Capcana

Toamna vineţie a unui an nefast a îmbrăcat în culori sumbre splendida clădire a sediului central al partidului de guvernământ. În biroul preşedintelui, adevărat templu al puterii, se află, în jurul mesei de consiliu, doisprezece oameni, adevăraţii conducători ai ţării.

Însă bravilor conducători ai naţiei le bâţâie genunchii, iar norii de furtună din tavan se armonizează perfect cu scrâşnetele măselelor preşedintelui, dar şi cu pufniturile nervoase cu un puternic miros de pucioasă.

Cele două secretare care împart cafelele de rigoare, de regulă ţinta unor glume fără echivoc, trec acum de la un om la celălalt ca şi cum ar fi făcute din fum… Dispar la timp, însă nimeni nu respiră uşurat fiindcă se aude mugetul preşedintelui, tatăl partidului şi călăul oricărui rebel:

– Bă, voi ştiţi ce procent avem în sondaje!? Odată cu interogaţia se produce şi un trăsnet care, din nefericire, nu cade pe creştetul nimănui, deşi este clar că acesta ar fi fost cel mai dorit eveniment al zilei…

Miniştrii şi preşedinţii de camere, împreună cu vicepreşedinţii partidului, se prefac a nu fi auzit întrebarea şi se precipită spre a sorbi încântaţi din trataţia şefului. Erau politicieni cu mare experienţă de viaţă şi cunoşteau toate trucurile salvatoare în asemenea situaţii delicate. Numai că şi preşedintele era un politician cu experienţă! Prin urmare răcni din nou:

– Bă, vitelor! V-am adus cu botul la iesle, am făcut din partidul nostru cel mai mare partid din arcul politic, iar voi, trântorilor, v-aţi băgat nevestele, fiii şi fiicele, amantele şi toate neamurile voastre de ţărani în funcţii, pe banii poporului şi aţi dus de râpă ţara!

Numai că acum, cu rezultatele pe care le vedeţi, avem doar cincisprezece la sută în cele mai optimiste sondaje, vă duceţi la fund şi o să trăiţi doar din osânza pe care v-aţi băgat-o prin conturi secrete în paradisuri fiscale! Hai, acu’ să vă văd cât sunteţi de deştepţi! Veniţi cu vreo idee cum să ne punem pieile la adăpost că ne pasc vremuri grele!

Vajnicii bărbaţi privesc atent în zaţul cafelelor sperând să le vină de acolo vreo idee! Nenorocire! Cafeaua era filtru şi nu prea avea zaţ! Deci… Preşedintele, deloc surprins de reacţiile presupusului auditoriu, îi privi cu dispreţ şi continuă:

– Ce mă miră? Nu sunteţi capabili decât de aranjamente şi şmenuri, aşa că tot eu sunt cel care gândește. Deci atenţie mare!

Vasile! Tu scoţi un proiect de lege, acolo la voi la Ministerul Muncii, că de voi depinde, precum că este necesară mărirea tuturor salariilor şi a pensiilor cu 40%!

Gigi! Tu la Justiţie preiei ideea şi o pui într-un text imposibil de evitat în dezbateri, iar tu, Mircică, o pui în dezbatere parlamentară şi în maximum două săptămâni iese pe Monitorul oficial! Mărirea se va face în anul viitor, la început! Clară! Hai, la treabă, că nu avem timp de pierdut!

– Da’ şefu’, de unde fonduri că ştii doar…

– Băi, Lică, de aia nu te-am pus pe tine să faci nimic, fiindcă voi, la Finanţe, sunteţi nişte tâmpiţi, primul eşti tu, care habar nu aveţi de politică. Voi numai să număraţi banii, asta ştiţi, asta daţi pe trompă! Tu vezi-ţi de treburile tale că te dau cu capul de toţi pereţii!

