Ce n-au reușit bolșevicii, reușesc neobolșevicii: să distrugă românismul și ortodoxia

„Nu dor nici luptele pierdute,/ nici rănile din piept nu dor,/ Cum dor acele brațe slute/ care să lupte nu mai vor” (Radu Gyr, Cântec de luptă).

Românismul și ortodoxia sunt sufletul și spiritul neamului nostru pelasgo-geto-dac arhimilenar, așezat în arealul primordial de creație, libertate, har, continuitate și dăinuire!

Esența sacră a ființei naționale are matriță dumnezeiască, fiind hărăzită de Dumnezeu întru împlinirea sensului zamolxianismului precreștin și a ortodoxiei hristice, mărturisitoare și jertfelnice spre finalitatea mântuirii sale, dar și pilduitoare și călăuzitoare altor popoare creștine.

Dintru începutul zidirii de către Atotcreatorul a ființei neamului nostru, am avut ca temelie, zid, stâlp, altar, catapeteasmă și cupolă a cetății familia religioasă, căreia i s-au alăturat în timp și alte instituții-entități fundamentale: Biserica, Monarhia, Armata, Școala, Justiția, Moșia.

Chintesența instituțiilor-entități: Justiția, Familia, Biserica, Monarhia, Armata, Școala, Patrimoniul național au format împreună unitatea socială, religioasă, culturală, politică, axată pe latura economică naturală, pe rodul muncii chibzuite a națiunii, respectiv a neamului, care a rămas inexpugnabil, prosper, suveran, suzeran și invincibil în interiorul cetății sale.

Toate luptele istorice, toate năvălirile migratoare, toată perioada hegemoniei otomane, toată drama seculară a exploatării fanariote, toate expansiunile moderne ale marilor puteri și chiar prăvălirea zdrobitoare și satanică a tăvălugului marxisto-leninisto-bolșevic nu au reușit performanța distrugerii ființei naționale și spirituale a României moderne.

Tirul asaltului apocaliptic care durează de peste 30 de ani al neobolșevicilor români și străini pripășiți și poftiți de „fariseii” și „saducheii” – „iudele” din România postdecembristă, a fost posibil grație desfrâului de orice deșertăciune în sânul poporului, fost cucernic și drept măritor creștin.

Dar și grație uciderii memoriei eroilor-martirilor-mucenicilor-mărturisitorilor-sfinților veacului al XX-lea care au cimentat cu sângele lor curat ctitoria hristică a neamului ortodox și a patriei creștine. Și nu întâmplător, grație lașității populației care merge orbecăind la vot precum „cetățeanul turmentat”.

Și toate datorită muririi sufletești a Ierarhiei Bisericii Ortodoxe, cu excepția unui mare ierarh……. Urmarea firească este corcirea instituțiilor fundamentale ale statului național datorită prefacerii tribunelor de luptă ale cuvântului: Parlament, Academia Română, Academia Oamenilor de Știință etc. în scene de circ lamentabile, electorale de un grotesc obișnuit.

Rezultatul final al trădării beneficiarilor, care prin lovitura de stat au pregătit ascensiunea progeniturilor educate în spiritul machiavelico-ateu, a fost preluarea puterii politice, culturale, religioase, pentru a prăbuși națiunea noastră creștin-ortodoxă și a crea un stat dăruit pe gratis altora.

Stat-nestat, anațional, slugarnic și fidel ocultei apocaliptice, care desființează totul: omul, familia, libertatea, sexul, gândirea, patria, biserica, Dumnezeu, școala, armata, națiunea, statul național, cultura, arta, presa liberă, sănătatea, justiția, inteligența creativă, bogăția solului și a subsolului și, mai ales, memoria înaintașilor, cerul-aura străbunilor, pământul – osemintele-moaștele sfinte ale strămoșilor, întreaga creație a lui Dumnezeu, înlocuind-o cu a lor, cea a Guvernului mondial: distrugerea totală a tot ce e frumos, bun, adevărat, liber, iubitor și dumnezeiesc.

Altfel spus, uciderea spiritului în trinitatea sa sacră: identitate-esență-existență.

Să rămânem de veghe dârji, iubitori, să nu ne fie frică, fiindcă cu noi este Dumnezeu! Să ne păstrăm tari în esență, căci cu noi este Maica Domnului-Maica României Tainice!

Realitatea de ieri, de azi și de mâine a fost bine conturată și creionată în autografele actorului emerit Ernest Maftei.

Manifest (pentru ieri)

„N-am dat crezare la bunici/ Că spre două mii – pe-aici/ Va veni vremea de-apoi./ Anticriștii-s printre noi./ Uite-i! Urcă la tribună!/ Unu-urlă, dă din mână./ Hăituind în plină vară/ Lupii peste țară./ Fug izvoarele din vad,/ Satele se duc în Iad,/ Țintirimele-s ponor,/ Codrii, coadă de topor./ Pe câmpii ca trași în țeapă./ Țăranii plecați la sapă./ Pară și prăpăd e totul,/ Cum a scris Goga în «Oltul»/ Doinei ce s-a spus la Putna!”.

Manifest (pentru azi)

„Urlet de gură de tun,/ Trăsnet ucigaș în furtună,/ Geamăt de flori strivite în drum,/ Urlet de nebun/ Ridicat la tribună/ Gemete-n morminte, călcate-n picioare./ Urlet de ură, presat în tipare,/ Hoții și minciuni, îmbrăcate în frac,/ Și răbdări desculțe ce tac./ Care pe care?”.

Manifest (pentru mâine) Farsa

„Singur în drum, priveam încremenit,/ Cu-arătătorul îndreptat/ Spre undeva ‒ ce nu era nimic./ În jurul meu s-au adunat/ Inși după inși./ N-au întrebat/ Nu mi-au cerut să le explic./ Uitându-se în sus, erau convinși/ Că văd ceva ‒ care nicicând/ Nu s-a mai pomenit”. (Ernest Maftei, Autografe, Ed. Sânziana, București-2007) ……. care niciodată nu s-a mai pomenit.

Autor: prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu

Citiți și:
Nevoile Neamului Românesc (I)
Marin Răducă – 99 de ani pentru Hristos și neamul românesc (I)

yogaesoteric
27 noiembrie 2023