Cardul național de sănătate – un nou abuz împotriva poporului român

 

Ministerul Sănătății își dorea ca încă din ianuarie 2011 fiecare dintre noi să dețină un astfel de card. Cardul de sănătate este un card personalizat care va conține datele personale, dar și bolile de care suferim. Este un format dreptunghiular din plastic care conţine un CIP, ca un card bancar, pe care vor fi stocate diferite informaţii personale şi de sănătate. Deși inițial s-a discutat ca statul să suporte costurile, din lipsă de bani, această sarcină revine acum asiguratului. Costul ar fi în jur de 2 euro. Cine nu plătește riscă să nu mai fie primit la medic. Cardul va fi folosit atât în situații de urgență, cât și la consultațiile medicale de rutină.
Informaţiile care vor fi conţinute în microcipul cardului, aşa cum au decis ministrul sănătăţii Cseke Attila şi guvernul Boc, sunt:
      – numele, prenumele şi CNP-ul asiguratului
      – codul unic de identificare în sistemul de asigurări
      – numărul cardului naţional de sănătate
      – diagnosticul pentru diferitele boli cu risc vital şi pentru bolile cronice
      – grupa sanguină şi RH-ul
      - acceptul exprimat în timpul vieţii de a dona organe după deces
      – numele medicului de familie şi datele lui de contact
Proiectul a fost în dezbatere timp de o lună la începutul anului în curs.
Cardul național de sănătate va deveni cu timpul monitorul serviciilor medicale de care va benefica un pacient. În el pot fi stocate și vizitele la medic, rețetele primite, medicamentele prescrise și intervențiile în spital.
Fiecare român care are peste 14 ani va primi cardul acasă, din partea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Asiguratul se va duce apoi la medicul de familie, care îl va trece printr-un dispozitiv pentru validare și va introduce în cipul cardului datele medicale ale pacientului. Va exista cu siguranță o perioadă de grație. Cu atât mai mult cu cât oamenii trebuie să se gândească bine dacă vor sau nu să devină donatori de organe.
Cardul național de sănătate va înlocui fostul carnet de asigurat, precum și adeverința prin care pacienții îi dovedeau medicului de familie că își achită contribuția către stat. Cel puțin aceasta este varianta oficială cu care televiziunile au informat populația despre acest aspect. Bineînțeles că suntem conștienți că în spatele acestei manevre se află interese bine definite, din păcate nu ale cetățeanului de rând care își plătește asigurarea de sănătate.

În perioada în care proiectul de lege a fost în dezbatere publică s-au organizat doar două întâlniri cu reprezentanții societații civile. Printre cei mai activi opozanți ai acestui proiect au fost reprezentanții FOR (Forul Ortodox Român) și medicii de familie.
Iată câteva din argumentele și concluziile participanților la aceste dezbateri publice:
-Specialiștii IT prezenți în sală au demontat argumentul „necesității” cardului de sănătate cu cip, folosit de oficiali pentru a justifica refuzul alternativei – din punct de vedere tehnic, sistemul informatic nu este legat, în mod necesar și determinant, de existența unui card cu cip. Pot exista sisteme informatice performante și în absența cardurilor. Reacția oficialilor a fost derutantă: cardul cu cip e necesar deoarece doar prin… semnătura digitală se poate asigura securitatea (electronică) actului medical și doar prin cip se pot proteja datele personale criptate! De când are vreo legătură semnătura digitală cu cardul de sănătate? Dacă ar avea, aflăm atunci lucruri noi, inexistente în proiectul legislativ actual și în toate declarațiile de până acum ale autorităților. Cât privește „siguranța” datelor personale acordată de un cip la care vor avea acces multiple instituții ale statului dar și furnizori, medici și farmaciști, precum și oricine se pricepe la noile tehnologii, este un mit pe care probabil nici oficialii nu îl mai cred. S-a demontat și argumentul „infailibilității” tehnice a sistemului informatic cu card, invocându-se faptul că există numeroase fraude realizate în cadrul sistemelor informatice ce operează cu carduri cu cip și cu semnătură electronică. Disputa tehnică s-a încheiat cu următoarea concluzie: nu se poate vorbi despre o dezbatere publică reală în condițiile în care autoritățile nu au adus nici un inginer de sistem IT și merg pe ideea că doar un card cu cip este de dorit și altceva nu.

