Cazul Brexit – motive pentru ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană. Plus legăturile cu România

Dezbaterea în privinţa Brexitului a fost dezechilibrată în România şi în alte ţări est-europene. Iată însă şi „perspectiva cealaltă”. Englezii (pentru că ei au fost în special pro-ieșirea din UE, unii politicieni scoţieni gândindu-se chiar să rămână în Uniunea Europeană oricum – imposibil, dar dă o stare de spirit) sunt nişte oameni foarte cumpătaţi şi foarte raţionali, iar dezbaterile despre beneficii şi probleme sunt purtate de ani de zile. Există suficiente motive pentru Brexit, chiar dacă ele nu au fost dezbătute în celelalte ţări.

Primul şi cel mai important motiv pentru care Marea Britanie părăseşte Uniunea Europeană este valul de imigranţi. Discuţia nu a pornit de la români ci de la polonezi, prognozaţi să vină în număr de 100.000 şi sosiţi efectiv în număr de peste un 1.000.000. Sigur, aceştia sunt mai puţini decât pakistanezii sau indienii veniţi în anii ’70, dar oricum, a fost o impotență structurală. Home Office-ul care până la urmă a şi fost spart în două pentru prima dată în istoria conservatorului stat datorită inadecvării, a făcut un lung şir de gafe impardonabile. Mai înainte, o estimare care s-a dovedit a fi mai fantastică decât universul Harry Potter. Apoi eşecul de a „get a grip” (controla situaţia), de a preveni problema în timp ce tabloidele de dreapta urlau cu imigranţii. Apoi eşecul de a adapta servicii publice, locuinţe etc. – articole despre imigranţii care stau în case puse la dispoziţie de autorităţile locale în timp ce englezii din pătura muncitoare stau ca sardinele la periferie au abundat. De fapt, de la începutul până la finalul acestei adaptări nu au funcţionat deloc sisteme, oameni, instituții, lucru inacceptabil în opinia lor… MAI-ul lor s-a dovedit a fi un MAI de tip românesc, mai degrabă. Ţin minte o vizită de documentare la Unitatea de Strategie a lui Tony Blair, la un exerciţiu de performanţă care măsura 12 parametri pentru fiecare minister, Home Office-ul o ducea cel mai prost şi era cel mai criticat, fiind considerat difficult to manage (dificil de gestionat).

Este esenţial şi graficul de mai jos (cu o comparaţie între primul val de integrare în UE şi ultimul val cu România şi Bulgaria). Când The Romanians are coming! era prezentat la TV şi avea rating fabulos, era deja pregătit terenul cu scandalul imigranţilor polonezi. Spre deosebire de alte state cu o infrastructură în ceea ce priveşte integrarea imigranţilor, cum ar fi Canada, de pildă – şcoli, ONG-uri, comunităţi – în Marea Britanie imigrantul se descurcă şi se asimilează. Nu există de pildă nici celebrul buletin de identitate de la noi, britanicii nu au cărţi de identitate (se identifică cu permisul de conducere, de pildă), ce să mai vorbesc despre ideea, care ar părea năstruşnică acolo, de identificare. De aceea, fără documente imigranţii sunt repatriaţi mai greu, iar taberele de refugiaţi din Franţa, cu un centru de imigranţi închis la un moment dat, care se găsea chiar la gura Eurotunelului Eurostar, s-a dovedit greu de stăpânit. De ce e de vină UE? În opinia britanicilor – nu spunem că e corect –, pentru că a insistat pe libertatea de mişcare, dovedită un transfer economic de oameni care au venit să muncească la negru, în principal, din ţările din est. Iar serviciile publice şi autorităţile de afaceri interne au fost depăşite de situaţie.

 Cum se traduce acest val de imigranţi? Cineva povesteşte că pe Waterloo Bridge a întâlnit o cerşetoare româncă: „Spare some change? Uite, mâncați-aş, că nu-mi dă nimic ăştia”. Este locul în care trec mii de londonezi zilnic. În toţi anii ăştia au fost doar trei – patru referiri oarecum pozitive la România care să fi ajuns la britanicul de rând, cu o notă de exotism fiecare. Razy Gogonea, un dansator de break dance care a participat la concursul Britainʼs got talent, Cheeky Girls, o trupă feminină de muzică şi documentarul ultracunoscut despre Transilvania făcut de Prinţul Charles. Iar mai jos puteţi vedea o frumoasă poză cu un mesaj în limba română, de la staţia de metrou Covent Garden, una dintre cele mai circulate. Dacă e pusă acolo, înseamnă că Metropolitan Police a descoperit, lucrând cu ofiţeri de legătură români, anumite bande care operau în Covent Garden, echivalentul Centrului Vechi de la noi din Bucureşti (vezi mai jos cifre mai vechi, 2012-2013, de la Metropolitcan Police cu arestaţii români).

