Campania ONU își propune să înscrie 50 de țări în inițiativa Digital ID până în 2028

• Campania „50-in-5” a ONU, susținută de Fundația Gates, are ca obiectiv implementarea infrastructurii publice digitale (DPI) în 50 de țări până în 2028, incluzând identități digitale, sisteme de plată și platforme de partajare a datelor – prezentată ca un progres, dar criticată ca instrument de control centralizat.
• Actele de identitate digitale centralizează datele biometrice (amprente digitale, scanări faciale) și urmăresc activitățile personale, stârnind temeri legate de supravegherea în masă, sistemele de credit social și pierderea vieții private sub pretextul „confortului” și „incluziunii financiare”.
• Țări precum India, Etiopia, Vietnam și Thailanda impun obligativitatea utilizării actelor de identitate digitale pentru operațiuni bancare, educație, călătorii și chiar acces la internet (de exemplu, SevisPass din Papua Noua Guinee), înghețând conturile sau restricționând serviciile în caz de neconformitate.
• Giganții tehnologici precum Apple integrează ID-urile digitale în ecosistemele corporative (de exemplu, pașapoartele americane în Apple Wallet), în timp ce guvernele și organismele internaționale accelerează adoptarea acestora cu o dezbatere publică minimă – oglindind tacticile din era pandemiei de implementare rapidă, descendentă ierarhic.
• Criticii avertizează că acest sistem va înlocui drepturile inerente cu privilegii digitale revocabile, permițând confiscarea bunurilor, cenzura și blocarea sub pretextul „urgențelor” – consolidând o arhitectură globală de control.

Într-o mișcare pe care criticii o numesc o consolidare fără precedent a puterii digitale, o inițiativă a Națiunilor Unite susținută de Fundația Bill și Melinda Gates accelerează planurile de înscriere a 50 de națiuni într-un sistem global de identitate digitală până în 2028.

Denumită campania „50-in-5”, inițiativa a obținut deja angajamente din partea a cel puțin 30 de țări de la lansarea sa la sfârșitul anului 2023, semnalând o schimbare rapidă, descendentă ierarhic, a modului în care cetățenii din întreaga lume își vor dovedi identitatea. Această inițiativă este paralelă cu mandatul Uniunii Europene de a introduce un portofel digital pentru toate statele membre până în 2025. Cu toate acestea, a stârnit îngrijorarea apărătorilor libertăților civile, care văd în aceasta semnele unei noi arhitecturi globale pentru potențială supraveghere și control.

Sistemele de identificare digitală sunt versiuni electronice ale documentelor de identificare fizice, stocate pe un smartphone. Susținătorii acestora susțin că ele simplifică accesul la servicii și favorizează incluziunea financiară.

Tehnologia de bază permite însă colectarea centralizată a unor cantități uriașe de date personale, inclusiv date biometrice precum amprentele digitale și scanările faciale. Acest fapt creează o amprentă digitală cuprinzătoare a activităților unei persoane, o caracteristică care alimentează temerile celor care nu au încredere în intențiile elitelor globale și ale instituțiilor centralizate.

Implementarea este o realitate actuală care se desfășoară într-un ritm vertiginos. Se conturează un tipar comun: ceea ce începe ca o facilitate voluntară devine rapid o cerință obligatorie pentru participarea la societatea modernă.

În India, identitatea digitală Aadhaar este acum indispensabilă pentru peste un miliard de cetățeni, fiind necesară pentru acțiuni precum deschiderea unui cont bancar sau înscrierea unui copil la școală. În mod similar, Etiopia lansează agresiv ID-ul Fayda pentru toți cei 90 de milioane de cetățeni până în 2027, făcându-l obligatoriu pentru accesarea conturilor bancare și a serviciilor publice.