-Reprezentanții medicilor de familie au protestat vehement împotriva intenției autorităților de a impune cardurile de sănătate. Practic, conform actualului proiect, costurile sistemului sunt suportate de medici, furnizori de servicii medicale și asigurați – deoarece sunt obligați, prin lege, să achiziționeze cardurile și cititoarele de carduri. În plus, furnizorii de servicii medicale vor trebui să achiziționeze nu doar cititoarele de carduri, ci și certificatele digitale. O prevedere care aruncă întreaga responsabilitate asupra medicilor de familie este și cea conform căreia editorul datelor medicale din cip este medicul, ceea ce îl transformă pe acesta din prestator de servicii medicale în prestator de servicii IT! Se pornește de la prezumția că toți medicii au astfel de abilități – ceea ce este fals –, se pretinde din partea lor prestarea unui nou serviciu pentru care nu vor fi plătiți și, în plus, întreaga responsabilitate pentru eventualele erori în trecerea datelor medicale cade exclusiv asupra lor. Noul sistem este imoral și inaccesibil, deoarece se impune pe banii și responsabilitatea cetățenilor. Concluzia medicilor de familie: introducerea acestui sistem este un experiment efectuat pe pielea asiguraților și a medicilor.

– Din punct de vedere juridic, avocații și juriștii prezenți în sală au insistat asupra riscurilor legate de protejarea datelor personale. Astfel, integrarea centralizată a fișelor medicale electronice (de notat ca oficialii CAS au aprobat faptul ca proiectul cardului de sănătate este parte a proiectului e-România) pune în pericol siguranța datelor medicale ale persoanei. Datele medicale sunt de maximă intimitate pentru persoană și ar fi un dezastru dacă s-ar ajunge la scurgeri de tipul WikiLeaks, prin care o serie de informații dintre cele mai sensibile care pot ajunge la discreția oricui, putând fi folosite împotriva unei persoane publice, de pildă. S-a pus în evidență faptul că actuala hotărâre de guvern nu respectă legea în ceea ce privește instituțiile care au acces la datele medicale ale persoanei. Conform legii, doar personalul medical are acces la aceste date – nu și instituțiile enumerate în proiectul de hotărâre. De notat că actuala legislație nu dă voie nici măcar rudelor de gr. I să aibă acces la informațiile medicale ale persoanei după deces.

-FOR a punctat lipsa de responsabilitate a autorităților, remarcând absența „strategică” a secretarului de stat Cristian Irimia, și a invocat recentele declarații ale președintelui Colegiului Medicilor, dr. Vasile Astărăstoae, prin care acesta aprecia cardul de sănătate drept un abuz asupra asiguraților. De asemenea s-au invocat situațiile generate de sisteme similare din Marea Britanie, Franța și Germania, unde costurile au fost imense, s-au pierdut datele asiguraților și nu s-au putut opri fraudele. Astfel, scopul declarat al autorităților (economisirea banilor și încetarea fraudelor) este contrazis flagrant de realitate. De asemenea FOR a citat din răspunsul oficial al Ministerului de Interne, referitor la cartea de identitate, prin care  se preciza explicit că drepturile constituționale sunt respectate de noul proiect normativ (al cărții de identitate) deoarece se asigură alternativă (drept la opțiune). Având în vedere că înseși autoritățile recunosc atingerea ce se aduce drepturilor civice prin aceste proiecte, este absolut firesc ca și Ministerul Sănătății să asigure dreptul la opțiune.

Dezbaterea publică organizată pe 31 ianuarie a.c. nu a făcut decât să adeverească faptul că statul, în aplicarea programelor de digitalizare a guvernării, urmărește politica faptului împlinit. Este evidentă lipsa de disponibilitate la dezbatere reală, este evident faptul că democrația, drepturile constituționale, dreptul la intimitate, la decizii raționale și conforme interesului public sunt vorbe în vânt pentru autorități care par că sunt captive în mod definitiv iluziei cipului-panaceu, „soluția-minune” la toate problemele cu care ne confruntăm.

