Căderea din nori

În timp ce fraierii urmăresc așa-zisele livrări de arme către Rusia, evenimentele se petrec, de fapt, în sens invers. Doar că strategia de urmărire a narațiunii induse de ideologie obligă ca atenția să fie canalizată în direcția confirmării „tâlcului ideologic” și nu spre ceea ce se petrece de fapt. De aceea, probabilitatea ca întreaga lume să fie surprinsă de o nouă dezvoltare șocantă este extrem de mare.

De mai multă vreme am curiozitatea de a mă uita în zone pe care cei mai mulți le evită, din motivul deja expus. Comportamentul meu „reprobabil” are ca efect arătarea situației reale, care se vede de la o poștă, dar pe care vectorii mediatici ne-o acoperă. Spre exemplu, după ce Biden a hiperbolizat realizările sale de pe piața muncii printr-un raport fals – și rectificat lunile următoare – mă încăpățânez să mă uit în continuare acolo, chiar dacă ținta următoarei falsificări grosolane va fi, de exemplu, producția industrială. Așa observ că în luna iunie avem un număr de noi angajări în zona neagricolă de 206.000. Cifra, așa cum v-am obișnuit, este necesar să fie pusă în context. Cu ce? Cu rezultatele revizuite publicate. Așa veți constata cu stupoare că datele din mai au fost revizuite și de la 272.000 s-a ajuns la 206.000 (surpriză, identic cu iunie!). Astfel, datele publicate în iunie par făcute din condei pentru a nu se ajunge la scădere. Astfel, chiar și revizuirea datelor pare făcută pentru a se respecta același deziderat. Iar revizuirea din mai nu e singura, întrucât, anterior, se revizuiseră și cifrele pe aprilie, de la 165.000 la 108.000. Hmm, pare că întreaga statistică americană este adaptată intelectului de biban de mare al lui Biden, prezentând întotdeauna ferestre din realitatea modificată pentru a ieși bine comunicatul de presă.

La fel este situația și pe piața bursieră, unde nebunia a atins cote imposibil de explicat unui om cât de cât normal. Capitalizarea bursieră a primelor opt companii americane a atins 17.5 trilioane $, adăugând peste 37% la valoarea de la începutul anului. Din 2012 până în 2022, capitalizarea acestor companii a fost de 1 trilion $. Cu alte cuvinte, în doar doi ani, feții frumoși ai bursei americane și-au crescut capitalizarea de peste 17 ori!! Cine poate înțelege asta? Dar dacă vă spun că dividendele oferite de companiile menționate reprezintă doar 0,28% din capitalizarea lor, ce veți spune? În unele cazuri, dividendul nu acoperă nici măcar comisionul plătit brokerului pentru achiziționarea acțiunii! Unii mai deștepți spun că eu nu privesc bine întrucât companiile mai fac și răscumpărări ale propriilor acțiuni, astfel încât valoarea totală a randamentului crește. Șmecheria cu răscumpărările a ajuns, într-adevăr, la o valoare impresionantă, de aproape 75 mdl. $ în primul trimestru al anului curent și la 217 mld. în ultimul an! Însă asta e o valoare rahitică dacă o aplicăm randamentului, care astfel ar ajunge la mai puțin de 1,6%. Cum se vede minunata valoare raportată la randamentul unui depozit de 4-4,5%, fără niciun alt risc? E o nebunie, nu-i așa? Indicatorul P/S a ajuns la un incredibil 9,3, iar P/E la 41. Pentru a considera că o achiziție e bună ar fi necesar ca P/S să fie în jurul valorii 1, iar P/E la un maxim de 11. Nebunie, nu-i așa?