Presiunea este și mai evidentă în țări precum Vietnam și Thailanda. Vietnamul a înghețat cel puțin 86 de milioane de conturi bancare pentru neconformitate cu sistemul său VNeID, care va fi în curând necesar pentru zborurile interne. Thailanda a înghețat milioane de conturi și va impune în curând ThaiID pentru toți pasagerii din transportul public.

În țările fără un istoric de sisteme naționale solide de identificare, identificarea digitală este introdusă în grabă. NIN din Nigeria și Maisha Namba din Kenya sunt exemple elocvente. Rapoartele indică faptul că Nigeria a redus subtil cantitatea de numerar în circulație pentru a pune presiune asupra populației să obțină ID-ul digital și pentru a utiliza plățile cu cardul.

Promovarea la nivel global a ID-urilor digitale urmează un model similar cu cel din perioada covid.

Chiar și în democrațiile stabile, procesul este supus unei examinări atente. Implementarea ID-urilor digitale în Elveția a fost aprobată printr-un referendum cu o marjă foarte mică, de 50,4%, cu o participare la vot de doar 50%. Comisia electorală a țării investighează în prezent acuzațiile de influență necorespunzătoare.

Infrastructura pentru acest viitor digital nu este doar un proiect guvernamental. Gigantul tehnologic Apple a lansat o funcție de identificare digitală pentru aplicația sa Wallet în Statele Unite, permițând utilizatorilor să își creeze o identitate folosind datele din pașaportul american. Această mișcare integrează o funcție esențială a cetățeniei într-un ecosistem controlat de corporații.

Pentru mulți observatori, scenariul pare familiar. Impulsul rapid și sincronizat la nivel global pentru identificarea digitală oglindește metodologia „lockstep” observată în timpul pandemiei de coronavirus din Wuhan (covid-19). Criticii susțin că aceiași actori și instituții folosesc acum aceleași tactici, folosindu-se de un mesaj de securitate și comoditate pentru a ocoli dezbaterea publică aprofundată.

Cele mai îngrijorătoare evoluții se înregistrează în țările în care acest tip de ID devine cheia accesului la lumea digitală. În Papua Noua Guinee, politica guvernamentală susține acum obligativitatea deținerii unui ID digital, SevisPass, pentru a putea accesa internetul și rețelele de comunicare virtuală. Aceste măsuri creează o lume în care disidența poate fi redusă la tăcere prin revocarea unei singure identități digitale.

Identitatea digitală este prezentată ca fiind necesară pentru ca autoritățile să dispună de un mecanism de control și confiscare a bunurilor private în timpul unei stări de urgență națională declarate. Justificarea oferită ar fi că „banii din conturile dvs. bancare vor fi folosiți pentru a salva America”. Prin urmare, din această perspectivă, este prezentată ca un instrument de control al statului, făcând-o să pară obligatorie în acest scop.

Insă această campanie s-a extins. Zambia, de exemplu, primește acum ajutor direct din partea Etiopiei pentru a-și construi propriul sistem, ceea ce sugerează că o abordare standardizată a guvernanței digitale este diseminată la nivel global.

Marșul global către identitatea digitală reprezintă o reordonare fundamentală a relației dintre cetățean și stat. Prezentată ca un instrument de progres, implementarea sa rapidă și obligatorie și integrarea în toate aspectele vieții cotidiene creează o imagine mai sumbră pentru sceptici. Pe măsură ce această infrastructură se consolidează, lumea se îndreaptă cu pași rapizi către un viitor în care dreptul de a participa la viața socială nu mai este un drept inerent din naștere, ci o permisiune, stocată digital și revocabilă cu o simplă atingere a ecranului.

Citiți și:
Analiză Whitney Webb despre controlul numerarului, lockdown, CBDC, identitate digitală, biometrie
Gheorghe Piperea: Nu e nicio teorie a conspirației – România și Marea Britanie, în avanposturile totalitarismului prin impunerea identității digitale

yogaesoteric
12 decembrie 2025

Also available in: English