Toți reprezentanții societății civile și-au exprimat profundul dezacord cu asemenea tertipuri necinstite și speră că, totuși, fie și în al 11-lea ceas, autoritățile vor face un pas către normalitate și vor lăsa măcar dreptul la opțiune, la alternativă.

Alăturăm acestui material și o serie de argumente sintetice pentru care respingerea cardurilor de sănătate cu cip și a sistemului informatic centralizat în care sunt strânse datele personale este legitimă și dezirabilă.
Argumente procedurale şi etice împotriva cardului de sănătate:

1. Sistemul de identificare a asiguraţilor pe baza cardului cu cip este experimental, în sensul în care nu există o experienţă probată suficient care să ateste că introducerea lui serveşte scopurilor enunţate de autorităţi: eradicarea fraudelor şi economisirea banului public.

2.  Introducerea unui nou sistem de gestionare şi administrare a asiguraţilor în timp de criză înseamnă schimbarea radicală a vechiului sistem cu unul nou – proces întotdeauna costisitor şi riscant. Nimeni nu a discutat în mod real despre noile costuri şi riscuri. Dar există dovezi la alte ţări referitoare la absenţa siguranţei unui astfel de sistem. În acest sens amintim că în Marea Britanie, în sistemul centralizat al Sistemului Naţional de Sănătate (Naţional Health System) s-au pierdut datele a 93% din asiguraţi; iar în Franța fraudele se fac în continuare fără nici o oprelişte, în cadrul unui sistem informatic cu carduri. Cât despre costuri, în Germania implementarea doar parţială a acestui sistem a costat 1,7 miliarde de euro.

3. Nu există nici un fel de studii de fezabilitate, de impact, de politici publice etc. făcute de autorităţi pe marginea acestor probleme. Nu există date reale, probate, verificate despre dimensiunea fraudelor. Nu există studii comparative cu alte ţări care au încercat sistemul.

4. Blocarea recentă a serverelor CAS – încă o dovadă că sistemul este nesigur. Încă înainte de a fi implementat, sistemul exclusiv electronic şi-a arătat limitele: o singură problemă tehnică reuşeşte să blocheze întreg sistemul. Oricât de greoi şi birocratic ar fi un sistem administrativ clasic, el nu se poate bloca în mod similar.

5.  Riscurile asupra drepturilor constituţionale şi asupra datelor personale nu au fost abordate în mod serios de către autorităţi:
– Nu există nici un audit de securitate pentru cipurile care vor stoca datele personale. În acest sens, ce garanţii efective există asupra protecţiei datelor personale şi informaţiilor asupra stării de sănătate ce vor fi criptate pe cip? Şi, având în vedere că nu se pot aduce garanţii tehnice infailibile, la ce bun construirea unui sistem informatic în care cetăţeanul devine vulnerabil, prin expunerea datelor personale, şi a celor asupra sănătăţii sale, în faţa statului şi a unor terţi – conform legii, farmacişti, medici, furnizori, dar şi oricine poate procura aparate de citire a cipurilor ?
– Nu există nici acum, în ciuda solicitărilor asociaţiilor societăţii civile, nici un fel de informaţie asupra existenţei – sau non-existenței – unei baze de date centralizate, cu informaţiile medicale despre fiecare persoană
– Singurul care devine transparent în faţa autorităţilor şi a terţilor este cetăţeanul; în schimb, statul este complet opac în ceea ce priveşte modul în care va proceda cu datele personale ale cetăţenilor
– Obligaţia de a te identifica drept asigurat prin deţinerea unui card cu cip, în lipsa unei alternative, încalcă grav dreptul la opţiune bazat pe dreptul la viaţă privată şi pe libertatea conştiinţei.

