Ce se va petrece cu mine peste 777 de miliarde de miliarde de ani? Oare voi mai exista atunci? Mărturii (102-115)

Continuăm publicarea relatărilor primite de la cititorii care au realizat exemplificarea specială cu tema Ce se va petrece cu mine peste 777 de miliarde de miliarde de ani? Oare voi mai exista atunci? 
susţinută de profesorul YOGA Gregorian Bivolaru pe 12 martie.
Relatările sunt publicate în ordinea în care au fost primite, fără
nicio excepţie. Mulţumim zecilor de cititori care ne-au scris cu
promptitudine şi aşteptăm în continuare relatările voastre pe adresa redactie@yogaesoteric.net.

102. Răspunsul a fost eternitatea




În timpul meditaţiei am reuşit să fiu foarte focalizată. M-am concentrat ferm în SAHASHRARA şi am simţit că sunt îmbrăţişată de Dumnezeu Tatăl. Pe măsură ce mă concentram în creştetul capului am sesizat o activare foarte intensă la nivelul lui ANAHATA. Simţeam o stare de iubire şi de aspiraţie către Dumnezeu. În zona inimii a apărut o senzaţie de spaţiu, ca şi cum inima mea ar fi o sferă, inclusă în altă sferă, care la rândul ei era inclusă în altă sferă… I-am adresat lui Dumnezeu întrebarea „Ce va fi cu mine peste 777 de milioane de milioane de ani”, şi am aşteptat un răspuns, iar acel răspuns a fost o stare de eternitate. Am simţit în suflet că voi mai exista şi atunci şi am simţit o bucurie foarte mare, ca şi cum acel ,,viitor” va fi pentru mine plin de fericire şi încântare şi plenitudine. Şi raportându-mă la un moment atât de îndepărtat m-am privit din perspectiva unei conştiinţe mult mai elevate pe care eu am simţit că o voi avea atunci, şi am simţit compasiunea acelui „eu” pentru mine cea de acum….
Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru această minunată experienţă. Şi îi mulţumesc şi Ghidului meu spiritual pentru această minunată impulsionare.

VT, anul 17, Bucureşti

103. Sunt susţinută de iubirea lui Grieg
Îi mulţumesc lui Grieg şi Tatălui Ceresc pentru tot. În meditaţie am avut un sentiment de confort, de protecţie, de iubire, o confirmare a faptului că Grieg şi Dumnezeu sunt cu mine, mă protejează şi mă iubesc. Nu am avut trăiri foarte intense, însă meditaţia a fost ca un imbold pentru mine, că trebuie să aleg spiritualitatea în continuare şi că sunt susţinută. Pe urmă au fost sincronicităţi care la rândul lor îmi confirmau mereu şi mereu susţinerea Ghidului meu spiritual şi iubirea lui infinită. Încă nu sunt la curs dar îmi doresc să ajung acolo cu toată inima, cu tot entuziasmul. Nu pot exprima întreaga mea RECUNOŞTINŢĂ faţă de Grieg pentru tot ce mi-a dăruit până acum.
Maria

104 . Libertate totală

În prima etapă am simţit o stare de comprimare, de condensare, de densitate foarte mare, care nu era însă neplăcută. Era ca şi cum aş fi fost într-un spaţiu strâmt, în care era acumulată foarte multă energie. Am realizat că era focalizată foarte multă energie asupra mea pentru a face posibil saltul în timp peste 777… VISHUDDHA s-a activat foarte intens şi „viu”.
A urmat o stare de beatitudine. Era linişte, pace, împlinire, vid, libertate, fericire… Era atât de inefabil şi profund, încât nu reuşeam „să definesc”, „să caracterizez” aceste trăiri. Eram acasă, îmi era foarte bine şi aproape de mine. Am regăsit anumite nuanţe de la meditaţiile cu Adevărul Divin Ultim.
Am simţit apoi o stare de absenţă a oricăror constrângeri legate de spaţiu şi timp, de libertate totală. Energiile timpului şi spaţiului existau, dar nu aveau putere asupra mea. Era ca şi cum mă aflam într-un film, a cărui derulare a fost brusc oprită, iar acum mă puteam plimba nestingherit printre personajele şi scenele din film, care într-un fel continuau să se deruleze, dar nu mai aveau nicio putere de impact asupra mea, deşi simultan simţeam că particip la ele.
Mulţumesc din inimă pentru tot.
Bogdan Penescu, anul 18, Bucureşti

