Ce ne spun Dosarele Panama despre capitalism iar despre toate acestea nimeni nu ne spune nimic

Recent am asistat la publicarea celei mai mari scurgeri de informații din istorie (peste 11 milioane de documente) – Dosarele Panama (The Panama papers).

Pe scurt, o firmă de avocatură din Panama, numită Mossack Fonseca, a creat în ultimii 40 de ani mii de companii off-shore fictive, în care puternicii lumii și-au depozitat averile în scopul evaziunii fiscale ori al spălării de bani. Sunt implicate nume de regi, președinți, prim-miniștri, oameni de afaceri, sportivi, bănci, organizații teroriste, grupări mafiote etc. Informațiile au fost oferite sub anonimat în august 2015 ziarului german Süddeutsche Zeitung, fiind apoi prelucrate și publicate de Consorțiul Internațional al Jurnaliștilor de Investigație (ICIJ).

Totul pare desprins dintr-un film american. Problema e că și narațiunea acestui megascandal aduce tot mai mult a film american. În primul rând, prin faptul că – după cum s-a remarcat deja pe-afară și pe la noi – informațiile sunt editate în așa fel încât în rolurile negative să pice aceiași actori cu care eram deja obișnuiți: Assad, Mubarak, Putin, Regele Abdullah al Arabiei Saudite ș.a. Nicio vorbă, sau prea puțină, despre elitele economice și politice occidentale părtașe la această fraudă colosală, cu excepția giganților bancari ca HSBC (despre care știam deja după Swiss Leaks de anul trecut), a premierului islandez recent demisionat ori a tatălui răposat al lui David Cameron. Nici nu-i de mirare, când ICIJ e finanțată de organizații ca Fundația Ford sau Fondul Familiei Rockefeller.

Însă problema și mai mare este că, exact ca într-un film făcut la Hollywood, narațiunea oficială pe care o tot auzim se ferește de orice contextualizare, fie că vorbim de BBC, ori de presupus stângistul (i.e. liberalul) The Guardian. Toți se fac că nu văd elefantul din cameră. De ce? Pentru că asta ar însemna punerea în discuție a sistemului însuși, care face posibil ca bogații lumii să-și ascundă munții de bani fără să plătească un șfanț în taxe, iar mainstream media sunt câinii de pază ai acestui sistem. De aceea scandalul Dosarele Panama nu este pus în context politic și problematizat cu adevărat, fiindcă ar conduce la câteva concluzii incomode despre capitalismul neoliberal în care trăim:

1) Că austeritatea impusă în toată Europa din 2010 încoace pe motiv că „nu sunt bani” e o imensă impostură: sunt bani cu nemiluita, numai că o mare parte a lor e îngropată în paradisuri fiscale ca Panama, între 21 și 32 de trilioane de dolari conform estimărilor din 2010! Iar guvernele europene obsedate de austeritate sunt perfect conștiente de aceste vaste scheme evazioniste, când nu sunt de-a dreptul complice la existența lor, ca în cazul Insulelor Virgine și Cayman aflate sub tutelă britanică.

2) Că principiul neoliberal trickle-down – conform căruia toți avem de câștigat dacă bogații sunt taxați mai puțin (sau deloc) – e de fapt un mit de legitimare a îmbogățirii continue a bogaților: Dosarele Panama ne demonstrează – a câta oară? – că o mare parte a averilor nu se întoarce în societate prin crearea de noi locuri de muncă și dezvoltarea infrastructurii, ci e pur și simplu stivuită în conturi bancare bine pitite. Uneori, regele chiar e gol: politicile fiscale favorabile celor bogați sunt pur și simplu menite să-i favorizeze pe cei bogați.

3) Că Dosarele Panama și altele de acest fel nu reprezintă excepția, ci normă în capitalismul neoliberal: o treime din averea globală e stocată în paradisuri fiscale și jumătate din comerțul global are loc via paradisuri fiscale. Însă asta nici măcar nu e vreo mutație relativ recentă a capitalismului, ba dimpotrivă, e o revenire la matca originară, o pură manifestare a acestui sistem în esența lui – acumularea de capital în mâini tot mai puține.

Concluzie: Dosarele Panama nu reprezintă nimic ieșit din comun. E parte structurală a sistemului capitalist în care trăim. Un sistem în care bogații devin tot mai bogați, iar săracii tot mai săraci. În 2010, 388 de indivizi dețineau la fel de mult cât jumătatea cea mai săracă a populației globale. Azi sunt doar 62. Câți vor fi mâine?

Fabrica de firme – secretele financiare ale elitelor mondiale

Scurgeri masive de documente din mai multe zone offshore expun secretele financiare ale unor lideri mondiali, capete încoronate, corporații internaționale, membri marcanți ai crimei organizate și afaceriști controversați ale căror activități au ruinat viața a sute de milioane de oameni.

