Capitolul II – Declaraţii ale unor persoane din imobilele percheziţionate
1. Perchezitie în Bucuresti str. Calea Plevnei 50
Subsemnatul S. R, domiciliat în Bistrita, …..declar urmatoarele:
„La data de 18.03.2004, orele 9.00 dimineata fortele Jandarmeriei însotite de un Comisar de Politie au patruns cu forta în imobil spargând geamul usii de la intrare, fara ca în prealabil sa sune sau sa bata la usa. Jandarmii mascati si înarmati au dat buzna în toate încaperile imobilului. Toti cei din casa au fost somati sa închida telefoanele mobile si nu li s-a dat voie sa raspunda la telefonul fix si nici sa dea telefon. Mi s-au ridicat mai multe bunuri personale (cd player, casete audio, casete video, carti si agende cu înscrisuri personale), care nu faceau obiectul perchezitiei neavând legatura cu obiectul mandatului de perchezitie.
La solicitarea mea de a se consemna amanuntit în cuprinsul Procesului Verbal de perchezitie toate obiectele ridicate, d-l. comisar Dumitras Ilie a replicat ca el nu face asa ceva dar ca daca eu doresc pot face acest lucru cu casetele video, dar nu si cu cd-urile din imobil. În urma acestor masuri abuzive precum si datorita modului huliganic în care au patruns în imobil distrugând usa de la intrare mi-am pierdut încrederea în justitie. Cei care ar trebui sa ma apere ma agreseaza, încalcandu-mi cele mai elementare drepturi.”
2. Perchezitie Str. Vasile Grozavu nr. 2, sector 5
Subsemnata M. F., domiciliata în Bucuresti, în vârsta de 23 de ani, declar urmatoarele:
„La data de 18.03.2004, orele 9.00 dimineata fortele jandarmeriei au patruns în incinta imobilului sarind gardul, fara sa sune la poarta în prealabil, au spart geamurile cladirii, au fortat usa de acces în casa, au batut câinele ce se afla în curte, ne-au întins la podea si ne-au tinut asa cca. 15 min. S-a filmat din partea Jandarmeriei momentul în care am fost trântita cu forta la pamant. Desi am cerut sa fiu informata de ce sunt supusa unui asemenea tratament dur, procuroarea Andreea Nica si comisarul Ionut (…?), nu mi-au prezentat legitimatiile, spunandu-mi-se ca nu am nici o calitate în actiunea pe care dânsii o desfasurau. Ulterior, cand am fost retinuta si dusa la parchet, mi s-a spus ca am calitatea de martor si am fost pusa sa dau declaratii !?
Desi ne-au pus sa semnam procesul verbal de perchezitie si cutiile în care s-au ridicat obiectele, nu ne-au lasat sa asistam în totalitate la perchezitie si la închiderea cutiilor cu probe, desi am fost pusa ulterior sa ma semnez pe ele.
Obiectele ridicate (carti, documente, casete video si audio, inclusiv neânregistrate, poze) nu au fost descrise amanuntit (individualizate) în procesul verbal, neputând fi identificate.
Toate persoanele intrate în imobilul perchezitionat au participat activ la perchezitie, (inclusiv jandarmii, cameramanul si martorii asistenti), rascolind prin lucrurile aflate în imobil, fara a ne da posibilitatea sa îi supraveghem.
În urma acestei perchezitii efectuata ilegal si fara respectarea normelor de procedura, din imobil au disparut bunuri care nu se regasesc în procesul verbal.”
3. Perchezitie Str. Vasile Grozavu nr. 2, sector 5
Subsemnata D. M. , domiciliata în Constanta, în vârsta de 17 ani (minora) declar urmatoarele:
„La data de 18.03.2004, orele 9.00 dimineata fortele Jandarmeriei au intrat sarind gardul, fara sa sune la poarta, au spart geamul, au fortat usa, au batut câinele aflat în curtea imobilului.
Unul dintre jandarmii mascati m-a lovit cu piciorul în piept, întinzându-ma la pamânt cu forta unde m-au tinut asa cca. 15 minute, sub amenintarea armei.
Cameramanul Jandarmeriei a filmat si momentul când am fost lovita si m-au pus cu forta la pamânt. Procuroarea Andreea Nica si comisarul Ionut (…?), nu mi-au prezentat legitimatiile, spunându-mi-se ca nu am nici o calitate.
La pechezitia efectuata mi s-a confiscat suma de 2 610 000 lei, 3 USD, câteva monede straine, telefonul mobil, agenda telefonica cd playerul portabil, carti din ghiozdan, carnetul de alocatie si legitimatia de cursanta yoga, desi am obiectat ca toate aceste bunuri îmi apartin si nu au nici o legatura cu obiectul perchezitiei.