105. Sărbătoare a unirii cu Dumnezeu
După consacrarea fructelor meditaţiei, la nivelul pieptului am simţit asemeni unui fum ca şi corespondent în plan fizic, cum se năştea în interiorul fiinţei mele şi prindea contur, o stare care ulterior când m-a cuprins cu totul  mi-a permis să realizez această proiecţie în timp, peste 777 de miliarde de miliarde de ani. În acea stare simţeam activate ANAHATHA şi SAHASHRARA. Am reuşit apoi să mă transpun în acea perioadă, dar nu mi-am perceput individualitatea, în ceea ce priveşte corpul fizic, existam ca şi cum aş fi parte din ceva, ca şi cum aş fi o unduire dar doar atât, într-un vast ocean. Starea era foarte liniştitoare pentru că eram abandonat acelui Tot din care făceam parte. Am perceput de asemenea că toţi oamenii din încăperea unde făceam meditaţie erau topiţi în acel tot. Acel Tot l-am identificat ca fiind chiar Dumnezeu. Am conştientizat, dar de această dată intuitiv, că  vom fi în final conştient identificaţi, topiţi în acel Tot cu toţii, dar că pot de pe acum să mă bucur de această adevărată sărbătoare a unirii cu Dumnezeu.

Mihai

106. Fiu al lui Dumnezeu

La început stare de NEANT, apoi stare de NEANT în care nu mai exista minte, în final STARE DE FIU AL LUI DUMNEZEU, aflat în singurătate tainică (eram şi această fiinţă de acum şi Dumnezeu).
Alte caracteristici: putere gigantică latentă, sentiment profund împlinitor, nici limitat, nici cosmic, nu exista timp sau spaţiu, inexistenţa formelor, eternitate, luminozitate.
    
Cursant an 13, Bucureşti

107. O contopire plină de iubire cu infinitul şi eternitatea
Cu aproximativ 4 luni înainte de ziua Ghidului meu spiritual am avut un vis: ,,intram într-o sală imensă unde urma sa aibă loc o activitate spirituală, nu ştiam ce anume şi nici cine va ţine acea activitate, însă uimirea a fost dublă la vederea Ghidului spiritual. Inima mea era emoţionată şi am alergat să-l îmbrăţişez, nevenindu-mi a crede că era singur (se vedeau doar câteva fiinţe undeva în spatele sălii). Am simţit cum inima mea se contopeşte cu a Lui şi i-am mulţumit pentru că mi-a liniştit sufletul. Apoi Grieg m-a invitat să iau loc undeva în faţă unde primele două rânduri erau special pregătite. M-am simţit foarte onorată şi în continuare emoţionată de tot ce se petrecea.
Nu am făcut atunci nicio asociere cu activitatea de ziua lui Grieg. Deşi pozele mele au fost date în ultima zi, eu am fost repartizată la Pipera 1. Asta da surpriză! Ajunsă la sală am găsit loc exact pe al doilea rând, asta da Graţie. Atunci mi-am amintit de visul meu şi i-am mulţumit lui Dumnezeu şi lui Grieg. M-am simţit norocoasă şi copleşită de această sincronicitate. M-am simţit ca un oaspete care e aşteptat cu drag şi cu multă iubire.  
 
