fel de nou Qahal), Anti-Defamation League (un fel de Gestapo global al iudeo-sionismului, creat de masoneria evreiască B’nai B’rith), Conference of the Presidents of Major American Jewish Organizations (a marilor lideri ai evreilor din SUA), National Coalition Supporting Eurasian Jews (a intereselor evreilor din spaţiul rusesc) şi World Jewish Restitution Organisation (organizaţie înfiinţată în 1993 la Ierusalim şi condusă de „prietena“ şi dirijoarea politicienilor români, Colette Avital, israeliancă cu origini în România), cu care se „consultă“ mereu („Întrevederea ministrului afacerilor externe Bogdan Aurescu cu reprezentanţii principalelor organizaţii evreieşti internaţionale“, pe mae.ro [https://www.mae.ro/node/53761 şi https://www.mae.ro/node/56781], întrevederi periodice).

Aurescu a declarat către Mediafax că el a fost primit în ECFR deoarece ar fi impus politicii României valorile „principiilor şi normelor ordinii internaţionale bazate pe reguli, atât în vecinătatea noastră imediată, cât şi în general, la nivel internaţional“ (regulile SUA şi ale ONG-urilor afiliate, reguli mereu în schimbare, după interese, s-ar putea spune, mai corect) şi, mai zice el: „Mă bucur să-mi pot aduce propria contribuţie la acest efort şi la această comunitate de lideri în acţiune şi gândire“.

Aurescu-Goldenberg mai este anunţat prin culise şi ca viitorul preşedinte al PNL, cu susţinerea lui Iohannis (după descotorosirea de Ciucă, precum de Ludovic Orban şi de Florin Câţu, în trecutul recent) şi ca viitor candidat la preşedinţia României, în 2024.

Detalii despre Iohannis şi ECRF la: Aderarea lui Iohannis la organizația soroșistă European Council on Foreign Relations (ECFR), un subiect îngropat rapid în România.

Autor: Cornel-Dan Niculae

Citiți și:
Puterea celui mai mare club ocult de lobby din Europa asupra premierului Orban şi a preşedintelui Iohannis (III)
B’nai B’rith (Fiii Legământului), lumea şi România (III)
ONG-crația – Despre constelația de ONG-uri și think-tankuri finanțate de George Soros și alți „filantropi”

yogaesoteric
18 iulie 2023