6. Lipsa posibilităţii de a opta, în noul proiect, încalcă grav drepturile cetăţenilor. Reamintim faptul că Ministerul de Interne, într-un răspuns către FOR, referitor la cartea de identitate, a precizat că „prin recunoaşterea dreptului la opţiune al cetăţenilor români, sunt respectate dreptul la viaţă privată, cât şi libertatea de conştiinţă ale acestora, precum şi libertăţile civice specifice unui stat de drept constituțional”. Implicit, lipsa acestui drept la opţiune înseamnă încălcarea celorlalte drepturi constituţionale.

7. Autorităţile au procedat în cel mai nefericit mod cu putinţă faţă de societatea civilă şi faţă de necesitatea asigurării unei dezbateri publice reale:
-au demarat procedurile licitaţiei publice pentru achiziţionarea cipurilor ÎNAINTEA organizării primei dezbateri publice asupra proiectului;
-au promis, public şi oficial, drept la opţiune şi alternativă la card, promisiune încălcată prin faptul că un asemenea drept a fost exclus din noul proiect;
-au descurajat orice discuţie serioasă, profundă, asupra acestui subiect prin lipsa oricăror studii asupra proiectului;
-au considerat de la bun început, în notele de fundamentare ale proiectelor legislative, că nu este necesară consultarea societăţii civile şi a Bisericii;
-au organizat ambele dezbateri publice în urma solicitărilor exprese ale unor asociaţii civile şi le-au fixat la ore aproape imposibile, în termene scurte de timp.

Toate aceste lucruri duc la o relaţie de suspiciune între stat şi cetăţeni:
-statul îşi suspectează cetăţenii de fraude şi încearcă, într-un mod opac, încălcând drepturile civile şi normele democratice, introducerea unui sistem informatic obligatoriu şi riscant pentru libertatea persoanei;
-cetăţeanul suspectează, pe bună dreptate, statul că intenţionează să îşi crească marja de control asupra societăţii şi persoanelor, având în vedere şi tertipurile jenante de care se folosesc autorităţile pentru a asigura introducerea cardurilor cu cip obligatorii;
-prin propaganda de care se serveşte pentru a justifica introducerea noului sistem informatic, statul acuză categorii întregi de populaţie (medici de familie, asiguraţi) de faptul că sunt necinstiţi în raport cu legea şi cu ceilalţi; acest lucru nu poate duce decât la o anomalie socială şi la suspiciune generalizată, vina pentru funcţionarea proastă a sistemului aparţinând în primul rând responsabililor, nu plătitorilor de taxe.

 Dr. Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România declară: „Cardul de sănătate cu microcip este un abuz din partea statului şi comportă riscuri pe toate planurile”!!!  În cele ce urmează vă prezentăm opiniile domniei sale referitoare la introducerea cardului de sănătate, opinii pe care şi le-a exprimat în cadrul unei emisiuni televizate:
– Cardul este numai APARENT în favoarea asiguraților.
– Cardul nu ar putea conține acordul prezumat pentru transplant de organe, decât dacă legea va fi schimbată; în actuala formă a Legii și a proiectului, precum și potrivit declarațiilor ministrului Sănătății, acordul este de tip informat.
– Este periculos să fie puse informațiile medicale personale pe cip, deoarece acesta nu este protejat. Oricine are un cititor de cipuri compatibil poate afla tot. Acest lucru violează drepturile la intimitate și la demnitate ale persoanei și poate aduce mari prejudicii.
– La Consiliul Europei există o presiune imensă din partea firmelor de asigurări pentru a deveni legal accesul la informaţiile despre sănătatea oamenilor…forţa financiară uriaşă a acestor „rechini” face ca datele despre posibilele boli ale oamenilor să ajungă la ei pe birou pentru ca ei să ştie dacă fac sau nu poliţele de asigurare şi la ce preţ… Dar o persoană poate să aibă un risc pentru o anumită boală, pe care să n-o facă.
– Există riscul discriminării persoanelor pe baza informaţiilor personale asupra stării de sănătate, atâta vreme cât acestea nu mai sunt protejate.
– Datele medicale pot fi utilizate inclusiv pentru a distruge o persoană, mai ales într-o societate conflictuală ca cea din România
– Există o tendință, din partea Statului, spre autoritarism și paternalism excesiv, în sensul de a căuta să cunoască totul despre cetățeni și de a-i dirija după bunul lor plac.
– Devenim vulnerabili față de Stat și față de anumite instituții care ne pot marginaliza.
– Era posibilă crearea unui sistem de carduri de sănătate fără cipuri, care să fie conectat la un sistem informatic național (SIUI), care este, teoretic, protejat și confidențial.
– Lipsește orice analiză etică a acestei acțiuni.
– Se introduce o nouă taxă, fără să fie întrebat contribuabilul, deși plătește asigurările de sănătate.
– Cardul de sănătate – cu cip (putea fi și o variantă fără), creează mari dificultăți și poate chiar împiedica accesul la serviciile medicale.
– Vor exista dificultăți tehnice în operabilitatea sistemului.
– Cardul de sănătate este „arma” cu care guvernanţii vor să scoată de la români sume uriaşe de bani, un „furt al secolului” săvârşit în dauna celor care plătesc legal asigurările de sănătate dar …NU VOR CARD DE SĂNĂTATE!!!

