Celebrarea vicleană a unui genocid cu un alt genocid: Ziua Recunoștinței – adevărul despre originile ei

Așa cum poate unii dintre dumneavoastră, care ați mai studiat măcar puțin esoterismul, ați sesizat, sioniștii ce conduc din umbră au manipulat de-a lungul timpului omenirea astfel încât majoritatea sărbătorilor din prezent, în care oamenii sunt veseli, petrec în familie etc., au la origine sărbători păgâne sau evenimente macabre ori ritualuri satanice. Dar oamenii prezentului, în ignoranța lor, celebrează aceste sărbători în continuare, neștiind de fapt cui se aduc jertfe sau slavă… Este și cazul Zilei Recunoștinței, serbată cu fast de toți americanii.

Istoria Zilei Recunoștinței

Prima dată menționată ar fi 1565, dar ca dată oficială ar fi 1621. Atunci a fost celebrată Ziua Recunoștintei cu pelerinii și indienii wampanoag. Potrivit unor date înregistrate, Squanto din tribul patuxet, care a supraviețuit sclaviei sub englezi, a negociat un tratat între națiunea wampanoag și pelerini, din care un element principal era oferirea de protecție reciprocă.

Pelerinii tocmai primiseră un transport de arme și erau nerăbdători să tragă cu ele. Massasoit, liderul pokanoket wampanoag, auzind de acest lucru a venit pentru a ajuta într-un presupus atac. Când el și războinicii lui au sosit, au fost invitați să se alăture la sărbătoare, deși au vrut să se întoarcă după mai multe alimente căci nu erau îndeajuns. Această sărbătoare se pare că a durat trei zile.

Astăzi, această relație stabilită între wampanoag și pelerini este jelită de wampanoag, descendenții nativilor americani care se adună în fiecare an cu sutele, la Hill Cole, cu vedere spre Plymouth Rock, pentru ziua de doliu național. Înainte de 1616, wampanoag numărau între 50.000 – 100.000. Sosirea comercianților europeni a adus de-a lungul teritoriului o epidemie mortală, care a ucis până la două treimi din populația lor, în timp ce mulți alții au fost capturați și vânduți ca sclavi. Și totuși, acești oameni încă îi mai salutau pe pelerini.

Cea de a doua înregistrare este citată ca prima Zi a Recunoștintei în 1637, cu care toți pelerinii au fost de acord. Guvernatorul Massachusetts Bay, John Winthrop, a declarat această sărbătoare „o sărbătoare de mulțumire pentru supunerea pequots [unul dintre triburile indienilor nativi]”. A fost, în esență, o sărbătoare a victoriei prin masacrul asupra tribului pequot, care nu a fost de acord cu tratatul Squanto stabilit cu wampanoag. Tribul lor fusese deja redus de la 8000 la 1500 de bolile aduse de englezi, iar masacrarea pequots a avut loc când aceștia sărbătoreau ceremonia lor anuală a Porumbului verde. În orele dinaintea zorilor, englezii și mercenari olandezi au înconjurat tribul pequot care dormeau și le-a ordonat să iasă afară. Cei care au ieșit au fost împușcați, iar cei rămași în adăposturi au fost arși de vii.

William Bradford, fostul guvernator al Plymouth, a descris masacrul spunând: „Cei care au scăpat de foc au fost uciși cu sabia; unii ciopârțiți în bucăți, alții alergau înspre floretele lor, astfel încât aceștia au fost uciși rapid și foarte puțini au scăpat. A fost o priveliște înfricoșătoare de a-i vedea astfel prăjiți în foc. Oribilă era putoarea și mirosul acestora, dar victoria părea un sacrificiu dulce.”

A doua zi după aceasta, guvernatorul Winthrop a declarat zi de celebrare și de mulțumire în cinstea acestui eveniment oribil. Aceasta este baza distracției și vacanței americanilor de Ziua Recunoștinței. O națiune construită pe genocidul și distrugerea violentă a unor întregi triburi ale nativilor indieni, ce trăiau în armonie cu natura. Iar această tendință s-a perpetuat până astăzi, prin distrugerea națiunilor și jefuirea lor de bogățiile naturale care le dețin – vezi Japonia, Vietnam, Coreea, Irak, Afganistan, Libia, Siria, țări întregi din Africa și America Latină și de Sud, iar în prezent țările din Europa de Est, sub umbrela perversă a așa-zisei democrații.

