Ce se va petrece cu mine peste 777 de miliarde de miliarde de ani? Oare voi mai exista atunci? Mărturii (82-90)

Continuăm publicarea relatărilor primite de la cititorii care au realizat exemplificarea specială cu tema Ce se va petrece cu mine peste 777 de miliarde de miliarde de ani? Oare voi mai exista atunci?  susţinută de profesorul YOGA Gregorian Bivolaru pe 12 martie. Relatările sunt publicate în ordinea în care au fost primite, fără nicio excepţie. Mulţumim zecilor de cititori care ne-au scris cu promptitudine şi aşteptăm în continuare relatările voastre pe adresa redactie@yogaesoteric.net.

82. Acel moment îndepărtat este una cu momentul prezent
Ce uimire şi ce firesc în acelaşi timp… am perceput extrem de clar şi simplu că toată creaţia, toate planurile manifestării există simultan. Tot ce apare desfăşurat în timp există, de fapt, în simultaneitate. Acel „peste 777 de miliarde de miliarde de ani” este una cu momentul prezent. Îmi este greu de pus în cuvinte cum, sau, mai bine spus, ce m-am simţit în momentul trăirii acestui adevăr… nu există fiinţă separată sau individualitate în manifestare, există doar simplu viaţă (energie creatoare) care poate lua felurite forme (fiinţă, obiect, gând etc). Nu găsesc cuvinte potrivite să descriu simplitatea şi firescul acestei trăiri.

Îi mulţumesc lui Dumnezeu şi lui Grieg pentru această exemplificare.   
Ştef Claudia

83. Trăiam amplu şi clar starea de A FI
Aş vrea să descriu în câteva cuvinte ceea ce am simţit în timpul exemplificării din 12 martie 2008. În timpul meditaţiei cu muzică, întreaga mea fiinţă a fost absorbită de un „ceva” tainic ce mă fascina; simţeam un puternic sentiment de absorbţie în SAHASRARA. Nu am făcut niciun efort major pentru a-mi direcţiona atenţia în acest centru, dar am căutat să nu dau atenţie gândurilor care-mi apăreau în minte. Eram pur şi simplu fascinată şi curioasă să experimentez stările pe care această meditaţie le va trezi în mine.
Rememorând acum trăirile de atunci aş putea spune că eram într-un fel dincolo de muzică, sau poate mă contopisem cu ea, simţindu-i energia cu care vibra. Acest acord era foarte puternic şi ascendent, o energie care îmi ardea legăturile cu planul fizic.
În faza următoare, simţeam că plutesc, dar în acelaşi timp am conştientizat mult mai clar ceva în interiorul meu care îmi focaliza conştiinţa mult mai puternic. Simţeam în acelaşi timp că eram condensată dar şi expansionată. Eram dizolvată dar şi plină de energie. Trăiam amplu şi clar starea de A FI. Sunt multe cuvinte care pot descrie acea senzaţie, dar ele par goale faţă de starea respectivă.

Dorul de a-L cunoaşte pe Dumnezeu mă apropie de mine însămi
La finalul exemplificării, am căutat să înţeleg ce am experimentat şi am realizat că, fiind o simplă fiinţă umană supusă legilor spaţiului şi timpului, singura modalitate în care pot să le transcend este să-mi revelez Sinele Suprem ATMAN. În felul acesta voi fi mereu ancorată în acel punct tainic şi fix, oricât de mult mi-aş expansiona conştiinţa în timp sau spaţiu (expansiune care îmi e necesară pentru cunoaşterea lui Dumnezeu) – e ca şi cum dorul de a-L cunoaşte pe El mă apropie, de fapt, tot mai mult de mine însămi.

Aş vrea să precizez că în momentul realizării acestor meditaţii eram în străinătate, dar susţinerea pe care am simţit-o din partea lui Grieg, cu ajutorul lui Dumnezeu, a fost extraordinară, ca o tainică magie. Celelalte exemplificări au fost ca nişte culori foarte frumoase cu care pastelam pânza pură pe care o conştientizasem mai devreme. Energia magică căpăta fascinante modulări. Trebuie să admit că structura mea fizică nu a fost prea pregătită şi că am simţit dureri, dar ele s-au calmat şi au dispărut complet, chiar, în timpul meditaţiilor care au urmat.

