Ceasul lui Dumnezeu

Pentru a se înțelege cât mai corect și de către tot mai multe persoane unele versete din Biblie, foarte neclare în interpretare, dintre care în acest articol exemplific numai versetul cu relatările din Iosua, capitolul 10, versetul 13, am introdus în discuție noțiunea de „Ceasul lui Dumnezeu”, care este definit într-o concepție proprie. Ceasul lui Dumnezeu măsoară eternitatea, măsoară timpul fără de început și fără de sfârșit. Raportat numai la noi, pământenii, putem vorbi de un „Ceas «pământesc» al lui Dumnezeu”, care măsoară timpul care a început cu „Facerea lumii de către Dumnezeu”, conform Bibliei, cartea Geneza, numită și Facerea, Capitolele 1-3, lume care, posibil, va avea și un sfârșit.

Despre data la care se va opri „Ceasul «pământesc» al lui Dumnezeu” nu se poate ști de către pământeni, numai Dumnezeu poate hotărî când și cum.

Despre data la care a pornit „Ceasul «pământesc» al lui Dumnezeu” ne vorbește Biblia, dar fără ca pământenii să știe cu cât timp în urmă a avut loc această pornire a acestui ceas.

Conform Bibliei, „data la care a fost pornit Ceasul «pământesc» al lui Dumnezeu” rezultă din cartea Geneza 1:1-5, în care se spune:

„La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul.

Pământul era pustiu și gol; peste fața adâncului de ape era întuneric, și Duhul lui Dumnezeu Se mișca pe deasupra apelor.
Dumnezeu a zis: «Să fie lumină!» Și a fost lumină.

Dumnezeu a văzut că lumina era bună; și Dumnezeu a despărțit lumina de întuneric.

Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară, și apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ziua întâi”, numită și „ziua întâi a Creației”.

Dar nimeni nu va putea data când a avut loc această „primă zi din creația Lui Dumnezeu”, cu câți ani în urmă, care poate să fie în urmă cu mii de ani, cu zeci de mii de ani, dar poate fi și cu miliarde de ani.

Datarea în timp, de către omenire, adică măsurarea timpului în ani, a unor evenimente din Biblie a început numai după izgonirea lui Adam și a Evei din Grădina Edenului.

Despre perioada de timp cât au stat Adam și Eva în Grădina Edenului nu se știe, și nu se va putea ști vreodată de către om. Conform Geneza 1:27;31, Adam și Eva au fost creați în ziua a șasea.

Din cauză că Adam și Eva au încălcat porunca dată de Dumnezeu de a nu mânca „din pomul cunoașterii binelui și răului” (Geneza 2:15), aceștia „au fost izgoniți din grădina Edenului” (Geneza 3:23). Omenirea nu știe, și nu va putea să știe vreodată:

– cât timp a trecut de la „ziua întâi a Creației” și până la izgonirea lui Adam și a Evei din grădina Edenului, adică ce perioadă de timp, câți ani au trăit Adam și Eva în grădina Edenului;
– cât timp a trecut de la „ziua întâi a Creației” și până în zilele noastre.

Numărătoarea anilor a început numai și numai după izgonirea lui Adam și a Evei din grădina Edenului. Frecvente și mari erori se fac, inclusiv de cei care propovăduiesc (papagalicește) Biblia, prin a se considera că numărătoarea anilor a început cu prima zi a Creației.

„Ceasul «pământesc» al lui Dumnezeu” a funcționat perfect, permanent și uniform, fără abateri (întreruperi, accelerări etc.), cu o singură excepție, care este descrisă în Biblie, în Vechiul Testament, Cartea lui Iosua, capitolul 10, versetul 13, în care se spune: „Și Soarele s-a oprit, și Luna și-a întrerupt mersul, până ce poporul și-a răzbunat pe vrăjmașii lui. Faptul acesta nu este scris oare în Cartea Dreptului? Soarele s-a oprit în mijlocul cerului și nu s-a grăbit să apună, aproape o zi întreagă.”

Despre această zi, unică de când există omenirea, consemnată în Biblie, în Iosua 10:14 se precizează că „N-a mai fost nicio zi ca aceea, nici înainte, nici după aceea”, zi care este cunoscută ca fiind „Ziua cea lungă a lui Iosua”, care rămâne și „cea mai lungă zi de la facerea lumii”, și aceasta ca urmare a faptului că „Ceasul «pământesc» al lui Dumnezeu” a fost oprit pentru câtva timp, rămas și acesta necunoscut.

Ceasul lui Dumnezeu:

– nu este nici mecanic, nici electronic, nici atomic și nici sub vreo altă formă perceptibilă de conștiința obișnuită a omului;
– nu poate fi cunoscut de conștiința obișnuită omenească și nu i se poate cunoaște mersul;
– are la baza funcționării sale (numai) energiile dumnezeiești;
– măsoară timpul în desfășurarea sa nesfârșită, care este fără de început și fără de sfârșit;
– ticăie mai tare când energiile dumnezeiești este necesar să intervină, precum în cazul „Sodomei și Gomorei” (Geneza capitolele 18-19), al „Potopului lui Noe” (Geneza 6-10), opririi timpului (Iosua 10:14), „Nașterii, morții și învierii lui Iisus Hristos” (descrise în Evanghelii) etc.

Așa cum am mai arătat, raportat numai la noi, pământenii, putem vorbi de un „Ceas «pământesc» al lui Dumnezeu”, care măsoară timpul care a început cu „Facerea lumii de către Dumnezeu”, conform Geneza 1-3, lume care, posibil, va avea și un sfârșit.

Autor: Conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcrița

Citiți și:
Alegi prezentul – Alegi eternitatea
Spațiul-timp în… timp și în spațiu (I)

yogaesoteric
24 ianuarie 2026