Care sunt adevăratele cauze ale Sindromului Morții Subite Infantile (SMSI)? De ce vaccinarea este exclusă dintre ele? (I)

 

În ciuda faptului că Statele Unite cheltuie pe „servicii medicale” mai mult decât oricare altă țară de pe glob, mortalitatea infantilă în SUA este una dintre cele mai ridicate, mai ales în comparație cu alte țări bogate și dezvoltate. Un studiu recent, publicat în ianuarie 2018 în cotidianul Health Affairs, și care compară rata mortalității la copii în 19 țări occidentale dezvoltate, plasează SUA pe ultimul loc.
Este de asemenea un fapt binecunoscut că bebelușii din America primesc mai multe vaccinuri decât cei din orice altă țară. Și cu toate acestea, agențiile guvernamentale din domeniul medical refuză să considere vaccinurile ca fiind o parte a problemei.

În interiorul SUA, statul cu cea mai mare rată a mortalității infantile, Mississippi, este (coincidență??) și statul cu cea mai mare rată a vaccinărilor.

Neil Miller, publicist în domeniul cercetării medicale și director al Thinktwice Global Vaccine Institute, scria în 2014 că în timp ce sunt 130 de cauze oficiale pentru moarte infantilă, publicate în Clasificarea Internațională a Maladiilor, recunoscute și sancționate de Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor din SUA (CDC) și de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), vaccinarea nu este printre ele.

„Există 130 de moduri oficiale prin care un bebeluș poate muri. Aceste categorii oficiale ale morții, sancționate de Centrul pentru Controlul și Prevenirea Maladiilor din SUA (CDC) și Organizația Mondială a Sănătății, sunt publicate în Clasificarea Internațională a Bolilor (ICD). Când moare un copil, medicul legist trebuie să aleagă dintre aceste 130 de categorii.
Cauzele oficiale ale morții listate în ICD includ aproape orice posibilitate – tragică – la care ne-am putea gândi.
Dar NU există o categorie de moarte infantilă cauzată de vaccinuri în această listă.
Acesta este un aspect straniu, întrucât guvernul știe că vaccinurile au dizabilitat permanent sau au ucis copii – acesta fiind chiar motivul pentru care acum mai bine de 25 de ani Congresul a stabilit pentru vaccinuri o taxă pentru „dizabilitate sau moarte”, atunci când Legea privind Vătămările Cauzate de Vaccinarea Copiilor din 1986 (Legea publică 99-660) a înființat Programul Național de Compensații pentru Vătămările Cauzate de Vaccinuri (VICP).” (Aici articolul integral.) 

Potrivit CDC, Sindromul Morții Subite Infantile (SMSI) rămâne una dintre cauzele cele mai importante ale morții bebelușilor în Statele Unite, doar în 2015 făcând 3.700 de victime.

Dr. Viera Scheibner este unul dintre puținii oameni de știință și cercetători care au investigat SMSI și o posibilă legătură cu vaccinarea. Iată rezultatele cercetării ei, publicate pe site-ul Health Impact News:

Adevărata cauză a morții în pat (SMSI)

de Dr. Viera Scheibner (PhD)
Health Impact News

Premise

Din când în când se mai aprinde câte o discuție despre moartea subită infantilă (SMSI), mai popular cunoscută ca moartea în somn sau în pat.

Între anii 1986-1993 am fost implicată în înregistrarea respirației bebelușilor atât cu un monitor standard cât și cu un monitor computerizat (dezvoltat de răposatul meu soț Leif Karlsson) și am publicat rezultatele în Jurnalul Colegiului Australo-Asiatic de Nutriție și Medicină a Mediului (Scheibner 2004).

Am parcurs, de asemenea, cât am putut de mult studiile despre moartea subită publicate din 1960 încoace de alți autori vorbitori de limba engleză și simt că pot avea un cuvânt de spus la recentele discuții.

Moartea în pat (SMSI) a fost totdeauna prezentată ca un diagnostic prin excludere, cu insuficiente informații privind cauza și caracterizată prin pete hemoragice pe plămâni, pe pericard (membrana care învelește inima), pe timus (o glandă situată între plămâni, în spatele sternului) și pe alte organe.

Pentru un timp, poziția de somn culcat pe burtă a devenit populară ca principală cauză pentru moartea în pat, fiind realizate numeroase cercetări în Regatul Unit, majoritatea dintre acestea demonstrând contrariul, cum că poziția de somn pe burtă este una benefică. Apoi iarăși s-a mai revenit puțin asupra acestei păreri. Mai recent, dormitul mai multor persoane sau copii în același pat cu bebelușul a fost candidatul favorit pentru cauza morții subite. Părinții fumători au fost și ei candidați, pentru o scurtă perioadă.
Vaccinarea a fost în general ignorată sau respinsă ca fiind una dintre cauzele morții în pat (SMSI). Foarte puțini autori s-au aventurat în această zonă tabu.