International Consortium of Investigative Journalists și publicația germană Süddeutsche Zeitung – cea care a primit informațiile de la o sursă anonimă – au cooperat cu jurnaliști din peste 100 de organizaţii media din întreaga lume.

RISE Project este partenerul pentru România al proiectului global de investigație Panama Papers.

Numele Mossack Fonseca apare atât în legătură cu traficul de diamante din Africa, în piața internațională de artă, cât și în alte afaceri care prosperă în secret. Compania a servit suficiente capete încoronate din Orientul Mijlociu cât să umple un palat. A ajutat inclusiv doi regi, Mohammed al VI-lea al Marocului și Regele Salman al Arabiei Saudite, să înregistreze yachturi de lux.

Documentele oferă detalii privind afacerile secrete a 128 politicieni și demnitari din întreaga lume. Peste 11 milioane de documente arată cum o industrie globală, formată din case de avocatură și mari bănci, vinde secrete fiscale politicienilor, evazioniştilor şi traficanţilor de droguri, precum și miliardarilor sau celebrităţilor.

Cel mai bun fotbalist din lume, Lionel Messi, apare în documentele panameze. Acesta deține o companie în Panama înregistrată de Mossak Fonseca în anul 2012, Mega Star Enterprises Inc. Afacerile lui Messi cu structuri offshore se află în prezent în atenția Fiscului spaniol, care a constituit un caz de evaziune fiscală în acest sens. Dar lumea fotbalului e mult mai mare. Astfel, în Anglia, au ieșit la iveală acuzații de dare de mită care au zguduit FIFA, Federația internațională care reglementează regulamentul și competițiile de fotbal. Documentele din Panama indică faptul că firma de avocatură a lui Juan Pedro Damiani, membru în comisia de etică a FIFA, are relații de afaceri cu persoane implicate în scandalul FIFA – mai precis cu fostul vicepreședinte Eugenio Figueredo, care ar fi primit mită pentru acordarea unor drepturi de televizare. Documentele arată că firma de avocatură a lui Damiani din Uruguay a reprezentat un offshore conectat la Hugo și Mariano Jinkis, tată și fiu, acuzați că ar fi dat mită pentru a câștiga drepturile de televizare ale evenimentelor fotbalistice din America Latină. Damiani mai reprezintă șapte companii care au legături cu Figueredo.

Filiera românească

Birourile casei de avocatură Mossack Fonseca, o adevărată fabrică de firme, au depozitat în ultimele două decenii secretele unor mari afaceri din România. Avocații și colaboratorii firmei panameze au furnizat zilnic servicii de consultanță, înființând pe bandă rulantă companii offshore în Seychelles, Insulele Virgine Britanice, Bahamas, Niue și în alte jurisdicții netransparente și cu fiscalitate blândă. Ani la rând, casa de avocatură a camuflat interesele unor oligarhi și afaceriști influenți care au acaparat companii strategice din industria românească și au exportat apoi profiturile în paradisuri fiscale.

Beneficiarii reali ai acestor mari afaceri au rămas secreți până astăzi, deși deciziile lor au avut un impact major în economia națională și au influențat viața a zeci de mii de familii.

Documentele analizate de reporterii RISE Project arată și o altă față a acestei lumi secrete: oameni simpli care din lipsă de bani sunt dispuși să lucreze pentru firme care furnizează servicii offshore, asumându-și rolul de paravan pentru alte afaceri controversate.

Baza de date a firmei Mossack Fonseca arată, printre altele, cine a fost miliardarul necunoscut din structura de proprietate a rafinăriei Rafo Onești și ce legături a avut el cu zăcămintele aurifere de la Roșia Montană. Vasile Frank Timiș, inițiatorul afacerii Roșia Montană, a apelat și el la aceiași avocați din Panama City pentru a începe afacerile din România la mijlocul anilor ʼ90. Tot în documentele panameze regăsim și filiera offshore prin care este controlată o altă mină importantă de aur din Munții Apuseni, dar și alte firme active în extracția petrolului și gazelor naturale.

Vasile Frank Timiș a folosit firma Castle Europa Limited înființată în Bahamas de avocații Mossack Fonseca, în afacerile demarate în România în 1997.

În sediul firmei de avocatură au fost păstrate secretele celor care au căpușat un alt combinat petrochimic din România. Documentele îi mai listează pe oamenii-cheie din privatizarea Alro, afacere anchetată de procurori pentru corupție, și arată cum s-au reprofilat apoi în alte afaceri cu minerale și gaze naturale. Alți afaceriști de top din România, pe care RISE Project îi va prezenta în viitorul apropiat, au fost clienții casei de avocatură din Panama.