A  fost o exemplificare foarte specială. Foarte specială comparativ cu ce simţim în viaţa de zi cu zi, pentru că spaţiul şi timpul le-am perceput de o lejeritate uimitoare într-o ascensiune vibraţională din ce în ce mai rafinată.
Mi-am pus întrebarea: ,,Ce voi fi eu peste 777 de miliarde de miliarde de ani?” şi am simţit ca răspuns în întreaga mea fiinţă o contopire plină de iubire cu infinitul. O pace profundă, o luminiscenţă vibratilă, vie mi-a umplut fiinţa până la nivel molecular. Am simţit cum de la nivelul creştetului capului mă inundă acea energie infinită ajungând până la vârful degetelor.

M-am simţit una cu eternitatea. Era o fuziune profundă, înaltă, rafinată cu tot ce fiinţa mea poate percepe a fi eternitatea. O stare înălţătoare de o efervescenţă luminoasă, vie. Pe măsură ce această energie mă pătrundea, senzaţia corpului meu dispărea. Nu-mi mai doream altceva. Mă simţeam completă, întreagă şi în acelaşi timp vie, pulsând la unison cu universul.

Atotputernicie
Pentru nivelul conştiinţei mele actuale probabil era nevoie de o mai amănunţită exprimare a ceea ce trăiam şi pentru că nu prea îmi găseam cuvinte să explic ceea ce simt, am reînceput să-mi pun întrebarea: ,,Ce voi fi eu peste 777 de miliarde de miliarde de ani?”. Am simţit atunci ca un fel de pulsaţie foarte fină, transparentă, înaltă, rafinată la nivelul inimii…(nu am mai simţit până acum aşa ceva atât de înalt). Ca şi cum ceva începe să se manifeste, ceva începe să prindă viaţă. Eram una cu această energie, mă mişcam, mă unduiam împreuna cu ea, străbăteam văzduhul în lung şi-n lat şi totul într-o fracţiune de secundă. Puteam fi oriunde îmi doream. Simţeam că sunt purtată de această energie foarte înaltă. Mă purta în jocul ei de manifestare într-o lume desăvârşită.
Când am rostit din nou întrebarea: ,,Ce voi fi eu peste 777 de miliarde de miliarde se ani?”, am simţit (contopită în această energie), cum încep să învălui şi să hrănesc elemente cunoscute şi mie. Este pentru prima oară când am văzut vântul mişcându-se ca o fiinţă, în mişcările sale naturale dar, deosebit de noi pentru ochii mei. Nu m-am gândit că vântul poate fi văzut aşa. Am simţit cum învălui şi parcă ,,hrănesc” un bulb al unei plante, iar el se deschide şi înfloreşte instantaneu sub ochii mei, cei care nu erau obişnuiţi să vadă asta. Am simţit o lejeritate în a susţine şi hrăni aceste manifestări şi parcă, ca şi când acestea nu erau suficiente, am mers mai departe învăluind şi hrănind în acelaşi timp o crenguţă a unui copac care imediat ce a simţit prezenţa mea, şi-a deschis toate florile deodată. Fascinantă privelişte pentru ochii mei.
Am dedus, după această meditaţie, că aşa se manifestă cea de-a cincea TATTVA şi aş vrea să-l întreb pe Grieg dacă ceea ce am simţit este corect sau nu.
 
Mulţumesc Ghidului meu spiritual din tot sufletul, pentru susţinerea extraordinară care ne-o oferă de fiecare dată, fără de care nu aş fi trăit aceste experienţe minunate.
Mulţumesc Graţiei Divine care s-a manifestat neîncetat.
Mulţumesc celor care ne-au fost alături, făcându-ne să ne simţim ca o mare familie.
 
