Bucovina curată

Prin țara noastră sunt din ce în ce mai multe locuri în care te surprinde faptul că între ceea ce vezi și cele care se discută pe scena publică există o distanță enormă. Mai corect spus, nicio legătură.

O asemenea diferență o simți în satele și orășelele Bucovinei. Între agenda de seară a televiziunilor și radiourilor și ce trăiesc oamenii din Dumbrăveni, din Putna sau din Vicovu de Jos nu este nicio legătură. Niciuna. Parcă ar trăi în altă lume. Între ce vorbesc și declară politicienii români și ce trăiesc oamenii de aici este iarăși o distanță uriașă.

Am participat la o întâlnire organizată de Asociația „România Prinde Rădăcini” și Aqua Carpatica în mai multe locuri din Bucovina. În aula Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava sau la casa de cultură din Gura Humorului am fost parte la întâlniri cu un public dominat de oameni tineri. Cei mai mulți elevi. Nu puteam să nu observ și diferența uriașă între îmbrăcămintea, comportamentul și înfățișarea elevilor bucureșteni și cei din Bucovina. Decenți, fără tatuaje, fără frizuri trăsnite, interesați de starea orașelor, dar mai ales extrem de cuviincioși. Între ce trăiesc tinerii bucureșteni, între ce visează ei și problemele țării noastre legăturile sunt modeste, dacă nu chiar inexistente. În Bucovina, însă, situația este cu totul altfel. Sunt mai aproape de părinții lor și de problemele comunelor și ale orașelor. Parcă gândesc românește.

Preț de trei zile am bătut mai multe localități din nord-estul României însoțind campania numită „Bucovina Curată”, o campanie unică, inspirată după un model norvegian. Oameni de toate vârstele sunt atrași într-o campanie de curățire și de menținere curată a localității lor. Campania vizează deocamdată Bucovina.

Cu un film bine făcut aș fi putut demonstra că în această parte a țării se află multe așezări care pot fi deja model pentru întreaga țară. Nu te întâmpină cu gunoaie, florile sunt peste tot, în fiecare curte, pe alei și pe trotuare, la mai toate ferestrele. Stațiile de autobuz sunt îngrijite, în preajma magazinelor nu dai peste tăpșanuri deprimante.

Băncile și parcurile sunt curate, îmbietoare și odihnitoare. Mi s-a părut ciudat că în localitățile Bucovinei n-am fost abordat de cerșetori. Aproape că nu i-am observat. Doar în preajma mănăstirilor am mai dat cu privirea de oameni necăjiți așezați să primească un bănuț pentru o pâine.

Alt aer, altă abordare, alte străzi, altă față a caselor și a oamenilor. Am trecut și pe la Dumbrăveni (județul Suceava). În țara noastră mai există și orașe și sate cu același nume. Dumbrăvenii de Suceava pot fi trecuți în jurnalul unui călător ca fiind între cele mai frumoase și bine gospodărite comune din România. La 15 kilometri de Suceava, se întinde o comună ca o farmacie împodobită cu flori, cu centru cultural, cu sală de sport și bazin de înot, liceu, cu expoziții de artă și cu un muzeu de carte destinat exemplarelor din Biblii.

La Dumbrăveni ființează un Centru Cultural, unde se desfășoară festivaluri și reuniuni culturale, expoziții și concerte. Dumbrăveni, vorba cuiva, este și „o filială a Academiei Române”. Dar a Academiei Române de la București și a Academiei de Științe a Moldovei de la Chișinău. La Dumbrăveni se desfășoară și un festival literar internațional „Mihai Eminescu”. La primăria din Dumbrăveni lucrează o echipă căreia nu i se pot aplica niciunul din cuvintele urâte pe care le rostim pe seama funcționarilor publici. Cu atât mai puțin a primarului Ioan Pavăl, ales și reales de localnici de prin 2008, inima acestei localități dinamice.

S-ar cuveni să scriu multe cuvinte frumoase despre Bivolărie, un cartier din Vicovu de Sus, unde se află una dintre cele mai mari fabrici de încălțăminte din România. E greu de spus dacă Bivolărie este un sat, un cartier, un orășel, un experiment economic sau o formă practică a unei comunități spirituale. Sigur, Bivolărie și Vicovu de Sus funcționează ca o negare categorică a afirmației că „nu se poate face nimic”. În Bivolărie, unde există strada Marelbo, o fabrică și un magazin, un cartier Marelbo ca partea din comuna Vicovu de Sus format din casele celor care muncesc în fabrică. Acolo, înfățișarea străzilor bate de departe alura străzilor, bulevardelor și intrărilor din orașe mari și mici din România, semn că se poate, că România nu capotează. Dimpotrivă, pe unde oamenii au idei, muncesc și se organizează, se văd semne incontestabile de înflorire rurală, de civilizație românească recuperată din memoria părinților.

Cine ajunge în Bucovina se crucește. O Bucovină curată începe să se ridice într-o Românie care merge.

Autor׃ Cornel Nistorescu

Citiți și:
Bucovina – Spicuiri istorice (I)
Moldova ‒ Basarabia, Bucovina și Transnistria. De ce ne simțim obligați să „respectăm” azi hotărârea lui Stalin de acum o sută de ani?

yogaesoteric
20 noiembrie 2023