Mulţumesc din suflet lui Grieg şi lui Dumnezeu.
Cu dor, Mihaela O., anul 11 Bucureşti

84. Vis  împlinit
Am aşteptat cu entuziasm momentul acestei exemplificări încă de când am auzit despre ea. Nu sunt practicantă yoga, dar cu vreo săptămână înainte de a auzi de exemplificare am visat că am făcut o meditaţie împreună cu persoana care mi-a spus despre meditaţie şi că i-am zis că nu m-am simţit aşa fericită niciodată. M-am trezit chiar în momentul în care vroiam să-i explic ce am simţit. Aşa că am fost foarte nerăbdătoare să vad ce se întâmplă.
În prima fază a meditaţiei, am început să simt valuri de căldură. După aceasta am început să percep o energie deasupra capului, parcă aveam ceva greu şi strâmt pe cap. Această energie a crescut în intensitate şi s-a resimţit pe întreg parcursul meditaţiei.

În a doua fază a meditaţiei, respiraţia a devenit din ce în ce mai rară şi am simţit că zburam şi mă învârteam parcă în jurul unui ax cu o viteză foarte mare. Simţeam ca şi la decolarea avionului, o forţă care mă împingea în scaun. Eram foarte fericită şi un pic speriată. Nu îmi simţeam corpul, numai capul, care îmi era greu şi nu puteam să-l mişc.
Înainte de meditaţie mă întrebam cum o să ştiu când să opresc muzica, dar nu a fost nevoie să mă uit la ceas, am deschis ochii cu un minut înainte de a opri muzica şi cu un minut înainte de a se termina meditaţia. Cele 45 de minute au trecut foarte repede pentru mine.

Mai mult, la 6 zile după meditaţie, citeam ceva despre pace, iubire, fericire, eram concentrată asupra textului şi am simţit din nou acea energie deasupra capului.
Corina

85. Sunt o galaxie
Am simţit cum, cu mare forţă şi repeziciune trec printr-un tunel, la nivelul gâtului şi mă proiectez prin spaţiu şi timp în ceva misterios, indefinibil. De aici am simţit cum coboară energia lui Dumnezeu prin creştet şi se opreşte în inimă, unde înfloreşte. M-am regăsit printre stele, în spaţiul cosmic, atunci, în acel timp îndepărtat. Am căutat să simt cine sunt eu atunci. Mă identificam cu totul, eram o galaxie minunată, chiar în expansiune. Eram beatitudine. Eram nemuritoare.
Această identificare cu natura mea reală a făcut ca problemele vieţii mele pământeşti să devină mărunte şi insignifiante. Sentimentul că totul este trecător, că este doar un joc, că Eu-l meu real e cu mult dincolo, etern şi fericit a persistat şi m-a ajutat să rezolv multe probleme ca prin farmec, de la sine. Mulţumim, Grieg.

La a doua parte a dispărut imaginea galaxiei şi s-a instalat o lumină albă, foarte condensată ce provenea din spiritul lui Dumnezeu. Sentimentul tulburător al existenţei mele nemuritoare, pline de infinit şi beatitudine.
Cristina, an 16

86. Peste 777 de miliarde de miliarde de ani voi fi “acolo de unde nici nu am plecat”
Am început meditaţia proiectându-mă cu toată fiinţa la nivelul lui SAHASHRARA, în acelaşi timp fiind „goală” de orice altceva. La scurt timp după aceea s-a produs o energizare la nivelul pieptului printr-un fel de „coborâre” a energiei; s-a creat o căldură inefabilă în această zonă şi un nectar dulce extrem de savuros (SOMA) care mi-a inundat întreg pieptul (apoi s-au energizat şi celelalte CHAKRA-e, în special VISHUDDHA). Apoi, pe parcursul meditaţiei s-a mai diminuat, ca şi cum ar fi trecut în plan secundar, revenind intens în final, în momentul de recunoştinţă faţă de Dumnezeu.

Atunci când conştiinţa s-a proiectat pentru a afla unde şi cum voi fi peste 777 de miliarde de miliarde de ani (oricum nu poţi cuprinde cu mintea aşa ceva), răspunsul a venit instantaneu: „Acolo de unde nici nu am plecat”. Iar identitatea „celui” ce avea această experienţă este cu totul diferită de ceea ce percep în mod obişnuit ca fiind eu însămi. Este un sentiment misterios, inefabil, elevat, foarte potent şi superior al unei speciale „identităţi de sine”.
Şi de fiecare dată când mai eram ulterior proiectată în acel moment foarte îndepărtat, răspunsul a fost mereu acelaşi. Iar această trăire s-a repetat de mai multe ori, a fost ca un laitmotiv al întregii exemplificări, revenind imediat după unele din experienţele ce au survenit ulterior.
La scurt timp după aceea, au început o serie de percepţii oarecum secvenţiale, neînţelegând în acest moment de ce erau astfel structurate.