Mihaela Mircea, an 7 Bucureşti

108. Sincroncităţi
(Prima parte a acestei relatări se regăseşte la numărul 28)
Am reţinut recomandarea de a fi atenţi timp de şapte zile după exemplificarea extraordinară de pe 12 martie, şi am urmărit să observ ce anume se va petrece în aceste  zile. Aşa cum s-a spus şi în materialul de prezentare a meditaţiei, au apărut sincronicităţi, şi nu numai la mine ci şi la colegii de serviciu apropiaţi, cu care am legături afective – nu numai sincronicităţi în acţiuni pe care le realizam împreună, ci şi în activităţile pe care le realizau ei, independent de mine. Aceste sincronicităţi le-au atras şi lor atenţia, pe perioade scurte de timp. Pe lângă aceste aspecte exterioare, timp de şapte zile după exemplificare am simţit o centrare fermă la nivelul pieptului, în sine, însoţită de o stare de pace profundă şi detaşare, confort sufletesc şi mental, o intensă stare de a fi acasă, a fi împăcat cu tine însuţi, de a nu-ţi mai trebui nimic. Starea respectiva mă cuprindea şi estompa toată zarva din mediile pe unde trebuia să merg. De asemenea am perceput o luminozitate specială care însoţea starea de pace profundă, şi care îşi avea centrul tot la nivelul pieptului. A fost foarte frumos.
Îţi mulţumesc Grieg! Îţi mulţumesc bunule Dumnezeu!

Irina, anul 15, Bucureşti.

109. Ceea ce izvorăşte dintr-o inimă pură dăinuie în eternitate
Aceasta este traducerea din engleză a unei relatări a unui cursant care nu este de naţionalitate română.
Bună ziua, numele meu este Yoav şi sunt în primul an la cursul de Yoga.
Când mă gândesc la cum eram în urmă cu 10 sau 20 de ani realizez cât de mult am crescut, cât de mult m-am maturizat din multe puncte de vedere. În timpul exemplificării am avut acelaşi gen de percepţie, raportându-mă la linia curgerii timpului, apropiat – depărtat, trecut – viitor. Am perceput dintr-o nouă perspectivă că sunt mai mare şi mai presus de timp şi de spaţiu. Timpul şi spaţiul au devenit nişte învelişuri fine ale creaţiei, din care fac parte şi care, la rândul lor, fac parte din mine.
Am simţit că doar ceea ce izvorăşte dintr-o inimă pură dăinuie în eternitate. Tot restul este parte a ciclului nesfârşit al suferinţei. Imperiile vin şi pleacă, civilizaţiile se schimbă, culturile repetă anumite tipare pe care le îmbracă în forme diferite. Un băiat cu inima pură se află pentru totdeauna dincolo de uitare.

Ne întâlnim de nenumărate ori în ciclul încarnărilor, sub diferite forme şi statute sociale (cel care este astăzi bogat mâine va fi sărac etc.). De aceea doar iubirea pură trebuie dăruită tuturor. Nesfârşitul lumii este dincolo de manifestarea fizică.
Cel mai intens în timpul exemplificării am simţit momentul recunoştinţei faţă de Dumnezeu, în timpul căreia a avut loc o conversaţie inefabilă între fiul pierdut şi umil şi Tatăl său divin mult iubit.