     Decizia guvernanţilor noştri, pe care nu o contestă vehement nici televiziunile nici opoziţia parlamentară…este halucinantă: CEI CARE PLĂTESC DIN SALARIU SAU PENSIE SERVICIILE MEDICALE DE STAT DAR NU VOR CARD DE SĂNĂTATE…VOR PLĂTI TOATE SERVICIILE MEDICALE DE CARE AU NEVOIE!!!

      Altfel spus, românii care nu vor cardul cu microcip vor plăti de 2 ori asistenţa medicală. Şi românii tac, se uită cum începe un nou jaf naţional şi stau ca mieii la tăiere…televiziunile vorbesc despre alte subiecte, politicienii se bat pentru funcţii în Parlament…ce minunăţie de neam suntem!!!

Potrivit hotărârii de Guvern, contravaloarea cardului de sănătate va fi suportată de asigurat, adică şi obligatoriu şi plătit de „prostime”!!!

Medicii de familie vor trebui să plătească şi ei, pentru cititoarele de carduri, şi să aibă şi internet de banda largă pentru a avea legătură cu sistemul informatic!

Credincioşii spun că nu vor să folosească acte electronice care conţin … semnul fiarei… 666! Cine să se uite în gura unor „rătăciţi” care încă mai cred în Dumnezeu? Ce dacă sunt milioane, ce dacă îşi strigă credinţa şi cer respect măcar pentru sufletul lor dacă pentru nivelul lor de trai nu are nimeni!

Aceasta este siuaţia cardurilor de sănătate care se doreşte să fie introduse cât mai repede, spre binele… cui? Pentru că, după cum s-a observat, nu există dovezi care să susţină necesitatea introducerii acestora şi beneficiile clare pe care le vor aduce.

Suntem aici pentru că merităm să fim aici….suntem aşa pentru că nu putem, deocamdată, altfel…

„… ce e cu cei pentru care viaţa nu i un ocean şi pentru care legile omului nu sunt doar turnuri de nisip,
Pentru care viaţa este o stâncă, iar legea o daltă cu care voiesc a sculpta după propria asemănare? (…)
Ce pot spune aici despre aceştia decât că şi ei stau în lumină, dar cu spatele la Soare?
Ei nu şi văd decât umbrele, iar umbrele lor sunt legile după care trăiesc.
Şi ce este Soarele pentru ei, dacă nu doar izvorâtorul de umbre?
Şi ce nseamnă pentru aceştia recunoaşterea legilor, dacă nu faptul de a îngenunchia şi a şi desena pe pământ propriile umbre?
… puteţi să ascundeţi tamburul şi să desfaceţi corzile lirei, dar cine va putea interzice vreodată ciocârliei să cânte? ” (Kahlil Gibran, Profetul)

 

Citiți și:

Dispozitivele RFID reprezintă o mare ameninţare la adresa vieţii private şi a libertăţii, afirmă un raport CESE

Implanturi cu microcipuri: răspunsuri la întrebări frecvente (I)

 
 

yogaesoteric

21 iunie 2011