Ulterior, când am fost retinuta cu forta de o trupa de jandarmi înarmati si transportata la sediul Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Bucuresti, procurorul anchetator mi-a spus ca am calitatea de „martor”, fara a-mi da detalii la ce anume am fost martora. Am fost obligata sa dau declaratii, în absenta aparatorului ales, desi am solicitat cu insistenta sa mi se permita sa iau legatura cu el sau cu parintii mei.
Am fost amenintata cu bataia, fiind fortata sa scriu o declaratie dupa dictarea facuta de catre un domn procuror care m-a amenintat ca daca nu scriu cum îmi dicteaza el nu-mi mai da drumul sa plec.”
4. Perchezitie la Turturica 123, sector 5 Bucuresti
Subsemnata D. A., domiciliata în Tecuci, declar urmatoarele:
„La ora 9.00 dimineata o trupa de jandarmi mascati, înarmati, au patruns cu forta în imobil fara sa sune în prealabil la poarta, prin escaladarea zidurilor si prin fortarea ferestrelor. Dupa ce au patruns în curte a imobilului, jandarmii au început sa sparga ferestrele si usile încaperilor chiar si ale acelora care nu erau încuiate, mai întâi la parterul imobilului iar apoi la etaje.
Toate persoanele aflate în imobil au fost scoase cu forta în curtea imobilului nefiind lasate sa se îmbrace sau sa atinga vreun obiect din încaperile în care se gaseau. Barbatii au fost tiniti sub amenintarea armelor cu mâinile la ceafa, cu fata la perete siu nu li s-a permis sa vorbeasca între ei. Nici o persoana din cele gasite în imobil nu a avut voie sa foloseasca telefonul mobil interzicându-ni-se sa luam legatura cu aparatorul ales.
La sosirea aparatorului (avocat M. C.) acestuia nu i s-a permis inital accesul în imobil (desi avea împuternicirea avocatiala) ci numai dupa multe insistente.
Am fost tinuti timp de 2 ore în curtea imobilului îmbracati în hainele în care am fost retinuti dimineata (pijamale, tinuta sumara), tremurând în frig fara a ni se permite sa mergem sa ne îmbracam, dupa care am fost cu totii înghesuiti într-o camera a imobilului. Toate acestea au fost fimate de catre politie.
Jandarmii care au patruns în imobil au rascolit toate lucrurile din camere, dupa care au patruns în imobil si procurorul, însotit de martorii asistenti si de înca câteva persoane civile. Mentionez ca nimeni nu mi s-a legitimat si nu mi s-a prezentat nici un document de perchezitie. De asemenea, nu mi s-a spus de ce sunt retinuta, jandarmii rastindu-se mereu la mine sa tac din gura, fiind tinuta permanent sub amenintarea armelor.
În jurul orei 12 mi s-a permis sa ma îmbrac, iar apoi am fost scoasa afara din imobil împreuna cu celelalte persoane din imobil, în curtea acestuia, dupa care am fost urcati cu forta în dubele jandarmeriei, fara a ni se spune de ce suntem retinuti si încotro ne duc.
Am fost dusa împreuna cu alte persoane cu forta într-o cladire despre care ulterior am aflat ca este sediul Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Bucuresti, unde am fost supusa încontinuu unui tir de întrebari agresive si jignitoare, cu privire la viata mea personala, fiind obligata sa redactez o declaratie sub dictarea unui procuror al carui nume nu îl cunosc.
Doar dupa redactarea acelei declaratii mi s-a dat voie sa parasesc cladirea în cauza.”
5. Perchezitie la str. Bonea Constantin nr. 26, sector 5 Bucuresti
Subsemnata S. M., domiciliata în Bucuresti, declar urmatoarele:
„La data de 18.03.2004 orele 9.00 ma aflam în incinta imobilului din str. Bonea Constantin nr. 26, sector 5 Bucuresti, când am auzit zgomote de geam spart, tropaituri iar apoi somatia „Stai, nu misca !”. Pe usa deschisa a intrat un jandarm cu cagula pe cap, înarmat, care m-a somat pe mine si pe O. M., atintind arma asupra noastra, sa ne culcam cu fata la podea si cu mâinile la ceafa. Întrucât nu m-am conformat imediat, jandarmul m-a îmbrâncit si am fost nevoita sa ma întind cu fata la sol.