Taine
Iată în continuare aceste experienţe (în ordinea în care acum mi le amintesc):
1.  Fiinţele sunt purtătoare de „măşti” succesive, similare unor straturi (învelişuri).
2. Am perceput o forţă (energie) magică ce creează, printr-un fel de miraj, această învăluire în straturi acoperitoare, ce ascunde astfel „esenţa” originară, nediferenţiată, pură.
3. O forţă frontală, extrem de directă şi eficientă ce menţine „orbirea” fiinţei şi o păstrează în stare de ignoranţă faţă de ea însăşi şi universul creat.
4. Dorinţă originară de „oglindire” – din iubire şi nevoie de reflexie polară: conştiinţa faţă în faţă cu energia sa. Simultan continuă percepţia unui misterios şi inefabil „nediferenţiat”.
5. Exist în manifestare neobligată de nimeni şi de nimic. „Cândva” am „voit” acest lucru (şi din nou, aici nu este vorba de „eu”-ul meu cel de toate zilele). Nu am fost forţată să exist în universurile nenumărate ale manifestării, în acest periplu dintr-o existenţă în alta, de vreo forţă sau aspect (la origine stă o voinţă asumată).
6. Şi totuşi realizarea diferenţierii din nediferenţiat se realizează printr-o forţă teribilă, colosală şi misterioasă. (Teribilă nu în sens de rău ca opus al binelui, ci teribilă prin faptul că este gigantică în intensitate, dar şi condensată încă, în acelaşi timp). Este o emisie de forţă uluitor de mare, capabilă să producă întâia polarizare, şi care este menită să ducă la continua multiplicare şi expansiune a universului.
7. Aceste forţe teribile expansionate creează, de exemplu, distanţa în timp (acum şi peste 777 de miliarde de miliarde de ani). Iar apoi am perceput cum spaţiul inimii devine un fel de suport, de scenă, pentru concretizarea manifestării. Simultan am realizat că se pot diferenţia în foarte multe aspecte aceste forţe iniţiale de creare a oglindirii şi multiplicităţii.
8. Percepţia unui cuplu arhetipal fascinant aflat în fuziune amoroasă plină de forţă inefabilă de atracţie prin iubire profundă. Masculin şi feminin aflat faţă în faţă, intim uniţi şi oglindindu-se unul în celălalt.
9. Iubirea este cea care generează atracţia şi reunificarea polarităţilor în sânul nediferenţierii misterioase care conţine totul.
10. Percepţia unor energii calme, binevoitoare şi copleşitoare (în sensul de sensibilitate) care generează în fiinţe impulsul reîntoarcerii la starea originară de nediferenţiere.

Calea este topirea în iubire
Pe măsură ce se derulează aceste percepţii oarecum „secvenţiale” începe, spre finalul părţii a doua (cea fără fundal muzical), să se înfiripe ideea unei sinteze globale a ciclurilor manifestării dualităţii şi resorbţiei sale ulterioare în sine însuşi, în nediferenţiat.

În finalul meditaţiei am realizat că aceste „secvenţe” au reprezentat un fel de piese ale unui tablou copleşitor şi fascinant. Am intuit că aceste „secvenţe” reprezentau condensări ultraesenţializate ale unor forţe şi adevăruri cosmice care altfel nu ar fi putut „încăpea” într-o minusculă „picătură”, într-un vas atât de mic cum este fiinţa umană iar acest lucru, această „reducere la scară”,  a fost făcută cu putinţă doar prin Graţia Absolutului Dumnezeu (şi a implicat mult mister şi măreţie).
Apoi, trezindu-se în mine o stare de curiozitate faţă de EL, am simţit cum îmi „răspunde”: este acum aici pentru a oferi răspunsuri şi ghidare. Ceea ce evident că m-a umplut de emoţie şi recunoştinţă şi mi-a dat imboldul să-mi manifest curiozitatea în legătură cu modalităţile de regăsire a stării de nediferenţiere. Iar calea a spus că este topirea în iubire.
În final, când a început partea a treia, de recunoştinţă faţă de Dumnezeu Tatăl, s-a intensificat din nou curgerea savuroasă, îmbătătoare, de nectar în inimă şi în gură, la baza limbii.
Apoi întreagă fiinţă s-a umplut de energie strălucitoare, imensă, expansionându-mă foatre mult. Imediat atunci fiinţa mi s-a structurat, având coloana vertebrală transformată într-un tub fără margini precise, gol, dar plin de lumină şi energie – având rolul unui ax vertical pentru întregul meu univers lăuntric expansionat. Iar trăirea ce însoţeşte această manifestare este inefabilă şi exemplară.