Casierii lui Putin

Jurnaliștii ICIJ au descoperit modul în care partenerii de afaceri ai președintelui rus Vladimir Putin au ascuns miliarde de dolari în bănci și companii fantomă.

Este vorba despre zeci de tranzacţii însumând cel puţin 2 miliarde de dolari, care au fost descoperite în arhiva Mossack Fonseca și care implică persoane sau companii apropiate lui Putin.

În unele cazuri, plățile suspecte efectuate de acoliţii lui Putin ar putea reprezenta mită pentru eventuale contracte sau ajutoare guvernamentale. Documente secrete sugerează că o mare parte din împrumuturi au venit iniţial de la o bancă din Cipru, care la momentul respectiv era deținută în majoritate de VTB Bank, controlată de Kremlin și supusă sancțiunilor internaționale pentru ofensiva Rusiei în Ucraina.

Cazul Poroşenko

În timpul sângeroasei invazii a Rusiei din 2014 în regiunea ucraineană Donbas, documentele arată că reprezentanţii președintelui Petro Poroșenko se străduiau să găsească o copie a unei facturi la utilități necesare pentru înregistrarea unei companii offshore în Insulele Virgine Britanice (IVB).

Un purtător de cuvânt al lui Poroşenko a declarat că înființarea acestei companii nu a avut nimic de a face cu „niciun eveniment de natură politică şi militară din Ucraina”.

Consultanții fiscali ai lui Poroşenko au declarat că președintele nu a inclus compania din IVB în declarația sa de avere pentru că nici holdingul, nici companiile afiliate nu dețin bunuri.

Premierul Islandei

În Islanda, documentele dezvăluie cum primul ministru Sigmundur David Gunnlaugsson și soția sa au deținut în secret o companie offshore care a investit milioane de dolari în obligațiuni, în timp ce țara lor se confrunta cu criza financiară.

Când David Gunnlaugsson a devenit premierul Islandei, în 2013, ascundea un secret care i-ar fi putut afectat cariera politică. El şi soţia sa au împărțit acționariatul unei companii offshore din Insulele Virgine Britanice încă din 2009 când Gunnlaugsson a intrat în Parlament. Câteva luni mai târziu el și-a vândut acțiunile soției pentru un dolar. Compania lor a deținut obligaţiuni care valorau inițial milioane de dolari în trei bănci gigant din Islanda. Acestea au intrat în colaps în timpul crizei financiare globale din 2008, iar compania sa a devenit creditor în dosare de insolvență.

Guvernul condus de Gunnlaugsson a negociat în 2015 un acord cu creditorii, fără a dezvălui însă miza financiară a familiei sale. Gunnlaugsson a refuzat să recunoască dacă interesele familiei sale i-au influențat sau nu deciziile.

Într-un interviu realizat de un partener media al ICIJ, Reykjavik Media, Gunnlaugsson a negat ascunderea activelor. Patru zile mai târziu, soţia sa a făcut publică povestea, postând un comentariu pe Facebook în care afirma că societatea i-a aparținut ei, nu lui, şi că ea a plătit toate taxele aferente.

Secrete globale

Documentele mai expun companii offshore controlate de către regele Arabiei Saudite şi copiii președintelui din Azerbaidjan. Acestea includ, de asemenea, cel puţin 33 de persoane şi companii aflate pe lista neagră a guvernului SUA, acuzate, între altele, de legături de afaceri cu cartelurile mexicane de droguri, cu organizaţii teroriste precum Hezbollah sau cu regimuri opresive precum Coreea de Nord şi Iran. Una din aceste companii a furnizat combustibil pentru aeronavele pe care guvernul sirian le-a folosit pentru a-și bombarda propriii cetăţeni.

Familia președintelui azer Ilham Aliyev a utilizat fundații și firme din Panama pentru a deține în secret acțiuni în mine de aur din Azerbaidjan sau în afaceri imobiliare din Londra. Copiii prim-ministrului pakistanez Nawaz Sharif au derulat, de asemenea, la Londra afaceri imobiliare prin companii create de Mossack Fonseca.

Conform legislațiilor naționale și înțelegerilor internaționale, firme precum Mossack Fonseca care ajută la crearea de companii şi conturi bancare ar trebui să acorde o mare atenție clienților care pot fi implicați în spălare de bani, evaziune fiscală sau alte ilegalități. De asemenea, ar trebui să acorde o atenţie sporită „persoanelor expuse politic” („PEP”) – oficiali guvernamentali, rudele și asociații lor.

Mossack Fonseca a declarat pentru ICIJ că „există politici și proceduri speciale în cazul persoanelor identificate drept PEP sau în cazul rudelor lor”.

