20 de milioane de francezi au fost vaccinați împotriva hepatitei B, între anii 1994 – 1997. Un an mai târziu, medicii au observat apariția unei afecțiuni de origine necunoscută în rândul persoanelor vaccinate. Profesorul Romain Gherardi susține că principalul vinovat este aluminiul din vaccinuri. În 2012, parlamentarii francezi au cerut instituirea unui moratoriu pentru vaccinurile pe bază de aluminiu.
Aluminiul folosit ca adjuvant în fabricarea vaccinurilor provoacă diverse tulburări, de la oboseală cronică la boli autoimune, susțin din ce în ce mai mulți cercetători din domeniul medical. „Datele științifice disponibile până în prezent nu permit punerea la îndoială a siguranței vaccinurilor ce conțin aluminiu”, le răspund, în cor, autoritățile.
La ce folosește aluminiul din vaccin? Orice vaccin trebuie să declanșeze o reacție inflamatorie în organismul uman, în scopul de a stimula sistemul imunitar. Acesta este rolul adjuvanților și, în primul rând, cel al aluminiului. El a fost folosit la fabricarea vaccinurilor încă din 1926 (în SUA) și, o lungă perioadă de timp, nu a existat nicio îndoială legată de aluminiu. „Este probabil adjuvantul cel mai sigur, cel pentru care există cele mai multe date”, le-a declarat Frédéric Tanguy, director al cursului de Vaccinologie din Institutul Pasteur, jurnaliștilor de la L’Observateur.
Ȋnsă aluminiul nu a fost dintotdeauna de neînlocuit în industria vaccinurilor. Institutul Pasteur, de pildă, a folosit multă vreme ca adjuvant fosfatul de calciu, o componentă naturală, prezentă în dinți și oase. Fuziunea dintre Pasteur și laboratorul Mérieux din anii ’80 este cea care a obligat Institutul să treacă la aluminiu, pentru simplificarea lanțului de producție. Prin urmare, decizia nu a fost luată deloc din considerente de sănătate, chiar dacă Benoît Soubeyrand, director al afacerilor medicale din Sanofi Pasteur MSD, unul dintre cele două laboratoare ce produc vaccinuri în Europa, a precizat, pentru L’Observateur, că „hidroxidul de aluminiu oferă mult mai puțini noduli (la nivelul punctului de injectare) decât fosfatul de calciu”.
Până în 2008, în Franța exista și o variantă fără aluminiu a vaccinului DTPolio, singurul obligatoriu în această țară. Ȋnsă ea a dispărut, spre disperarea părinților care cer acum reintroducerea sa pe piață.
Ȋn Franța, discuțiile publice despre efecte adverse ale aluminiului din vaccinuri sunt vechi și din ce în ce mai aprinse.
Vaccinarea unei treimi din populația Franței
În 1992, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a recomandat angajarea tuturor țărilor în vaccinarea sugarilor împotriva hepatitei B (HB), în scopul eradicării virusului. OMS a precizat atunci că ar putea fi vaccinați și adolescenții, suplimentar sau chiar în locul sugarilor, în țările slab endemice. În 1994, autoritățile medicale din Franța au lansat o campanie națională de vaccinare a tuturor elevilor din primul an de liceu. În anul următor, în programul național de vaccinare HB au fost incluși toți copiii de vârstă mică și preadolescenți. Iar campania și-a depășit rapid obiectivele preconizate, prin încurajarea vaccinării în masă a populației adulte. A fost un „val de imunizare” fără precedent în Franța: 20 de milioane de persoane vaccinate HB, între anii 1994 – 1997.
Ȋn 1998, medicii francezi au observat apariția unei afecțiuni de origine necunoscută în rândul celor ce fuseseră vaccinați. Aceștia prezentau dureri articulare și musculare, umflarea ganglionilor limfatici, oboseală cronică, tulburări de somn și tulburări neuro-cognitive.
Profesorul Romain Gherardi este director al Unității INSERM (Institutul Național de Sănătate și Cercetare Medicală) din Universitatea Paris-Est și șef al serviciului Histologie – Embriologie din Spitalul Henri Mondor (Créteil), centru de referință pentru bolile neuromusculare. Este specialist în boli neuromusculare, licențiat în neurologie și patologie și profesor universitar – practician în spital din 1990. Ȋn urma biopsiilor tisulare efectuate la pacienții din 1998, prof. Gherardi a descoperit leziuni de până la 1 cm diametru. La analizele de laborator, s-a stabilit că acele leziuni constau în special din macrofage, iar în interiorul fagocitelor s-au găsit aglomerări de nanocristale de aluminiu. Macrofagele sunt celule mari ale sistemului imunitar, prezente în toate țesuturile, având proprietatea de a ingera și distruge particulele mari (celule lezate sau bătrâne, particule străine, bacterii), prin fagocitoză. Macrofagele constituie primul mecanism de apărare celulară împotriva agenților infecțioși.
Apariția unei noi boli: miofasciita macrofagică
Ȋn același an, 1998, prof. Gherardi și echipa sa au descris în revista medicală The Lancet noua boală pe care o descoperiseră: miofasciita macrofagică.