După cum deja am spus, mă aștept ca în curând să vedem „punctul de inflexiune” care va prezenta realitatea goală. Însă constatările făcute nu sunt suficiente întrucât nebunia e mult prea mare. Mai e nevoie de ceva, de puțin ajutor și, de aceea, voi reveni acum la punctul de la începutul articolului. Poate vă mai amintiți că v-am povestit despre declarația lui Putin, conform căreia efectul livrării de arme către Ucraina va fi „liberul comerț” de arme avansate dintre Rusia și dușmanii SUA. Până una-alta, din ceea ce se vorbește, Rusia a livrat armament avansat Iranului. Și Iranul, de asemenea, „a îmbunătățit” tehnologia livrată rebelilor Houti. Retragerea portavionului american din Marea Roșie semnalizează deja că ceva pute urât acolo. Doar că Marea Roșie este o hârtie de turnesol a ceea ce poate însemna deturnarea traficului naval.

În termeni geopolitici avem mai multe „chei” ale lumii, iar acestea sunt reprezentate de strâmtori. De ce sunt importante? Pentru că au obiceiul să fie fix, precum cuiul lui Pepelea, în puncte cheie ale culoarelor de transport maritim, iar 90% din schimbul de mărfuri se face pe mare. Marea Roșie e poarta de intrare în Canalul Suez. O blocare a acestui canal – așa cum s-a văzut deja – triplează (sau chiar cvadruplează) costul transportului de marfă pe mare. Iar problemele produse de Houti acolo sunt doar un preambul la ceea ce urmează.

Întreaga economie chineză este dependentă de Strâmtoarea Malacca, cea care unește Marea Chinei de Sud cu Marea Andaman. 70% din livrările de petrol către China se fac prin această strâmtoare, iar majoritatea covârșitoare a mărfurilor chinezești „evadează” pe aici spre lumea largă.

Canalul Panama este unul esențial pentru SUA, făcând legătura ieftină dintre Oceanul Atlantic și Pacific. Acolo deja avem o problemă: în ciuda supravegherii americane, un alt dușman a apărut, anume nivelul redus al precipitațiilor, care a limitat drastic tranzitul vapoarelor. De asemenea, canalul face față cu greu dimensiunilor navelor din ziua de azi.

Ei bine, ținând cont de problema Canalului Panama, pare că rușii vor muta decisiv în altă cheie a economiei mondiale, anume Strâmtoarea Ormuz. Aceasta este împărțită între Iran, Emiratele Arabe Unite și Oman. Nu întâmplător, Rusia a livrat Iranului o serie de arme avansate, a ajutat Teheranul în programul său hipersonic și va contribui – prin livrări în regim de urgență – la îmbunătățirea aviației militare iraniene, prin livrarea de aparate Suhoi, SU-35! Părerea mea este că mutarea de mat ar fi blocarea Strâmtorii Ormuz, aceasta făcându-se cu aprobarea tacită a statelor din zonă, direct interesate de consecințe.

Ca să înțelegeți problema, vă voi spune că pe acolo trece aproximativ 25% din petrolul mondial, care este suport pentru peste 600 trilioane $ în produse financiare derivate (unele calcule arată că impactul cel mai probabil va fi în jurul valorii de 2 cvadrilioane!). Așadar, o mică mișcare ar avea un efect catastrofic asupra întregului sistem financiar global aliniat în spatele dolarului. Într-o asemenea situație, statele ar fi nevoite să naționalizeze întregul sistem financiar propriu, inclusiv băncile centrale, și să scoată armata pe străzi pentru apărarea „ordinii de drept” cu glasul puștii și al plumbului. Imaginați-vă că, într-un asemenea scenariu, prețul petrolului ar depăși lejer 500$ pe baril, ajungând cel mai probabil pe la 700 $! Nu-s cifre scoase din burtă de subsemnatul ci calcule ale unor instituții americane precum Goldman Sachs, JPMorgan etc., amintite în interviuri date de personalități precum Warren Buffet, Henry Kaufman sau Jamie Dimon.

Există așadar câteva elemente care ne arată că anumite capcane au fost întinse. E necesar să vedem dacă vreuna dintre aceste capcane va fi declanșată pentru a „ajuta” SUA și întreaga economie occidentală să revină cu picioarele pe pământ. Ceasul ticăie din ce în ce mai asurzitor!

Autor: Dan Diaconu

Citiți și:
Dan Diaconu: Anticamera dezastrului
Dan Diaconu: Fotografia reală a lumii

yogaesoteric
16 iulie 2024