Cu iubire, recunoştinţă şi umilinţă, MG, an 17 Buc.

PS. Meditaţia de dinainte (Evocarea momentului naşterii lui Grieg) a fost şi ea cu totul specială pentru mine şi m-a pregătit într-un anume mod pentru ceea ce avea să urmeze. Toate acestea nu ar fi fost cu putinţă fără graţia şi ajutorul Ghidului meu spiritual Grieg.

87. Sunt o sămânţă care poartă în ea desăvârşirea viitoare
Vă îmbrăţişez cu drag şi vă trimit şi experienţa mea referitoare la exemplificarea Ce se va petrece cu mine peste 777 de miliarde de miliarde de ani? Oare voi mai exista atunci?
Când am văzut tema meditaţiei, mi-am zis: „ce-o mai fi şi asta…?” Mai întâi am zâmbit, apoi am căutat să simt cu adevărat ce vrea Grieg să ne transmită prin această exemplificare, astfel încât până la ora cand începea meditaţia, pe lângă faptul că mă obişnuisem cu tema acestei meditaţii, o mai şi aşteptam cu mult interes. Am simţit că meditaţia cu momentul naşterii Ghidului spiritual m-a pregătit mult pentru această exemplificare şi când a început, în timpul consacrării m-am deschis cu totul şi l-am rugat pe Dumnezeu să-mi arate, apoi m-am aruncat cu totul in meditaţie.

Totul se derula cu o repeziciune fantastică! Simţeam că trec cu viteza fulgerului prin sute de vieţi, că în tot acest timp conştiinţa mea se transforma, nivelul meu de înţelegere se transforma, capacitatea de a simţi iubirea şi de a o manifesta se transforma de asemenea. Îmi venea în minte cifra 1000. Şi-mi ziceam: 1000 ce? Apoi îmi venea răspunsul: „1000 de vieţi până la desăvârşirea ta”. În această perioadă de 1000 de vieţi viitoare, am simţit trei etape distincte în care dorul de Dumnezeu devenea atât de mare, devenea chiar insuportabil. Fiecare etapă începea cu o urcare a lui KUNDALINI până în SAHASHRARA şi apoi continua cu un fel de explozie în Lumină. Simţeam un fel de dizolvare a tot ce eram şi a tot ce cunoşteam despre mine. Această Lumină era şi devenea din ce în ce mai mult dorul meu cel mai intens. Când s-a produs a treia explozie am simţit că rămân în Lumină, că fuzionez cu Lumina şi că am ajuns Acasă. Mă simţeam ca un însetat care nu poate să se gândească la nimic altceva decât la apă. Apoi am simţit că am rămas în acea Lumină, îmbibându-mă în ea, sute şi sute de ani. Era ca o odihnă imensă, ca atunci când „o povară grea a fost lăsată la pământ.” Apoi am început să simt ceva, ceva ce e tare greu de pus în cuvinte… Îmi veneau în minte cuvintele: „galactic” – „galaxie”… şi mă simţeam imensă, pură şi atât de liniştită. Simţeam bule gigantice de energie curgând prin mine, o vastitate şi o vibraţie în tot ce eram şi atunci am realizat că sunt o galaxie. O stare de imensă iubire şi compasiune mi-au inundat fiinţa. O, Doamne, ce mare e Graţia Ta! Trăiam într-o beatitudine indescriptibilă. Mă simţeam una cu Dumnezeu şi în acelaşi timp (oare cum să explic?!) ca având parcă propria mea independenţă, dar această independenţă nu avea nimic egotic în ea, tot ce eram şi tot ce simţeam era mai mult Dumnezeu decât eu…

La sfârşitul meditaţiei am simtit o stare imensă de umilinţă şi recunoştinţă. M-am simţit ca o sămânţă! O sămânţă ce poartă în ea tot copacul şi toată transformarea lui până la maturitate.