Prof. Romain Gherardi a depistat prezența aluminiului în mușchiul deltoid al pacienților, adică în locul din umăr unde ei fuseseră vaccinați. Prin urmare, contrar celor susținute de ani de zile, sărurile de aluminiu adăugate în produsul de vaccinare nu fuseseră eliminate de către organism. Această reacție apare doar la persoane susceptibile genetic. Ȋnsă prof. Gherardi spune că este o demonstrație a faptului că organismul uman „nu digeră complet particulele de aluminiu”.
„Sărurile de aluminiu rămân la locul injectării și se răspândesc în tot corpul, chiar dacă inițial se credea că ele se topesc, precum un cub de zahăr în cafea. Aluminiu este capturat de către celulele imunitare, care îl păstrează în ele. Ȋnsă stimularea sistemului imunitar în permanență nu este bună. Acest lucru ar putea explica explozia de boli auto-imune”, a declarat în toamna anului trecut prof. Romain Gherardi, pentru L’Observateur. „Cele mai recente cercetări ale mele, realizate pe șoareci, arată ca mici doze de aluminiu migrează chiar la nivelul creierului, provocând tulburări cognitive”, a adăugat Gherardi.
Prof. Romain Gherardi a identificat până acum 585 de pacienți afectați de miofasciita macrofagică. O parte dintre ei s-au organizat într-o asociație. „Suferim de dureri musculare și articulare, epuizare permanentă și tulburări neurocognitive”, explică Didier Lambert, președintele asociației pacienților E3M. „Cele mai multe dintre persoanele afectate nu mai pot lucra.”
Instituirea unui moratoriu pentru vaccinurile cu aluminiu
Consiliul Superior al Sănătății Publice din Franța neagă oficial că ar exista vreo legătură între vaccinuri și miofasciita macrofagică. „Datele științifice disponibile până în prezent nu permit punerea la îndoială a siguranței vaccinurilor care conțin aluminiu”, au precizat autoritățile franceze într-un raport publicat în 2013.
Mai mult, autoritățile l-au acuzat pe prof. Gherardi că face mare caz pentru „o afecțiune care este, în esență, franceză”… Cu toate acestea, există și alți oameni de știință din SUA, Israel, Marea Britanie și Portugalia care fac aceleași cercetări ca și francezii. Iar unii dintre ei, după cum vom vedea, au ajuns deja la concluzii similare.
În martie 2012, parlamentarii francezi au cerut instituirea unui moratoriu pentru vaccinurile pe bază de aluminiu, în numele principiului precauției ce permite o reacție rapidă în fața unui posibil pericol pentru sănătatea oamenilor. Dar, în iunie 2012, Academia de Medicină din Franța a obiectat, argumentând că aluminiul este necesar pentru eficiența unor vaccinuri și că doza existentă în preparatele injectabile este mult mai mică decât ceea ce noi ingerăm, fără să realizăm, prin apă sau alimente.
Academia de Medicină a declarat și că se teme că această polemică aruncă o nouă serie de suspiciuni asupra vaccinării, în general. Cu toate acestea, criticii aluminiului spun că soluțiile alternative există. Iar Asociația E3M a denunțat, în iulie 2012, eliminarea treptată de pe piață a singurelor vaccinuri care nu conțineau încă aluminiu.
Subliniind necesitatea acestor aditivi, Academia de Medicină din Franța a aruncat în joc un argument pragmatic: în cazul unui moratoriu, posibilele soluții alternative nu ar putea fi gata decât peste cinci sau zece ani.
Impunerea unei direcții a cercetărilor
Tot în 2012, Agenția Națională a Medicamentului din Franța a decis să nu mai continue finanțarea cercetărilor prof. Romain Gherardi. Ȋn replică, omul de știință, susținut fiind de către asociația Rețeaua Mediului Sanitar, a decis să publice decizia Agenției și să le ceară explicații autorităților.
Invitat în emisiunea „Revista de Sănătate” de pe France 5, prof. Gherardi a anunțat că își va continua activitatea, pentru a demonstra relația cauză – efect dintre vaccinare și boală. „Cum putem fi siguri că nu există niciun risc? Până în prezent, singurul studiu farmacocinetic asupra hidroxidului de aluminiu a fost efectuat pe doi iepuri, timp de douăzeci și opt de zile. Este suficient să spunem că nu știm nimic despre siguranța pe termen lung, în cazul omului”, a declarat prof. Gherardi.
Negând practicarea vreunei forme de cenzură, Agenția Medicamentului a precizat, în aceeași emisiune de la France 5, că există preocupare pentru această problemă, dar că direcția de cercetare a profesorului Gherardi nu e cea mai bună pentru a răspunde întrebărilor despre riscurile legate de sărurile de aluminiu. „Ministrul Sănătății a vorbit cu noi despre asta, suntem de acord că trebuie să existe un studiu cu privire la acest subiect, dar nu sub această formă”, a declarat pentru France 5 Bernard Delorme, purtător de cuvânt al Agenției Medicamentului.
Ȋn cele din urmă, în 2013 Agenția Națională a Medicamentului din Franța i-a acordat prof. Gherardi o finanțare de 150.000 de euro, pentru continuarea cercetărilor.
Citiți și:
Argumente împotriva vaccinărilor obligatorii. Vaccinare sau criptototalitarism?
Viitorul vaccinării obligatorii, cu forța, a populației. Mai întâi copiii voștri, apoi voi
yogaesoteric
15 iunie 2017