Ce-ați zice dacă o gașcă de șmecheri s-ar gândi să transforme o gripă într-o problemă planetară din care să profite la maxim?

Ce-ați zice dacă o gașcă de șmecheri s-ar gândi să transforme o gripă într-o problemă planetară din care să profite la maxim? Și nu doar financiar, ci și politic, inclusiv prin încălcarea brutală a brumei de drepturi standardizate din așa-numita „Cartă a drepturilor fundamentale”?

„Ai luat-o razna?”, îmi veți spune. „Chestia asta există deja, o vedem. Cât de defazat față de realitate ești?”

Desigur, a fost o glumă, o formulă de introducere. Ce-ați spune însă dacă v-aș zice că există o conspirație chiar mai mare decât actuala pandemie? O mafie care a reușit nu doar să capteze atenția opiniei publice, dar și să impună mișcări politice care de ani buni fac jocuri la vedere și asta peste tot în lume. Știu, mi-l veți arăta cu degetul pe Soros. Dar dacă vă voi spune că Soros e mic copil pe lângă acea mafie și că, în ciuda faptului că subiectul se află în proximitatea voastră, n-ați băgat de seamă dimensiunea copleșitoare a sa, ei bine, ce veți spune acum? V-am făcut curioși?

Mafia despre care vă vorbesc este cea a încălzirii globale. Deja unii mă veți arăta cu degetul. Chestiunea a devenit atât de prezentă încât automat ești catalogat ca prost dacă spui că e ceva dubios la mijloc. „Ce, n-ai auzit că e cea mai mare temperatură din istorie?” „Ai habar cu cât crește nivelul oceanelor și mărilor?” „Te duce puțin capul să vezi cum se topesc ghețarii?” Iată replici care au devenit comune!

Totuși, de unde întreaga „atotcunoaștere” a omului de rând? Este greu de imaginat că un absolvent de liceu de pe vremuri (ceea ce acum ar echivala cu un absolvent de facultate, master și, în majoritatea cazurilor, chiar și doctorat) ar fi capabil să se priceapă la chestiuni atât de complicate precum clima, fizica Soarelui ş.a.m.d. Este un domeniu vast care, pentru emiterea unei ipoteze, implică inclusiv cunoașterea unor modele matematice complexe și a altor noțiuni înalte din numeroase domenii ale științei.

Cu toate acestea găsești peste tot opinia unanimă a tezei încălzirii globale cauzată de activitatea (a se citi mai precis „existența”) oamenilor. Treaba nu se manifestă doar la bază, ci a fost preluată de asociații ecologiste, a intrat în politică pe ușa din față cu ajutorul așa-ziselor partide ecologiste și a devenit teză fundamentală a politicilor la nivel mondial. „Tratatul de la Kyoto” este un exemplu, dar să nu uităm liniile directoare ale Uniunii Europene, mai accentuate în statele nordice (care, culmea, beneficiază de actuala stare de fapt). De asemenea, avem Japonia, Coreea de Sud și cam toate țările lumii, cu câteva mici excepții.

Toată această uniformitate a opiniilor ar fi cazul să ne dea de gândit (totuși, este extrem de greu de găsit o asemenea majoritate, indiferent de regim). Este interesantă și opinia SUA: Clinton a semnat protocolul, dar Bush, l-a anulat. După ce Obama a semnat rebotezatul „Protocol de la Paris”, Trump l-a denunțat. Iar acum, Biden l-a semnat din nou.

Totuși, de ce avem atâta reticență dacă este vorba de un „amărât de protocol” care, până la urmă, ne va feri de un dezastru climatic? Ei bine, sunt mai multe probleme. În primul rând, întreaga retorică este bazată pe propagandă. Dacă veți derula știrile (sau, mai bine, dacă veți căuta pe internet după cuvintele „în zece ani clima”) veți găsi prognoze catastrofice referitoare la încălzirea globală. Spre exemplu, în fițuica Hotnews, în anul 2007, apare articolul „Experții avertizează: în zece ani, schimbările climatice ar putea scăpa de sub control”. Nu-i de mirare că articolul este semnat cu inițiale. El a apărut în perioada premergătoare semnării „Acordului de la Paris”. Și, în același fel, îl găsiți în presa din întreaga lume. Nu duhneşte a publicitate grobiană? Însă treburile sunt mult mai adânci. Asemenea articole apar periodic, având același target: zece ani. Doar că lumea uită și, când după câțiva ani se revine cu „zece ani apocaliptici”, iar apar îngrijorările și credințele în infailibilitatea teoriei. Și uite așa lumea crede.

Ce-ați zice însă dacă ați afla că National Oceanic and Atmospheric Administration (NOOAA) și NASA au falsificat datele privind temperaturile istorice pentru a scoate anul 2012 ca „cel mai călduros an din istoria SUA”? Ce-ați zice dacă ați afla că, în realitate, teza încălzirii globale nu este susținută de specialiști, ci de niște farsori, foarte puțini la număr? Ce-ați zice dacă ați afla că mările și oceanele au crescut într-un secol cu doar 17 cm, în condițiile în care în articolul amintit (și, repet, difuzat în aceeași formă peste tot în lume!) eram amenințați cu o creștere de până la 60cm a nivelului mărilor și oceanelor doar în zece ani? Ce-ați zice dacă ați afla că „dezastrul climatic de la poli” n-a distrus urșii polari, ci, din contră, numărul lor e de cinci ori mai mare decât acum 60 de ani? Începeți să vă luminați?

Ei bine, sper că v-am trezit suficient interesul pentru a citi fabuloasa carte a lui Chris Horner, Despre încălzirea globală și ecologism. Este o apariție unică pe piața cărții din România unde un asemenea subiect este tabu. Veți descoperi tentaculele întregii mafii și, mai ales, cine se află în spate. Veți rămâne surprinși să constatați dimensiunea escrocheriei și cum cei care aparent pierd, sunt cei care câștigă și, de altfel, cei care finanțează imensa propagandă. În cele peste 300 de pagini ale cărții aveți informații științifice, logice și scrise pe înțelesul oricui. Vă mărturisesc că această carte m-a alarmat întrucât, citind-o, am putut constata cât de infectat de șabloane sunt eu, cel care oricum privea cu scepticism către întreaga teorie.

Sper ca recomandarea pe care v-o fac să vă ofere o lectură nu doar plăcută, ci revelatoare pentru gradul de intoxicare ideologică în care trăim. Lectură plăcută!