Când elita devine biciul stăpânilor

Întotdeauna, dar întotdeauna în istorie, treburile au mers cam la fel. Cineva a venit cu o idee „mare”, o promisiune de mântuire colectivă – civilizațională, morală, religioasă sau socială.

A spus: „Noi vă aducem libertatea, vă scăpăm de corupți, vă învățăm cum să trăiți bine.” Dar, ca orice dar otrăvit, a existat o condiție: „E necesar să respectați regulile noastre.”

Și astfel a început jocul. Cei cu puterea reală – fie ea imperială, financiară sau ideologică – și-au crescut o clasă intermediară de yes-meni obedienți și zeloși.

Aceștia au fost promovați ca „elite”: oameni „luminați”, „moderni”, „în pas cu vremurile”. În realitate, ei n-au fost decât biciul stăpânilor, folosit pentru a impune ordine și frică printre ceilalți.

Dar istoria are o ironie crudă: elita care biciuiește devine, la rândul ei, biciuită.

Așa s-a petrecut în obsedantul deceniu al anilor ’50, când comuniștii au venit cu promisiunea unei lumi noi, drepte, fără exploatatori și fără „burghezii profitori”. Au spus: „Vom face dreptate socială!”.

Noua putere a fost necesar să-și creeze propria elită: activiști, propagandiști, comisari politici, istorici de serviciu. Dar înainte de a-i urca pe aceștia, era nevoie să fie decapitată elita veche – cea interbelică, a profesorilor, avocaților, preoților, academicienilor. Erau „dușmanii poporului”, „reacționarii”, „burghezii putrezi”. Și au fost zdrobiți fără milă: închisori, deportări, umiliri publice.

Ceea ce e fascinant – și tragic – e că elita interbelică, în mare parte, își semnase singură condamnarea. În anii ’30, ea însăși privise cu dispreț „poporul”, cochetase cu ideologii autoritare și cedase libertăți fundamentale în numele „ordinii” și al „interesului național”.

Când comunismul a venit, n-a găsit o societate inocentă, ci una deja frântă moral: cu o elită care pierduse legătura cu cei pe care s-ar fi cuvenit să-i lumineze.

Așa s-a închis cercul: elita veche, care odinioară biciuia poporul, a fost biciuită de elita nouă, la ordinele altor stăpâni. Iar poporul, prins la mijloc, a rămas cu cicatricile – și cu lecția neînvățată.

De fiecare dată, scenariul s-a repetat: o idee măreață, o elită obedientă, o masă tăcută și, la final, o prăbușire morală.

Citiți și:
WEF: „Nu veți deține nimic și veți fi fericiți” – Whitney Webb dezvăluie cum se pune în aplicare acest dicton în prezent
S-a publicat raportul cu inflația din Europa. România este detașat pe primul loc: Avem o inflație de 5 ori mai mare decât media din Europa. Urmează revoluția

yogaesoteric
2 noiembrie 2025