Am fost tinuta cu fata la sol si cu mâinile la ceafa, alaturi de O. M., în una dintre camerele imobilului, timp de aproximativ 5 minute, sub amenintarea armei, dupa care ni s-a ordonat sa ne ridicam în picioare, dar cu mâinile la ceafa, fiind filmate în tot acest timp, desi am cerut sa nu fiu filmata, întrucât eram îmbracata foarte sumar.
În fata camerei de filmat mi s-a cerut sa-mi spun numele, adresa unde locuiesc si sa indic numele parintilor mei. Întrucât nu m-am conformat imediat, am fost agresata verbal (s-a urlat la mine), dupa care am fost perchezitionata corporal de catre o femeie (nu s-a gasit nimic asupra mea) si mi s-a indicat sa iau loc pe o canapea.
Ulterior au fost aduse în aceeasi camera cu mine si alte persoane aflate în acel moment în imobil, fiind paziti în tot acest timp de catre jandarmi, care ne tineau sub amenintarea armelor, fiind obligata sa stau în tot acest timp cu mâinile la ceafa.
Apoi, un individ care nu s-a prezentat, care intrase în încapere cu ceilalti jandarmi, a început sa mi se adreseze mie si celorlalte persoane foarte agresiv si vulgar, solicitându-ni-se sa prezentam actele de identitate.
Dupa aceea, a început perchezitia în celelalte camere ale imobilului, timp în care eu, împreuna cu celelalte persoane am fost obligate sa ramânem în continuare cu mâinile la spate, pazite de doi jandarmi, fiind obligate sa nu ne privim si sa nu vorbim între noi.
Întrebând pe unul dintre jandarmi de ce suntem tinute asa, acesta a urlat la mine, amenintându-ma ca daca mai vorbesc, ma loveste.
Am fost tinuta împreuna cu alte 5 femei în aceasta stare timp de 9 ore, timp în care unora dintre cele 5 femei li s-a facut rau, iar ulterior mi s-a facut si mie rau.
În tot acest timp (aproximativ 9 ore), imobilul a fost perchezitionat, iar obiectele din imobil au fost ambalate în cutii.
La sfârsitul celor 9 ore epuizante, am fost chemata afara din imobil, în curtea acestuia si am fost pusa sa semnez un proces verbal al carui continut mi s-a citit fragmentar. Am solicitat sa se mentioneze ca nu sunt de acord cu continutul acestui proces verbal de perchezitie, solicitând sa mi se dea voie sa iau legatura cu un avocat. Desi am semnat procesul verbal, nu am primit copie dupa acesta.
Apoi am fost dusa împreuna cu celelalte 5 femei la Parchetul de pe lânga Curtea de Apel Bucuresti, unde mi s-a solicitat de catre un procuror ce nu s-a prezentat, sa dau o declaratie. Am refuzat, spunând ca nu semnez nimic decât în prezenta avocatului meu. Atunci am fost amenintata ca îmi voi petrece noaptea în arestul Parchetului, „ca sa am motiv sa cer avocat”, fiind avertizata sa-mi bag mintile în cap, pentru ca altfel o pot pati rau.
Nefiind lasata sa iau legatura cu avocatul meu, am fost tracasata pentru a da declaratie fara avocat. La ora 1 noaptea, fiind la capatul puterilor, simtindu-ma foarte rau, am acceptat sa scriu dupa dictarea domnului inspector Florea Valerica o „declaratie”, pe care am dat-o împotriva vointei mele si care nu corespunde realitatii.
Dupa semnarea declaratiei, am fost lasata sa plec.”
6. Perchezitie la str. Ion Câmpineanu, nr. 26, sector 1, Bucuresti
Subsemnata P. E., 27 ani, domiciliata în Buzau, declar urmatoarele:
„În data de 18.03.2004 ma aflam la sediul firmei la care lucrez. În jurul orei 9 dimineata în timp ce ma aflam la toaleta, am auzit busituri în usa. Nici nu am apucat sa ma ridic de pe WC, ca m-am trezit cu trupe de jandarmi mascati si înarmati care au deschis brusc usa la baie. M-au ridicat de pe toaleta fara sa-mi permita sa-mi trag chilotii si cu „pantalonii în vine”, m-au dus cu forta în zona de birouri, în tot acest timp fiind filmata de cameramanul care însotea Procurorul.
M-au fortat sa ma întind pe jos cu mâinile la spate, în continuare nepermitându-mi-se sa îmi trag chilotii si continuând sa ma filmeze. Alaturi de mine fusese deja culcat si soferul firmei, Ilie Marian, care mai era cu mine în societate.