– Şefu’, da’ fără supărare, noi la anu’, e mai mult decât clar că vom fi în opoziţie, aşa căăă…

– Nicule, eu credeam că Lică e cel mai prost dintre noi, nu tu care eşti strategul politicii partidului! Păi, bă, vacă ce eşti, încearcă să gândeşti şi tu odată, nu te mai lua după boala aia de nevastă-ta! Fii atent! Dacă noi dăm legea asta şi bizonul pune botu’, ne-am scos!

Vom fi iarăşi la butoane! Şi odată aleşi ne facem că am uitat de nenorocita asta de lege, o dăm la întors că hâra-mâra, o amânăm şi o ducem aşa încă patru ani timp în care îi mai chiorâm cu câte o regularizare, compensare, în fine, vrăjeli, că doar la asta ne pricepem…

Dacă nu ne iese schema şi iau puterea ceilalți, facem scandal să aplice legea, ei nu au cum s-o facă fiindcă doar ştim că nu-s bani, prin urmare o iau în mână din prima şi noi apărem ca fiind binefăcătorii poporului, iar runda următoare ne aparţine! Acu’ vă e clar unde bat eu cu gândirea!? Totul este o capcană în care, obligatoriu, cade ori poporul, ori opoziţia!

Toţi cei prezenţi aplaudară cu lacrimi în ochi de fericire, zbierând în gura mare că aşa un conducător nu a mai fost vreodată pe pământul binecuvântat al acestei ţări!

Peste trei luni, la alegeri, poporul a votat căderea guvernului, spre marea mirare a acestuia care nu putea înţelege cum de refuza bizonul mărirea salariilor şi a pensiilor. Să se fi prins la schemă?

Imposibil, fiindcă era vorba doar de politică înaltă din care el nici nu poate înţelege ceva… În fine, asta era situaţia, aşa să marii strategi ai partidului trecură la planul de rezervă, cel cu revanşa. Dar era necesar să fie luate şi unele măsuri…

Fostul ministru al Justiţiei se întâlni, aparent fără aranjamente, într-un parc, fiindcă acum aveau timp şi de o mică relaxare, cu fostul strateg al partidului. Se aşezară pe o bancă, la umbră, se declarară fericiţi de întâlnirea cu natura şi, după o atentă verificare a împrejurimilor, trecură la discuții serioase:

– Gigi dragă, uite că a avut dreptate dobitocu’ de Livică atunci când cu legea aia cu mărirea salariilor. Am pierdut alegerile! Aşa că m-am gândit să-l cam scoatem din cărţi că-i periculos. Ai ceva pe-acolo prin dosarele tale, vreo ghiduşie de-a lui, că aş vrea s-o livrez ști tu unde şi ne liniştim. Ce zici?

– Sigur că am. Doar nu era să stau neacoperit la vreo nevoie, că ştii cum e la Justiţie, Azi eşti, mâine, valea!

Însetată de dreptate şi motivată aprig de lupta împotriva corupţiei, noua putere descoperi cu mare surprindere matrapazlâcurile fostului preşedinte al partidului, aflat acum în opoziţie, aşa că, în cel mai scurt timp, instanţele, imparţiale ca întotdeauna, îl condamnară la zece ani de puşcărie… Dreptatea triumfă concomitent cu idealurile de democraţie reinstaurate după recentele alegeri!

Fostul tartor intră la pârnaie având un singur regret… Nu-şi omorâse la timp colaboratorii, fiindcă oricum ar fi fost condamnat la numai cinci ani şi ăia cu suspendare pentru bune servicii aduse societăţii, vicii de procedură sau lipsă dovezi. Speră totuşi la o eliberare condiţionată pentru bună purtare şi atunci să vezi…

Citiți și:
Acum partidele sunt PROPRIETATEA serviciilor secrete
Invazia de prostie și aroganță este copleșitoare
Interviu exploziv cu Mihai Șerban, autorul cărții «Manifest. Cartea neagră a României» (I)

yogaesoteric
28 martie 2022