Fără niciun dubiu, viaţa mea s-a transformat foarte mult după această meditaţie! Mă simt mult mai detaşată, am mai multă încredere şi sunt cu mult mai veselă. Înainte aveam un sentiment de grabă, de tensiune, un fel de „trebuie sa fac ceva cu viaţa mea, că dacă nu…” Acum sunt liniştită, acum ştiu că o sămânţă are nevoie de timp şi de o imensă răbdare pentru a ajunge copac, acum ştiu că are cine să se îngrijească de mine, adică să mă pună exact în condiţiile şi în situaţiile necesare unei transformări sigure şi adevărate. În acest context, limitele temporale parcă se şterg. Totul e doar ETERNITATE, DUMNEZEU în manifestare!

Mulţumesc mult Ghidului meu spiritual drag pentru această minune! Te iubesc mult, mult de tot!
Maria Teşoi, an 17

88. Am simţit un fior de nedescris
Bună ziua,
mă numesc Răzvan-Mihail Nicolescu, am 43 de ani şi am participat la exemplificare. Precizez că nu sunt un practicant de yoga iniţiat. Pe durata părţii a doua a exemplificării am simţit un fior lăuntric de nedescris, cu anumite intensităţi în vibraţie mai mari sau mai mici. Din punctul meu de vedere a fost o experienţă benefică, deşi poate în sinea mea am sperat mai mult, în special ca Dumnezeu Tatăl să mă ajute în vindecarea afecţiunii serioase pe care o am.
Dumnezeu să ne ajute pe toţi şi să ne ierte păcatele.

Răzvan

89. Peste 777 de miliarde de miliarde ani voi fi dizolvat în Dumnezeu
Bună ziua,
vă scriu fiind dintre cei ce au plecat de la curs, dar negândind împotriva Ghidului spiritual sau a învăţăturilor dăruite de Bunul Dumnezeu. Mi s-au creat condiţiile de a participa la meditaţie, adică nu am fost plecat de acasă (sunt şofer) şi deoarece meditaţia nu o puteam face la un „Internet cafe”, am mers la minunatul Ion, prieten şi cursant yoga care a fost bucuros să o realizăm lângă calculatorul său. Îmi amintesc de 12 martie 2004 când ziua de naştere a lui Grieg s-a ţinut într-un fost depozit de materiale, am simţit atunci aversiunea împotriva şcolii de yoga şi am văzut buna organizare şi puterea de muncă a celor ce au muncit pentru a avea unde să se desfăşoare programul.
În timpul meditaţiei am avut cea mai puternică (până azi) activare a zonei BRAHMARANDRA. Am perceput că voi fi dizolvat în Dumnezeu, voi fi una cu El, spaţiul-timp va fi un tot iubitor… Şi cum mintea nu este strunită, am conştientizat că nimic din cele lumeşti nu au importanţă, cel mai real este să fi dizolvat în Divin.

