Cazul Bivolaru: ADEVĂRUL care se ascunde în spatele campaniei mediatice
de Angela Anghel
În ultimele zile, cazul Bivolaru-MISA face din nou vâlvă pe toate canalele media. Cine încearcă să se informeze din mass-media despre acest caz, pentru a-și forma o opinie corectă, poate fi pe drept cuvânt derutat. În ciuda abundenței de știri, emisiuni și articole pe acest subiect, este practic imposibil să deslușești care sunt faptele reale care stau la baza acestora.
Asistăm la o campanie de intoxicare
Abundența de știri și articole despre cazul Bivolaru nu reprezintă o reală campanie de presă, ci o campanie de INTOXICARE a opiniei publice. Prin faptul că se difuzează enorm de multe informații, adeseori contradictorii, despre acest subiect, mass-media încearcă să creeze un curent de opinie defavorabil lui Gregorian Bivolaru și Școlii de Yoga MISA.
Metoda este extrem de eficientă, deși ne putem întreba cum se reușește aceasta, în condițiile în care știrile în cauză sunt, din punct de vedere jurnalistic, prost realizate, insuficient documentate și, cel mai grav, neconforme adevărului? Foarte simplu! În primul rând, cam toate materialele difuzate sunt convergente: toate exprimă o părere negativă despre Gregorian Bivolaru și MISA, toate introduc idei scandaloase sau fac referire la fapte imorale, reprobabile. Este ca în cazul bârfei, dar la o scară de milioane de ori mai mare. Nu contează realitatea, câtă vreme minciunile spuse incită la a fi răspândite, comentate etc. În al doilea rând, intoxicarea urmărește, de asemenea, să anestezieze opinia publică cu privire la un anumit subiect. Altfel spus, să aducă publicul într-o stare de derută, confuzie, saturație, inerție, în care să nici nu îl mai intereseze ce se petrece, de fapt, în acest caz. La adăpostul confuziei create, autoritățile au suficient spațiu de manevră pentru acțiuni abuzive.
Ce ascunde această campanie de intoxicare Campania de intoxicare mediatică a opiniei publice în cazul Bivolaru urmărește să ascundă niște fapte simple:
- Gregorian Bivolaru a fost urmărit ani de zile sub pretextul că „pune în pericol siguranța națională”. A fost arestat abuziv în 2004, fără să existe niciun mandat de urmărire sau aducere pe numele lui, iar abia apoi a fost acuzat, într-un dosar fabricat, de „act sexual cu o minoră” (important! Minora în cauză neagă această acuzație).
- Statul român a cheltuit sume imense de bani, peste 5 milioane de euro, pentru ancheta prin care Gregorian Bivolaru a fost acuzat de „act sexual cu o minoră” în condițiile în care presupusa „victimă” nu recunoaște faptele și nu are nimic de reclamat.
- Statul român se face vinovat de numeroase abuzuri la adresa lui Gregorian Bivolaru și a altor practicanți yoga. Printre acestea: supravegherea și urmărirea ilegală, percheziții fără mandat, confiscarea de bunuri (furt) în cadrul unor percheziții ilegale, încercarea de a fabrica dosare, difuzarea de informații false prin intermediul presei, întreținerea (prin incitarea autorităților) a unei campanii mediatice pline de ură care vizează marginalizarea practicanților yoga în societate.
- Printre numeroasele acuze vehiculate de presă la adresa lui Gregorian Bivolaru, marea majoritate nu au ajuns niciodată în instanță, și aceasta nu pentru că procurorii nu au încercat. Pentru acuzațiile formulate în instanță, instanțele de judecată au decis: faptele respective nu există! Presa continuă să publice acuzații despre Gregorian Bivolaru ca și cum ar fi vorba de infracțiuni dovedite, când el deja a fost achitat.
- Statul român a cerut în mod abuziv autorităților europene urmărirea lui Gregorian Bivolaru, prin Europol, pentru infracțiuni precum trafic de minori și pornografie infantilă. Acest lucru ar fi fost posibil legal numai dacă Gregorian Bivolaru ar fi fost condamnat pentru aceste infracțiuni. Poliția română a făcut astfel un FALS GROSOLAN pe care acum presa încearcă să creeze o perdea de fum, dând impresia că Gregorian Bivolaru este un infractor periculos care se face vinovat de numeroase „crime sexuale” (termen nedefinit din punct de vedere juridic).
Pentru a ascunde toate aceste abuzuri, autoritățile române au acum nevoie de susținerea presei, care să trâmbițeze acuzații cât mai scandaloase, care să distragă atenția de la lipsa de fundament a acestui caz. O campanie similară a avut loc și în 2004 când, în ciuda violenței și a abuzurilor flagrante ale autorităților asupra yoghinilor, opinia publică nu a avut nicio reacție, iar cei aflați în culpă – din rândul autorităților – nu au fost niciodată sancționați.
Citește în continuare:
Cum ne dăm seama că în campania de presă este vorba de INTOXICARE, și nimic altceva
yogaesoteric
8 martie 2016