În multe cazuri, Mossack Fonseca pare să nu realizeze cine sunt de fapt clienţii lor. Un audit intern din 2015 a constatat că aceștia cunoșteau identitatea proprietarilor reali doar pentru 204 companii din cele 14.086 pe care le-au înregistrat în Seychelles, un paradis fiscal din Oceanul Indian.

Spre exemplu, autorităţile din Insulele Virgine Britanice au amendat Mossack Fonseca cu suma de 37.500 dolari pentru că au înregistrat o companie la cererea fiului fostului preşedinte egiptean Hosni Mubarak, fără a reuși să identifice conexiunea chiar și după ce atât tatăl, cât și fiul au fost acuzați de corupție în Egipt.

„Aceste descoperiri arată cât de profund înrădăcinate sunt practicile incorecte şi criminalitatea în lumea offshore”, a spus Gabriel Zucman, economist la Universitatea Berkeley, California. Zucman a declarat că după publicarea acestor documente, guvernele ar trebui să caute „sancţiuni concrete” împotriva jurisdicţiilor şi instituţiilor care fac afaceri vânzând opacitatea din zonele offshore.

Sistemul offshore se bazează pe o industrie ce înglobează bancheri, avocaţi, contabili şi alţi intermediari care lucrează împreună pentru a proteja secretele clienților lor. Aceşti experţi utilizează companii anonime, trusturi şi alte entităţi paravan pentru a crea structuri complexe care pot fi utilizate pentru a ascunde originile banilor negri.

Lideri ai lumii care, aparent, au adoptat politici anticorupţie apar de asemenea în Panama Papers. Fişierele dezvăluie companii offshore legate de familia liderului suprem din China, Xi Jinping, care a promis să lupte împotriva „armatelor corupţiei”.

Alte documente vizează afacerile offshore ale defunctului tată al premierului britanic David Cameron.

Fabrica de firme

Scurgerile de date acoperă o perioadă de aproape 40 de ani, din 1977 până la sfârşitul lui 2015. Acest lucru oferă o perspectivă unică asupra modului în care a evoluat lumea offshore, cum zi cu zi sau deceniu cu deceniu, banii negri au circulat în sistemele financiare globale, alimentând crima organizată și privând guvernele de taxe.

Majoritatea serviciilor oferite de această industrie offshore ar trebui să fie legală, cel puțin în teorie. Litera legii nu este însă respectată mereu, iar firmele de avocatură și de consultanță offshore nu verifică atent dacă clienții lor sunt implicați în rețele de crimă organizată, evaziune fiscală sau corupție. Documentele arată cum, în anumite cazuri, aceștia au fost protejați cu bună știință, ba chiar ajutați să încheie tranzacții suspecte sau să falsifice documente oficiale.

Dintr-o analiză atentă a fenomenului, marile bănci par să fie pilonul de bază al acestor construcții offshore complexe și greu de urmărit. Documentele atestă existența a peste 15.300 de companii pe care băncile le-au înregistrat ca să ascundă averile clienților, câteva sute fiind create chiar de către giganții internaționali HSBC și UBS.

Mossack Fonseca și-a protejat agresiv clienții, inclusiv când aceștia au fost supuși unor acțiuni ale justiției. Conform Panama Papers, acest fenomen a mers până la a distruge documente și a șterge fișiere din telefoane și computere. De asemenea, compania obișnuia să antedateze documente pentru a-și ajuta clienții, având chiar stabilit un tarif pentru fiecare lună antedatată.

Într-un răspuns scris oferit jurnaliștilor, compania a spus: „nu găzduim și nu promovăm ilegalități. Presupunerile dumneavoastră, cum că am pune la dispoziția acționarilor structuri special construite pentru a le ascunde identitatea, sunt cu totul nefondate și false”.

Cofondatorul companiei, Ramon Fonseca a declarat într-un interviu recent, acordat unei televiziuni din Panama, faptul că nu există nicio responsabilitate a companiei față de ceea ce fac clienții săi cu offshore-urile înființate. El a comparat afacerea cu o fabrică de mașini, a cărei îndatorire se termină în momentul în care vehiculul e produs. „A învinovăți Mossack Fonseca pentru ceea ce fac oamenii cu companiile lor e ca și cum ai învinovăți fabrica pentru că mașina a fost folosită la un jaf.”

Citiţi şi:

Dosarele Panama. Mult zgomot pentru nimic?

WikiLeaks: Guvernul SUA și Soros se află în spatele dezvăluirii Dosarelor Panama, pentru a-l ataca pe Putin

Paradisurile fiscale: «who’s who» în Europa

 

yogaesoteric
19 iunie 2016