Marius

90. Conştiinţa mea e rezultatul jocului lui Dumnezeu cu El însuşi
Am trăit o meditaţie extraordinară! Cu adevărat unică şi inedită! Aspir din tot sufletul ca starea de conştiinţă generată în această meditaţie să poată fi reprodusă de către mine ulterior şi să devină chiar starea mea de a fi!
Trebuie să menţionez încă de la început că meditaţia anterioară cu momentul naşterii lui Grieg a fost foarte hotărâtoare pentru realizarea acestei exemplificări. Succint prezentat, conştientizarea naturii divine a lui Grieg şi conştientizarea acestuia ca pe unicul şi cel mai autentic catalizator care îmi asigură continuitatea conştiinţei de-a lungul multiplelor încarnări, au fost definitorii în abordarea meditaţiei speciale care a urmat. Această conştientizare mi-a declanşat o stare puternică de abandon şi de deschidere totală şi încredere în faţa experimentării exemplificării.
1. În prima parte cu muzică: am intrat foarte rapid într-o stare profundă de nemişcare. Mi-am simţit întreaga conştiinţă adunată în jumătatea superioară a calotei craniene. Simţeam un canal vidat care trecea prin mijlocul zonei craniene şi simţeam că inspirul şi expirul se produc de-a lungul acestui canal. Am avut sentimentul foarte clar şi profund totodată că în această zonă se află lăcaşul tainic al lui Dumnezeu din fiinţa mea. Totodată conştientizam că inspirul şi expirul reprezintă legătura mea indestructibilă cu prezenţa lui Dumnezeu dinlăuntrul meu şi că inspirul şi expirul meu se produc deodată cu inspirul şi expirul lui Dumnezeu. Raportându-mă totodată la subiectul meditaţiei am simţit cum ţâşnesc deodată prin creştetul capului şi mă deplasez foarte rapid printr-un tunel de forma unei spirale duble, asemenea structurii ADN-ului, către momentul situat la 777 de miliarde de miliarde de ani distanţă.
2. A urmat meditaţia în tăcere. În timpul acestei proiecţii rapide în timp am avut starea de conştiinţă clară şi distinctă că entitatea mea este rezultatul total al jocului Creatorului cu El însuşi. Aş putea descrie plastic că am simţit cum între Creatorul Nemanifestat şi Creatorul Manifestat în creaţie există ca un balansoar a cărui pendulare generează naşterea mea ca entitate umană distinctă. Mi s-a instalat un sentiment foarte profund încărcat de mister, dar totodată extrem de măreţ şi atotcuprinzător că singura realitate existentă este de fapt Realitatea lui Dumnezeu Tatăl. Am trăit un sentiment de totalitate, de completitudine, de unicitate, de imuabilitate. Totodată aveam sentimentul că este pentru prima oară când descopăr Realitatea Tainică şi Unică a lui însuşi Dumnezeu Tatăl Ceresc. Urmăream să-mi menţin plină de curiozitate atenţia peste 777 de miliarde de miliarde de ani şi mi s-a instalat ca unică stare de conştiinţă că sunt Creatorul şi Cel Creat în acelaşi timp; iar singura cauză a existenţei mele individuale este voinţa fermă şi plină de graţie a Creatorului. Simţeam cum oricând Creatorul poate să se resoarbă în Sine Însuşi, iar singurul motiv pentru care nu o face este sacrificiul divin generat de Iubirea sa dumnezeiască şi Graţia acordată creaturii Sale. Am simţit că sunt pulsaţie pură din Conştiinţa infinită a lui Dumnezeu Tatăl, iar timpul de 777 de miliarde de miliarde de ani este un concept creat de Dumnezeu pe care pot să-l parcurg într-o secundă sau în 777 de miliarde de miliarde de ani fizici. Am realizat că singura modalitate ca să supravieţuiesc resorbţiei jocului divin Creator-Creaţie este starea de abandon total şi de fuziune deplină cu Conştiinţa lui Dumnezeu, Tatăl Ceresc. Am simţit că singura realitate adâncă şi tainică care este prezentă şi care respiră prin fiecare celulă, atom, fiinţă vie, umană sau de altă natură, este Realitatea lui Dumnezeu Însuşi, iar Timpul şi Spaţiul sunt creaţia lui Dumnezeu care pot fi dilatate şi resorbite la Voinţa Sa. Am conştientizat cum prin Graţia Divină posed, ca şi orice altă fiinţă umană, liber arbitru care îmi permite să aleg din proprie iniţiativă dacă să-l respir pe Dumnezeu în fiinţa mea sau nu. Am mai simţit totodată că numai aceia care nu vor alege prin propria voinţă, adică prin angrenarea conştientă a liberului arbitru, să recunoască natura eternă a lui Dumnezeu Tatăl, adică să se abandoneze total şi absolut Tatălui Ceresc nu vor supravieţui ca entităţi de sine stătatoare jocului plin de graţie Creator – Cel Creat. Am mai simţit totodată, că o condiţie a reunificării cu Cel Etern este detaşarea: detaşarea de Creaţie şi de tot ceea ce este creat. Am simţit cum ca să fim asemenea Creatorului trebuie să parcurgem jocul, să-l trăim, dar să nu devenim una cu el. Pe tot parcursul meditaţiei am observat ca un martor tăcut cum inspirul şi expirul meu reprezintă inspirul şi expirul lui Dumnezeu, cum hiatusul dintre ele este însuşi Dumnezeu Tatăl, cum singura realitate este însuşi Dumnezeu Tatăl cel necreat, iar Infinitul este singura măsură prin care El se lasă a fi perceptibil. Am fost şi voi fi pulsaţie pură din Conştiinţa Supremă şi Atotcuprinzatoare a lui Dumnezeu Tatăl asemenea tuturor fiinţelor!

Adina S., an 8, Bucureşti

(va urma)

yogaesoteric.net
aprilie 2008