 

Pe indicator se poate citi: Ofiţeri de poliţie în civil operează în această zonă

 Diplomaţia românească, de prea multe ori în ultimii 25 de ani cu ambasadori cu un accent sovietic şi cu mentalitate de tip „The ducks come from the trucks”, nu a găsit nicio credibilitate în ochii britanicilor în toţi aceşti ani. Credibilitate ar fi însemnat în primul rând mai mulţi ofiţeri de legătură decât 2-3, schimb de informaţii legat de criminalitatea transfrontalieră – şi încă nu am vorbit de traficul de persoane provenit prin reţele de imigranţi (prostituţie în primul rând, dar şi ceva droguri), că ne-ar lua toată ziua. Ştim că nu convin aceste afirmații, însă prezentăm perspectiva britanică a celor „contra”.

Al doilea motiv pentru ieşire este valul de reglementări care vine de la Bruxelles şi care devine lege pe tot teritoriul Regatului Unit, fără dezbatere în Parlament, care pentru britanici este o instituţie sacră, nu ciuca bătăilor ca la noi (e drept, un MP nu-şi poate permite să ungă cu mir un învinuit penal sau să voteze salarii şi pensii fără număr şi fără bugetare). Oricum, reglementarea privind 60 de ore săptămânale de muncă a lovit industria financiară, reglementările de tip Working Directive au slăbit competitivitatea industriei şi aşa mai departe. Bruxelles-ul a intrat în unele zone în care probabil nu trebuia să intre, sau unde trebuia să lase un „opt out”.

Al treilea motiv este financiar. De la celebra poşetă trântită de Margaret Thatcher pe masa europenilor („Give me my money back!”) la rebate-ul păstrat de Tony Blair, dar redus. Pentru că agricultura britanică nu este la nivelul celei franceze, automat fondurile sunt mai puţine, iar Marea Britanie este de ani de zile contributor net, chiar şi după corecţiile financiare obţinute la Uniunea Europeană. Ce a speriat în ultima vreme a fost o situaţie de tip Grecia în care Fiscul Britanic ar putea, în condiţiile de austeritate şi tăiere de fonduri pentru Marea Britanie, să aloce miliarde pentru alte guverne europene care nu îşi ţin în frâu deficitele sau sistemele bancare. Campania „Vote Leave” a venit cu o cifră de 350 de milioane de lire sterline trimişi săptămânal către Bruxelles (calcul care omitea rebate-ul), alţii au recalculat şi au spus că este „doar” vreo 150 de milioane de lire. Cert este că, de banii aceştia, Bruxelles-ul a transmis reglementări din ce în ce mai dificil de implementat în Marea Britanie şi, câteodată, reglementări de genul cât de curbaţi să fie castraveţii şi bananele, reglementare care, deşi scoasă acum, a rămas legendară pentru britanicii care sunt foarte ataşaţi de liberă competiţie.

Mai sunt multe motive solide, pe care le lăsăm deoparte, nediscutate: de pildă tentativa de federalizare europeană, respinsă categoric de britanicii care merg spre descentralizare către regiuni şi către nivelul de Parlament Scoţian/Parlament în Wales etc. De asemenea, barierele protecţioniste puse anumitor produse din afara Europei (cu impact asupra Commonwealth-ului), atitudini prea prietenoase faţă de Rusia, tentativa de a limita extinderea Uniunii (să ne amintim că britanicii au făcut lobby puternic pentru ţările din est şi sunt partizanii unor membri noi într-o Europă a naţiunilor), reglementarea bancară neconvenabilă, ocolirea părerilor britanice (chiar dacă la nivel de consultare) când a venit vremea deciziilor importante legate de euro etc. De altfel, Marea Britanie are şi un crah monetar celebru în anii ’90 când s-a luat decizia intrării în sistemul premergător euro, ERM, o experienţă traumatizantă legată de Europa care nu a fost pomenită nicăieri în discuţiile de la noi.

Citiți și:

Susținătorii ce s-au deșteptat ai «Brexit-ului» descoperă abia acum că «UE a fost dintotdeauna un proiect al CIA»!

Realitatea Brexit: S-a redus «cozonacul», iar diviziunea pare din ce în ce mai normală

yogaesoteric
11 septembrie 2016