Cu iubire şi lumină,
Yoav

110. Doar fericire copleşitoare, pură existenţă
Am urmărit de la bun început să dau ascultare recomandării de a nu intra în această meditaţie cu idei preconcepute. Fiind zodia Gemeni, este foarte important pentru mine ca în timpul meditaţiilor să nu mă las distras de gânduri, pentru a putea atinge profunzimile meditaţiei.
Prima parte a fost într-adevăr catalizatoare pentru ceea ce a urmat, în sensul că gândurile au dispărut treptat până la a lăsa în locul lor un spaţiu sacru, pur, luminos ca şi vibraţie.
Am urmărit pur şi simplu să mă las pătruns de moment, pentru că nu aveam niciun punct de reper la care să mă raportez, în ideea meditaţiei. Astfel mi-am pus întrebarea: “Ce se va petrece cu mine peste 777 de miliarde de miliarde de ani?” şi aproape imediat am simţit o deschidere simultană a lui ANAHATA şi SAHASHRARA şi m-am descoperit pe mine la acel moment. Nu au existat imagini, ci pur şi simplu m-am simţit pe mine ca fiind eu şi totuşi nefiind eu în lumina faptului că fiinţa care voi deveni este deja în mine, dar neieşită la suprafaţă! Singurul punct de reper care m-a convins că suntem una şi aceeaşi fiinţă, a fost Esenţa Divină existentă în ambele ipostaze care mi s-a revelat! M-am identificat cu acel eu mult evoluat şi am constatat cum calităţi spirituale înalte, perfecte, divine mă inundă, simţind o foarte mare fericire, aspiraţie spirituală înaltă, calm lăuntric, încredere desăvârşită, stare de beatitudine.
M-am lăsat în continuare pătruns, cuprins de această beatitudine, de acest divin extaz şi din ce în ce mai mult, fiinţa mea se expansiona, devenind infinită.

Aici am atins punctul cel mai înalt pe care l-am putut atinge în această meditaţie şi Totul s-a dizolvat, rămânând o stare de fericire copleşitoare, existenţă pură, fără spaţiu – dar infinit, fără timp – dar veşnică.
Cuvintele nu pot descrie nici trăirea şi nici starea de moment prezent pe care am avut-o. Perfecţiunea este dincolo de cuvinte, este absenţa cuvintelor.
Am auzit ,,reveniţi uşor” şi am deschis ochii: o iubire copleşitoare m-a invadat faţă de cei din jurul meu (am participat la Pipera 1) şi sentimentul evident că suntem o singură Fiinţă, având senzaţia de dilatare corporală atât fizică cât şi subtilă prin această interconectare cu ceilalţi.
 
Iţi mulţumesc, Doamne, pentru Graţia pe care ai revărsat-o asupra mea prin Grieg!

Adrian Simion, an 14, Bucureşti

111. Energizare în zona plexului cardiac
Mă numesc Tudor Horaţiu Gabriel şi sunt în anul 8, Bucureşti. La meditaţia având ca temă „Ce se va întâmpla cu mine peste 777 de miliarde de miliarde de ani? Oare voi mai exista atunci?” am simţit o energizare în zona plexului cardiac, în centrul pieptului, două degete dreapta, unde este proiecţia în corpul fizic a Sinelui ATMAN.
Mulţumesc.

112. O absorbţie în lumină
În timpul meditaţiei „Ce se va întâmpla cu mine peste 777 de miliarde de miliarde de ani? Oare voi mai exista atunci?” am urmărit să nu mă identific cu unele gânduri ce mai apăreau şi am urmărit să am o stare neutră. Astfel, gradat am ajuns să percep, la un moment dat, în meditaţie o stare de „alt timp” ca o îmbinare de mister şi libertate. În continuare, fiind atent şi cât mai detaşat, am ajuns să simt o stare care era ca o lumină densă despre care n-aş putea spune că era localizată precis undeva, dar o percepeam cumva în zona pieptului: era o stare pe care o percepeam ca şi cum era la baza gândurilor care apăreau. Era o absorbţie în acea lumină, o centrare, o suspendare, ştiam că trebuie să mă abandonez total şi astfel ştiam că mă voi dizolva în acea lumină, dar trebuia să mă păstrez perfect într-o stare de vid fără să mă exalt, fără să mă ataşez de niciun gând, de nicio stare, fiind atent doar la acel sentiment fără suport. La baza acestui sentiment percepeam această lumină densă, blândă, liberă, intensă care se năştea ca o chemare de dincolo de mintea obişnuită.
A fost o trăire simplă, dar intensă, lucidă şi vie care a apărut firesc, fără să-mi imaginez sau să mă gândesc la ceva anume.