O trecere în revistă a cercetărilor privind sindromul morții subite infantile

Aproape că sunt de acord cu profesorul Mitchell și colegii săi (2009) care cred că „știm deja suficient”, dar nu cu faptul că „există dovezi covârșitoare care arată că împărțirea patului cu alte persoane / copii / bebeluși reprezintă un risc major de producere a morții subite infantile pentru copiii cu mame fumătoare.”

Cei mai mulți cercetătorii ai sindromului morții în somn au publicat cu precădere o mulțime de articole privind foarte multe evenimente din viețile bebelușilor și doar câțiva s-au oprit și asupra unuia anume: vaccinarea. Dar chiar și atunci când au făcut-o, au respins-o aproape la unison ca fiind o cauză a SMSI.

O excepție o reprezintă Torch (1982, 1986 a, b), un neurolog pediatru pensionat din Reno, Nevada, care a susținut trei prezentări la două Conferințe de Neurologie Pediatrică în care a declarat foarte limpede și fără exprimări interpretabile că vaccinul DPT (vaccin combinat anti-difteric, anti-tetanos și anti-tuse convulsivă) poate fi o cauză încă nerecunoscută a morții subite infantile și a descris foarte clar și exhaustiv simptomatologia și patologia, concluzionând că vaccinarea DPT și moartea în somn sunt legate cauzal.
Torch (1982, 1986 a, b), în mod clar dar și alții mai în necunoștință de cauză (Griffin și colectivul său, 1988), au observat același aspect: creșterea numărului de decese odată cu creșterea intervalului scurs de la vaccinare, cu creșterea numărului de injecții și cu creșterea în vârstă.

Munoz și colectivul său (1981) a studiat șoareci decedați în urma administrării de pertussigen în doze infinitezimale (nanograme), măsurându-le creșterea în greutate (sau scăderea); nu numai că șoarecii studiați au încetat să mai ia în greutate dar, în opt zile, patru din cei cinci șoareci studiați au murit. Chiar și cel care a supraviețuit a prezentat aceeași stagnare în creșterea greutății, la fel ca ceilalți patru șoareci morți.

Inutil să mai subliniez că acestea sunt aceleași zile critice pe care le-am descoperit și documentat și eu monitorizând respirația bebelușilor cu ajutorul Cotwatch [aparatul computerizat menționat anterior, n.tr.].

Din păcate (dar deloc surprinzător), Munoz și colectivul (1981) nu au reușit să înțeleagă rezultatul cercetărilor lor, interpretând că dacă niciun șoarece nu a murit în anumite zile, asta s-a datorat efectului protector al pertussigen în acele zile.

Absolut la fel s-a petrecut și cu cercetările profesorului Mitchell și ale colaboratorilor lui (Mitchell et al. 1995); în timp ce cercetările lor, corect retabelate de mine, demonstrau în mod clar concentrarea numărului de decese în jurul acelorași zile critice pe care le-am descoperit și documentat (Scheibner 2004), Mitchell și colaboratorii săi (1995) au concluzionat că „șansele de moarte subită sunt reduse în a patra zi de la imunizare” și, în consecință, imunizarea „ar putea chiar să reducă riscul de SMSI” (deși vor menționa mai departe că nu pot spune acest lucru cu certitudine).

Departe de a arăta vreo protecție oferită de vaccinuri împotriva SMSI, datele lor demonstrează că toți bebelușii studiați au murit din cauza vaccinării DPT sau OPV (anti-poliomielitic), observându-se o aglomerare perfectă a cazurilor în jurul zilelor critice și fiind foarte limpede o creștere a numărului de decese în zilele critice 2, 7 și 10 și cu decese mai puține între acestea. Un număr ridicat al deceselor din ziua 1 constituie doar o supra-reprezentare a deceselor din ziua a doua, dintr-o oarecare teamă a medicilor de a nu înregistra decesele cu întârziere după vaccinare.

Datele obținute de Griffin și echipa sa (1988) despre decesul după vaccinare sunt de asemenea interesante. Ei au studiat așa-numitul caz „Morțile din Tennessee”: sute de copii au murit imediat după ce vaccinările DPT și OPV au devenit obligatorii în anumite state americane ca o condiție pentru înscrierea în sistemul educațional.

