Ce urmărește de fapt Putin în Ucraina

În ultimii trei ani și jumătate, rușii au avut nenumărate oportunități de a avansa cu rapiditate și de a cuceri teritorii mult mai vaste decât au făcut-o până acum.

Să discutăm despre strategia rușilor în Ucraina……. Mai ales prin prisma evenimentelor recente, în special:

1. Scurgerea în presă a cifrei astronomice de 1,7 milioane de morți și dispăruți ucraineni;

2. Colapsul ucrainean la nord de Pokrovsk.

M-am gândit că e necesar să revin asupra unui gând sumbru pe care l-am avut cu ceva timp în urmă: „poate că scopul pentru toate acestea este moartea însăși”.

Am arătat că rușii au dus un război extraordinar de curat în Ucraina. Însă e necesar să se înțeleagă că în această evaluare există o nuanță foarte „legalistă”.

Rușii au ucis foarte puțini civili, iar propagandiștii ucraineni se fac constant de râs încercând să convingă că cei câțiva civili răniți în mod obișnuit, care sunt rezultatul fiecărui atac, în care sunt folosite sute de arme care trag de la distanță în centrele orașelor (producând explozii secundare vizibile din spațiu, în timp ce țintele militare ascunse în infrastructura civilă sunt distruse cu precizie chirurgicală, ar fi de fapt un genocid și nu unul din războaiele cele mai bine controlate din istorie.

Totuși, există un alt aspect, mult mai sumbru, al războiului „curat” dus de Rusia.

Să privim la prăpădul care are loc în rândurile Forțelor Armate Ucrainene (AFU) – cu toții combatanți legali, pe care rușii îi pot viza și ucide fără limite.

Am evocat mai sus scurgerea în presă a pierderilor, dar simt nevoia unei sublinieri: unu virgulă șapte milioane de soldați uciși sau dispăruți în misiune în rândurile AFU, de-a lungul războiului.

1,7 MILIOANE. Șapte sau opt la sută din populația Ucrainei de dinainte de război. Probabil un sfert din populația masculină aflată la vârsta la care poate fi înrolată. Morți sau dați dispăruți.

Pierderi de amploarea unui genocid, suficiente pentru a schilodi definitiv națiunea ucraineană, după război.

Pierderi de câteva ori mai mari decât estimam în urmă cu doi ani că ar fi suficiente să zdrobească AFU – pe baza experienței din Germania nazistă.

Și astfel ajung la colapsul ucrainean de la nord de Pokrovsk, de la mijlocul lui august, în cursul căruia o ofensivă rusă obișnuită a traversat douăzeci de kilometri de linii defensive ucrainene și a ieșit la câmp deschis.

Propagandiștii ucraineni au reacționat, plângându-se că sectorul de front cel mai important pentru AFU „nu avea suficientă infanterie”.

Dar au introdus rușii o forță mobilă de rezervă pentru a străpunge frontul și a urmări trupele AFU până la Nistru, deși fără îndoială știau foarte bine ce se petrece?

Nu, nu au făcut asta. S-au consolidat în breșa creată și au așteptat inevitabilul contraatac panicat al Ucrainei, în care aveau oportunitatea de a distruge trupele de elită ucrainene rămase.

Ceea ce mă duce la concluzia mea.

Rușii au avut nenumărate oportunități de a face progrese majore în acest război, mai ales recent – linia frontului ucrainean este o adevărată harababură, iar „zidul de drone” tactic ucrainean va da rateuri în fața oricărui atac mai serios.

Forțele Armate Ucrainene sunt atât de ineficiente încât, în prezent, foarte puține dintre operațiunile rusești de pe front se mai confruntă cu o rezistență serioasă.

Majoritatea geolocalizărilor înaintărilor rusești arătând că acestea sunt deja stabile pe poziții, pe care le-au ocupat fără pierderi, confruntându-se acum doar cu hărțuirea dronelor ucigașe.

Practic, rușii au renunțat în mod constant la spargerea frontului și la ocuparea unor teritorii în favoarea uciderii unui număr cât mai mare de soldați ucraineni pe linia frontului existentă, în contextul dinamicii luptei de uzură.

Această „directivă tactică” a fost valabilă inclusiv în Bătălia de la Sudja-Kurenovo [regiunea Kursk], din Rusia. În loc să atace agresiv, pentru a izgoni trupele AFU, rușii au sesizat oportunitatea pentru a ucide un număr considerabil de ucraineni într-o capcană din care inamicul nu putea ieși din motive ideologice, și au folosit-o.

Această bătălie s-a soldat cu nouă luni de masacru groaznic și disproporționat, care a zdrobit trupele AFU.

Poate că toate acestea fac ca analiza războiului să pară puțin enervantă, însă avem aici un tipar care se cere explicat.

Așadar, iată care este teoria mea.

Guvernul rus a căutat în mod constant să pună capăt războiului printr-un tratat de pace cu guvernul ucrainean existent – nu prin schimbarea regimului, cucerirea directă sau chiar uciderea a suficienți membri ai guvernului respectiv, pentru a găsi un interlocutor mai flexibil printre alți emanați ai Maidanului.

De asemenea, rușii au înaintat în mod constant solicitări guvernului ucrainean – și sponsorilor săi din NATO – care erau complet inacceptabile din punct de vedere politic pentru regimul din era Maidan și pe care acest regim, prin însăși natura sa, nu le putea accepta: drepturi lingvistice rusești, drepturi religioase ortodoxe, concesii teritoriale mari, care ar face ca AFU să cedeze vaste zone urbane fără a trage un singur foc de armă.

Și totuși rușii insistă și vor continua să ucidă soldați ucraineni în proporții din ce în ce mai dezechilibrate, până când își vor atinge obiectivele.

Ceea ce mă duce la următoarea concluzie brutală: Putin nu vrea să cucerească Ucraina. Niciodată nu a exprimat public vreo dorință pentru aceasta.

În schimb, politica rusă consecventă este de a vedea Ucraina – o Ucraină „liberă” și „independentă”, ajunsă într-un impas după ce și-a urmat voința suverană – umilită total.

Putin vrea să îl determine pe Zelenski să îmbrace un costum, să vină la Kremlin și să semneze un tratat care va prevedea ca guvernul emanat de Maidan să predea armele, să cedeze teritorii vaste și să renunțe la toate pozițiile anti-rusești pe care le-a avut.

Naționalismul ucrainean va fi discreditat peste noapte chiar de naționaliștii săi, iar statul – devenit irelevant economic și distrus din punct de vedere demografic – va fi absorbit înapoi pe orbita politică a Rusiei într-un răstimp care se va număra în zile.

Din acest motiv rușii înaintează în ritm domol.

Obiectivul lor este de a pune guvernul ucrainean într-o situație insuportabilă din punct de vedere militar, astfel încât să-i impună un tratat de pace strident de umilitor, care să includă concesii teritoriale mari dincolo de linia de control – tabu-ul ucrainean suprem – astfel încât să discrediteze naționalismul ucrainean chiar prin naționaliștii care și-au dus țara la război.

Un editorial publicat de Armchair Warlord pe X

Citiți și:
Europa va cheltui 100 de miliarde pe care nu le are – pentru a cumpăra arme pe care America nu le are – pentru a înarma soldații pe care Ucraina nu îi are!
Trump încă nu înțelege poziția Rusiei față de Ucraina

 

yogaesoteric
12 septembrie 2025