Marius, anul 12 Bucureşti

113. A fost o meditaţie excepţională! Timp de câteva minute am avut senzaţia că plutesc, că sunt ruptă de realitate. Întreaga mea fiinţă a fost învăluită de o căldură pe care nu am mai simţit-o până atunci.

V.M. an I

114. Iubire pură
Înainte de începerea meditaţiilor am urmărit, aşa cum am putut mai bine, să mă abandonez definitiv şi total în Dumnezeu Tatăl. Mi-au apărut gânduri ciudate, despre imposibilitatea de a simţi ceva, îndoiala că Grieg mă poate ajuta să ştiu ce se va petrece cu mine peste 777 de miliarde de miliarde de ani. Am realizat fulgerător că aceste gânduri mă îndepărtează de sufletul meu şi de iubitul meu Ghid spiritual şi apoi cu multă aspiraţie şi umilinţă m-am abandonat în Dumnezeu Tatăl. Atunci m-am simţit resorbită într-un vortex de energie, colosală. Mă aflam în corp astral, lângă alte fiinţe astrale, în faţa unei sublime fiinţe de lumină care medita. Am recunoscut chipul Ghidului meu spiritual şi m-am simţit protejată şi iubită. Am conştientizat că în ignoranţa şi în inconştienţa mea, acum şi aici, nu-mi asum menirea mea spirituală. Acolo, am văzut cum cerul şi oceanul sunt inversate, cum cerul se năştea din ocean iar oceanul se năştea din cer. Am trăit o stare de deplină şi perfectă egalitate. Apoi am simţit cum vortexul de energie colosală mă face să translatez pe un alt nivel de vibraţie şi cum devin o formă de conştiinţă luminoasă. Am văzut cum în jurul meu erau şi alte forme de conştiinţă luminoase care fuzionau între ele. Am simţit iubire pură. I-am mulţumit cu recunoştinţă lui Dumnezeu Tatăl şi Ghidului meu spiritual Grieg, într-o stare de sacralitate şi iubire copleşitoare. Am rămas în această stare supramentală şi la exemplificările care au urmat.
Iţi mulţumesc Grieg pentru Graţia Ta!

Mihaela M., anul 17, Bucureşti

115. Experienţă răscolitoare

Bună! Îmi cer scuze pentru exprimarea lapidară, însă nu simt nevoia să  folosesc mai multe cuvinte decât e cazul pentru descrierea a ceea ce am  trăit în timpul exemplificării excepţionale din 12 martie 2008.
Iată relatarea:
– senzaţia a două conuri – unul mai mare către în sus, şi unul mai mic cu  vârful în jos, în interiorul celuilalt şi aş putea spune în regiunea  inimii
– deplasare cu o viteză uluitoare
– sentimentul că în acel moment din viitor îmi voi reaminti această  proiecţie
– o stare de absorbţie totală în sus, reflectată chiar şi la nivel bioenergetic (ca şi cum eram trasă de cap în sus), nu era ceva ce  făceam eu, ca şi cum ceva/cineva îmi producea această stare, despre care nu pot spune altceva decât că era ca o absorbţie, într-o lume foarte  bogată, deşi fără forme, fiinţe, sau caracteristici descriptibile.
– am revenit brusc, cam după şapte minute de la sfârşitul anunţat al  exemplificării (nu îmi dădusem seama că trecuse intervalul de timp), senzaţia a fost ca şi cum mi s-a dat drumul brusc înapoi în corp de acolo de unde fusesem transportată; o bună bucată de vreme după revenire am simţit SAHASHRARA foarte, foarte activată, sentimentul că am revenit aici dintr-o lume îndepărtată, cu fiinţa foarte mult îmbogăţită.

– experienţa a fost răscolitoare, de o profunzime pe care nu o înţeleg pe deplin, însă cu adevărat extraordinară.
Mulţumesc din suflet pentru această şansă!

Gabriela, anul 19

(va urma)

yogaesoteric.net
aprilie 2008