La fel ca și echipa lui Mitchell (1995), cea a lui Griffin (1988) a eșuat în încadrarea datelor în mod corect dar, odată ce au fost revizuite, patru grupe de vârstă sunt evidențiate imediat: grupul 1 include nou-născuții cu vârste între 1,5-2,5 luni (la acea vreme, în SUA primele doze de vaccin DPT și OPV erau administrate la vârsta de 6-8 săptămâni); grupul 2 include bebeluși cu vârste între 2,5-4 luni, care au decedat după cea de-a doua doză de vaccinuri DPT și OPV; grupul 3 este format din nou-născuți de 4-8 luni , care au decedat după cea de-a treia doză; grupul 4 cuprinde nou-născuții cu vârste între 8-12 luni și care dau restul deceselor survenite în urma celei de-a treia doze. Cele mai multe decese au survenit după prima sau a doua doză de vaccinuri. Cele mai multe dintre decese au fost întârziate (mai mult de 31 de zile de la vaccinare).

Departe de a arăta că nu există legătură între decese și administrarea de vaccinuri DPT și OPV, așa cum pretind autorii, datele lor încadrate corect dezvăluie trei fenomene importante:
1. Bebelușii mai tineri mor mai devreme, la cei mai în vârstă decesul apare puțin mai târziu;
2. Sensibilizare (intoxicare, anafilaxie – reacție imunologică puternică) în urma dozelor de vaccin primite;
3. Creșterea numărului de decese odată cu creșterea intervalului dintre injecții – reacție întârziată (deces), fapt care este mai degrabă o regulă decât o excepție.

Erori fundamentale în concluziile cercetătorilor SMSI

În general, cea mai importantă eroare comisă de cercetătorii morții subite este aceea că ei nu s-au uitat la ceea ce li s-a petrecut bebelușilor cu câteva zile ÎNAINTE de a deceda din cauza SMSI ci, în schimb, au încercat să identifice o presupusă categorie de bebeluși „cu risc crescut”. Adevărul este că orice nou-născut poate deveni „cu risc crescut” de deces atunci când este expus factorilor de stres (toxinelor) care îi suprasolicită sistemul.

Studiile pneumografice sunt făcute fără a acorda prea multă atenție timpilor de apnee și hipopnee, deși sunt descrise ca fiind probabil momentul în care viața le este în pericol. Din experiența mea, programarea studiilor pneumografice se face în funcție de disponibilitatea unui pat pentru echipele de studiu de peste noapte; asta poate lua câteva săptămâni și, în momentul când un bebeluș a fost admis pentru studiu, de obicei crizele au trecut deja iar rezultatele sunt irelevante.

Din cauza zilelor critice, chiar dacă bebelușii sunt admiși pentru studiu imediat, o monitorizare de 6-8 ore într-o noapte s-ar putea să nu prindă ziua critică. Răposatul Leif Karlsson și subsemnata am înregistrat longitudinal și non-stop timp de săptămâni și luni de zile în timp ce cercetătorii SMSI monitorizează doar pentru 6-8 ore pe parcursul unei nopți. Acest fapt ne-a permis să observăm și să înregistrăm oră după oră efectul pe care îl au asupra respirației bebelușilor unele evenimente stresante (cum este vaccinarea) și, astfel, am descoperit și demonstrat existența zilelor critice în care apăreau puseele de respirație cauzate de evenimentele documentate, în cazul de față fiind vorba de administrarea vaccinurilor.

O altă greșeală a cercetătorilor SMSI este noțiunea de alarmă falsă. Ei numesc alarmă falsă orice alarmă care apare dar în urma căreia bebelușul nu moare. Noi numim aceste alarme „alarme de avertizare”; este nevoie de timp, chiar și pentru un bebeluș foarte bolnav, până când starea lui să se deterioreze în asemenea măsură încât să moară. Noi am înregistrat și studiat aceste „false” alarme determinând că, de fapt, șablonul puseelor de respirație induse de stres nu este dat de apnee ci de respirație scurtă și de volum redus. Aceste pusee se grupează urmând modelul zilelor critice. Alarmele înregistrate urmează îndeaproape aceste zile critice.

Citiți a doua parte a articolului

Citiți și:

Articole utile pentru fiecare dintre noi în Campania Anti-Vaccinare ce ar fi cazul să ne mobilizeze imediat

Plătim pentru propria moarte: vaccinurile care îmbogăţesc companiile producătoare pot să ne ucidă

 

yogaesoteric
22 martie 2018