Cauze de sărăcie și sărăcire

Sărăcie, cauze:

(1) vizibile:
– lipsa locurilor de muncă, sindicatele care ies azi în stradă spunând că 33% dintre cei care au vârsta de 20-65 de ani nu lucrează;
– fiscalitatea pe muncă, mai mult de 40% din veniturile salariale fiind păpate de stat prin taxe, impozite și contribuții;
– creditele scumpe, executările silite urmate de evacuarea din locuința familială, prea facile;
– taxele pe amprenta de carbon, accizele la energie și carburanți;
– cheltuielile sanitare inutile (cum au fost masca, testele, vakseenarea) sau artificial induse (cum sunt antidepresivele și suplimentele alimentare);

(2) invizibile:
– scăderea puterii de cumpărare a banilor, prin shrinkflation monetar (în cont/buzunar ai azi 160 de lei care au o valoare reală de 100 de lei în coordonatele anului 2019) și prin shrinkflation comercial (laptele din cutia de 850 ml are același preț cu laptele din cutia de 1000 de ml);
– ignorarea sau chiar descurajarea activităților independente, liberale, artizanale sau agrar-țărănești;
– falimentarea țăranilor, fermierilor, micilor antreprenori, prin politica de tip what ever it takes / qoui qu’il en coute / cu orice preț din ultimii ani de „ordine mondială liberală bazată pe reguli”.

Precizare: în anul 2019, în UE existau 130 de milioane de săraci. În România, 6 milioane. Nu mai puțin de 4 români din 10 nu pot face planuri pe mai mult de 30 de zile, căci nu au resurse de subzistență dincolo de acest interval.

Sărăcire, cauze:

(i) vizibile:
– taxarea suplimentară a contribuabililor corecți, în beneficiul pletorei de funcționari redundanți și al corporațiilor care practică „optimizarea” fiscală;
– austeritatea fiscală, energetică și alimentară pentru popor și micii antreprenori, în tandem cu hemoragia de cheltuieli publice inutile, scumpe, non-prioritare, în favoarea feudalilor economiei, exact ca pe vremea lui Ceaușescu;
– facilitățile și ajutoarele de stat acordate corporațiilor;
– stabilitatea în corupție, conflicte de interese, fraudă și incompetență a unei clase politice și birocratice auto-suficientă, egocentrică și parazitară;
– creșterea costului creditelor, creșterea prețurilor la energie, gonflarea prețurilor coșului minim de consum;
– abandonul educației pentru viață și societate, în favoarea educației de gen și a anulării culturii și a istoriei;
– propaganda pentru lumi simulate, droguri și jocuri de noroc; circul înlocuiește total realul, pâinea are format digital sau chimic.

(ii) invizibile:
– emisiunile monetare suplimentare, menite a crește plaja de împrumuturi ale statelor, în beneficiul Big Finance și al Big Pharma și, mai nou, al industriei militare;
– creșterea ponderii costurilor cu dobânda la credite suverane sau comerciale, costuri care se regăsesc în prețuri (notă: în 2019, peste 45% din prețurile produselor însemna dobânzile pe care le achită statul și toți comercianții din lanțul de producție și distribuție; azi, acest cost a depășit 60%);
– împrăștierea în prețul produselor și al serviciilor a amenzilor primite de marile corporații pentru contravențiile, infracțiunile și crimele lor – plătim acest preț tot noi, pentru că nu mai avem posibilitatea de a alege dacă să consumăm sau nu acele produse și servicii.

Sărăcia conduce la totalitarism – omul sărac este un om dependent de controlor, care deține și resursele, și banii, inclusiv cei tipăriți la nevoie, și tupeul de a se considera salvator și de a inventa dușmani și țapi ispășitori.

În totalitarism, suntem TOȚI egali în sărăcie. Toți, minus nomenklaturiștii și neo-feudalii.

Totalitarismul are mai multe fețe, iar nu doar fața fascistă sau nazistă ori fața comunistă.

Poate fi un iacobinism sanitar, cum a fost în plandemie,

poate fi un totalitarism sanitar și climatic, cum propune OMS,

poate fi totalitarism al elitelor ne-alese, iresponsabile, bazate pe pseudo-știință și opinie protejată, (ne)sfântă, așa cum propune așa-numitul Forum Economic Mondial de la Davos, sau

poate fi totalitarismul digital, de catifea, de stup, promovat de China ori

autoritarismul de tip Putin.

Poate fi totalitarismul din distopia Minunata lume nouă, unde toată lumea era fericită, tânără, sănătoasă, fără a avea nimic, nici măcar familie, iubire sau viitor.

Un totalitarism unde vei fi fericit, dar nu vei avea nimic, nu vei exista, nu vei fi ținut minte.

Reamintesc ce scria Orwell, în cartea sa intitulată 1984:

„Noi, aici, te golim pe dinăuntru și te umplem cu noi înșine.”

Autor: Av. Gheorghe Piperea

Citiți și:
Gheorghe Piperea: „Când stăpânii sunt speriați, instituie poliția gândirii”
Gheorghe Piperea: „Omisiunea de neiertat este aceea de a nu-l iubi pe stăpânul Big Brother sau de a-l crede pe cuvânt”

yogaesoteric
22 mai 2024