Acum, s-ar putea să spună cineva că acest lucru este tragic și de neiertat, dar nu este ceea ce oamenii sărbătoresc de Ziua Recunoștinței în zilele noastre. Vacanța modernă este departe de această evocare a cruzimii coloniștilor timpurii. Dar cu bună știință sau nu, sărbătorirea acestui genocid original se face cu un alt genocid. Și acesta este genocidul curcanilor. (La români avem ca echivalent genocidul porcilor de Crăciun și genocidul mieilor de Paști.)

Genocidul curcanilor

S-ar putea lua în râs acest concept al unui genocid al curcanilor, dar curcanii trec printr-un scurt proces oribil, barbar și terifiant. În conformitate cu USDA, mai mult de 45 de milioane de curcani sunt uciși în Statele Unite doar pentru Ziua Recunoștinței. Aceasta reprezintă o șesime din toți curcanii vânduți în Statele Unite în fiecare an. Înainte de a fi sacrificați, curcanii își petrec viața scurtă înghesuiți unul într-altul. Din cauza acestor condiții mizerabile, curcanii sunt plini de boli, infecții respiratorii, au picioare ulcerate și piept bășicat. Ei sunt pompați din plin cu antibiotice și 75-100% sunt încă bolnavi atunci când ajung la abator.

Curcanii sunt hrăniți astfel încât să crească repede și anormal de mari, încât au probleme de deplasare datorită propriei lor greutăți și de multe ori trebuie să-și folosească aripile pentru a ajunge la hrană și apă. Atunci când aceștia au doar 12 până la 26 săptămâni, sunt prinși de picioare și blocați în lăzi, fără hrană sau apă și expediați la sacrificare (și se mai miră lumea că 30% din americani au cancer, iar peste 65% sunt obezi).

Nu există nicio lege în SUA pentru a reglementa tratamentul păsărilor în timpul prinderii, procesului de transport și sacrificare. Odată ajunși la abator, aceștia sunt spânzurați de picioare și electrocutați de un paralizator electric sau sunt alergați printr-o baie de apă electrificată, astfel încât penele lor să iasă mai ușor. Ei sunt conștienți în tot acest proces și abia apoi li se taie gâtul. Același lucru se întâmplă în abatoare cu porcii, vacile etc.
Și ne considerăm ființe evoluate…

Așa își pregătesc oamenii sărbătorile în prezent, sărbători care s-au perpetuat din trecut sub supravegherea și încurajarea religiilor, și în spatele cărora stau practici barbare și inumane. Până ce fiecare om de pe Pământ nu-și suprimă aceste porniri crude, nu putem vorbi de o reală evoluție. Hinduismul și budhismul încurajează dieta vegetariană, din respect pentru orice ființă de pe planetă. Marii mistici hinduși purtau clopoței la picioare, pentru ca atunci când călcau prin iarbă să nu omoare din greșeală nici măcar o mică insectă.

Milioane de vaci sunt ținute în ferme și exploatate pentru a da cât mai mult lapte, lapte care, conform unor studii, are efect nociv asupra ființelor umane.

Trebuie să renunțăm la uciderea sau exploatarea animalelor pentru hrană sau din plăcere (vânătoarea). Când omenirea va renunța la aceste practici barbare, precum și la sărbători macabre, vom putea face un pas înainte pe scara evoluției. Și unii se mai întreabă de ce frații noștrii galactici nu iau contact cu noi. Cu cine, cu noi, niște barbari, care ne omorâm între noi, ucidem animalele și distrugem mediul natural al mamei Gaia…??

Citiți și:
Ce caută Sărbătoarea Demonilor în ţara noastră?
Halloween-ul şi pervertirea unor străvechi mistere

yogaesoteric
8 ianuarie 2017