M-au întreba de telefoanele mobile pe care de altfel mi le-au si luat imediat si le-au închis. Abia dupa aceea mi-au permis sa ma ridic de jos si sa ma îmbrac. La insistentele mele multiple, barbatul care s-a prezentat a fi Procuror Neagu Tomita mi-a aratat în graba un mandat de perchezitie. Desi nu mi-au spus nici un cuvânt despre ce anume cauta în firma, si faptele pentru care suntem suspectati a le fi savârsit, a început perchezitionarea imobilului.
Aceasta a durat între orele 9.00 si 22.00, timp în care nu mi s-a permis sa manânc. La un moment dat, când mi s-a gasit un telefon mobil în geanta, desi eu îl informasem pe procuror de existenta acestuia, am fost amenintata de procuror cu bataia pentru ca nu i-am spus de acest telefon mobil.
La finalizarea perchezitiei a fost încheiat un proces verbal în care desi subsemnata am fost trecuta ca si martor si am fost pusa sa semnez, nu mi s-a înmânat nici un exemplar al procesului verbal.
Am fost pusa sa semnez cutiile care contineau obiectele ridicate din sediu, când acestea erau deja sigilate, fara sa mi se permita sa verific continutul lor.
În jurul orelor 22, eu si soferul Marian Ilie am fost transportati împotriva vointei noastre cu duba Jandarmeriei la Parchetul de pe lânga Curtea de Apel Bucuresti.
Când am fost introdusa la audiere, desi procurorul care a efectuat perchezitia mi-a spus ca va fi o simpla declaratie de martor pentru obiectele ridicare de la firma, am constatat ca Procurorul Dubai care ma interoga urmarea sa obtina de la mine cu totul si cu totul alte informatii, ce nu avea legatura cu perchezitia. Acest procuror voia sa asocieze numele meu si calitatea mea de cursant yoga cu diverse site-uri porno, productii video pentru adulti, realizari de fotografii porno în vederea comercializarii si raporturi sexuale cu domnul profesor yoga Gregorian Bivolaru.
Întrucât am refuzat sa dau o asemenea declaratie care era complet falsa, procurorul Dubai m-a amenintat ca ma va aresta, ca nu voi mai parasi cladirea Parchetului si a pus imediat mâna pe telefon, pentru a-mi demonstra seriozitatea amenintarii.
Desi am solicitat prezenta avocatului meu ales, mi s-a refuzat si acest drept. În final am reusit sa dau o declaratie cât de cât în acord cu vointa mea si am fost lasata sa parasesc cladirea Parchetului în jurul orelor 2 dimineata. Nici pâna în prezent nu mi-au fost restituite obiectele personale care mi-au fost retinute abuziv în timpul perchezitiei (telefon mobil Nokia 6510, telefon mobil Siemens, ceas original marca „Bulgari”).
7. Perchezitie la str. Peleaga nr. 5, sector 5 Bucuresti
Subsemnata D. M, in varsta de 32 de ani, domiciliata în Bucuresti, declar urmatoarele:
„In data de 18.03.2004, in jurul orelor 9:00 dimineata, ma aflam in vizita la un prieten în strada Peleaga nr.5. În timp ce stateam într-o camera, am auzit voci puternice barbatesti, care strigau „culcat” si m-am trezit cu o trupa de jandarmi mascati si înarmati cu arme de foc, care au intrat in casa, unii dintre ei spargând si geamul de la camera. Am fost perchezitionata. Asupra mea s-au gasit suma de 1000 euro si un telefon mobil marca Nokia cu hands free, care mi-au fost confiscate, în ciuda protestelor mele. Apoi am fost mutata în alta camera cu ceilalti din casa. Orice legatura de comunicare a celor din casa cu exteriorul a fost interzisa, toate telefoanele au fost închise. Am fost dusa la Parchetul de pe lânga Curtea de Apel Bucuresti, unde am solicitat prezenta unui avocat. Raspunsul procurorului a fost ca nu este necesara prezenta avocatului întrucât nu sunt acuzata de nimic, urmând sa dau doar „o simpla declaratie”.
Desi la început am refuzat sa dau declaratie în aceste conditii, în final am cedat din cauza oboselii si a stresului la care am fost supusa.
Stiu ca mi-a fost încalcat un drept fundamental – dreptul de a fi asistata de un avocat – drept care, din câte stiu, îi este acordat si ultimului raufacator. Chiar în conditiile în care nu eram acuzata de nimic, modul în care am fost tratata mi-a dat senzatia de insecuritate: autoritatile care se presupune ca vegheaza pentru bunastarea si securitatea mea practic au actionat ilegal. Lucrul acesta ridica oricui semne de întrebare despre aplicarea justitiei în România.
Mentionez ca nici pâna în momentul de fata nu am reintrat în posesia bunurilor ce mi-au fost confiscate. „
