Cerealele, un aliment universal

Motto: „Şi Dumnezeu a spus: Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră.”  (Facerea 1.29)

Fragment din lucrarea Alimentaţia şi terapia naturistă cu cereale, de prof. yoga Gregorian Bivolaru

 

În zilele noastre grâul, orezul, porumbul şi meiul sunt cerealele cele mai consumate în întreaga lume, în timp ce secara şi hrişca, foarte puţin. Înainte ca schimbările şi cuceririle economice să şteargă frontierele, fiecare cereală era preponderent legată de o ţară sau de un continent: grâul, în ţările occidentale, orezul în Asia; porumbul în America de Sud; meiul în Africa.

Proprietăţile medicinale ale cerealelor

Spectaculoasa elevare a nivelului de trai din cea de-a doua jumătate a sec XIX a avut, printre altele, două consecințe: o scădere a consumului de produse cerealiere și o creştere a frecvenţei maladiilor numite „de civilizaţie” precum: cancerul, obezitatea, diabetul, hipertensiunea, hipercolesterolemia, boli cardiovasculare. Ca o soluţie foarte eficientă la toate acestea, nutriţioniştii şi dieticienii recomandă o alimentaţie naturistă şi reîntoarcerea la vechile alimente simple ce i-au hrănit pe strămoşii noştri: pâinea integrală și cerealele. Cercetările au demonstrat indubitabil faptul că cerealele sunt o sursă bogată în substanţe necesare organismului, ele conţin anumiţi constituenţi ce ajută la menţinerea stării de sănătate şi chiar la vindecarea anumitor boli. Astfel s-a descoperit că orzul şi ovăzul, spre exemplu au un puternic efect anticolesterolemiant, datorită beta-glicanilor solubili din structura lor. De asemenea, porumbul conţine anumite substanţe ce reduc riscul de cardiopatii şi carii dentare.

Foarte important este faptul că, în urma studiilor, s-a constatat că cerealale conţin inhibitori de proteaze şi antioxidanţi, cu rolul de a inactiva substanţele carcinogene. Adepţii regimurilor naturiste chiar au obţinut rezultate notabile în tratarea unor boli canceroase, recomandând o alimentaţie bazată numai pe cereale (ex: regimul Oshawa).

Prezentăm în continuare câteva din virtuţile terapeutice şi alte secrete ale cerealelor.

Grâul

Cunoscut încă din neolitic şi stând la originea a numeroase produse derivate (făină, griş) el a căpătat rapid întâietatea asupra celorlalte cereale, mai dificil de utilizat în scopuri de panificaţie. Sunt cunoscute două specii de grâu: grâul comun, sau grâul moale, specia cea mai răspândită în culturi, numit în general grâu de pâine, și a doua specie, grâul tare, utilizat sub formă de griș și pentru fabricarea pastelor alimentare.

Câteva din proprietăţile medicinale ale grâului:
Este: antidiuretic (seminţele), antiinflamator (rădăcina), antimicrobian (rădăcina), diuretic (rădăcina), emolient, laxativ, reconfortant, remineralizant şi nutritiv, tonic general.
Containdicaţii
Ulcere şi cancere gastrice, colite ulceroase şi tuberculoase, cancer de intestin, apendicită, hemoragie digestivă, colecistită. Diabeticii şi obezii nu vor consuma mai mult de 150g pe zi, iar sedentarii nu mai mult de 500g pe zi.

Hrişca

Hrişca nu este propriu-zis o cereală, dar este excelentă şi necesară pentru a da o constituţie robustă. De la hrișcă se folosesc semințele, ca atare sau sub formă de făină. Există și alte specii de hrișcă, cum ar fi hrișca falsă și hrișca cățărătoare.
Proprietățile medicinale ale hrișcăi: este o hrană solidă, eficace pentru vindecarea tuturor formelor de cancer, tuberculoza rinichilor, are o acțiune protectoare vasculară, vitalizantă şi energizantă.

Meiul

Este o sursă de proteine cu valoare biologică importantă, meiul având un conţinut bogat de acid silicic (bun pentru păr, unghii şi dinţi). Este bogat în fier, mai mult decât orice altă cereală, şi conţine o gamă bogată de aminoacizi, dar este deficient în vitamina A, B12 și C
Meiul calmează tusea, este diuretic, nutritiv, remineralizant, sudorific, tonic nervos. Pentru uz intern, maceratul de mei se recomandă în caz de diaree și în afecțiuni renale. Ca uz extern, din făina de mei se fac cataplasme.

Orezul

În Asia există 8000 de varietăți de orez. Unele sunt mai importante, cum ar fi orezul basmati, orezul thai sau orezul parfumat, care au fost adăugate celor două tipuri de orez cu care suntem obișnuiți: orezul rotund, folosit în special la deserturi și orezul cu bob lung, folosit la mâncăruri.

Ca toate celelalte cereale, orezul conţine inhibitori de protează, ce reduc dezvoltarea cancerului, şi in special al celui intestinal. Cercetătorii au izolat trei substanţe antitumorale din pleava de orez, şi au constatat la persoanele ce consumă mai mult orez o rată scăzută de dezvoltare a cancerului de colon, de sân şi de prostată.
Orezul are următoarele proprietăți medicinale: este analeptic, antidiareic, antiscorbutic, are acţiune antiinflamatorie, astringentă şi carminativă. Este de asemenea dietetic, emolient, energizant, hipotensor, nutritiv, răcoritor, regenerator şi elimină ureea.

Orzul

Cunoscut de mai bine de 4000 de ani î.H. orzul era intens folosit de greci, romani şi evrei. Bărbaţii îl consumau pentru a-şi redobândi puterea şi vigoarea. Dacii cunoşteau şi ei cultura orzului, iar în China această cereală se numără printre cele cinci plante sfinte, cultivate cu ceremonial, ca şi orezul. Astăzi orzul este cereala germinată cea mai răspândită, din ea obţinându-se făina de malţ, care împreună cu lapte sau numai cu apă, dă rezultate foarte bune în alimentaţia copiilor a convalescenţilor şi a bătrânilor, precum și în caz de surmenaj fizic şi intelectual. Unui nou produs care a fost realizat recent, „orzul verde”, i se atribuie proprietaţi terapeutice şi efecte profilactice foarte eficiente faţă de poluare, iar compoziţia biochimică îi conferă un efect curativ deosebit, încetinind procesul de îmbătrânire a celulelor.
Orzul este nutritiv şi uşor de digerat, ajută la creşterea unui păr sănătos, precum şi la creşterea unghiilor. Unii cercetători au sesizat că în urma unei cure de orz verde se produce o  energizare a întregului corp, o putere de a susține eforturile fizice și intelectuale, memorie mult îmbunătățită și o limpezime a gândirii. De asemenea au sesizat eliminarea surplusului de greutate, revitalizarea tegumentelor cu eliminarea acneei, ameliorarea inflamațiilor și durerilor artritice, precum și o mărire a potențialului sexual.

Cercetările ştiinţifice au ajuns la concluzia că pacienţii de sex masculin ce au consumat  cantităţi importante de făină de orz au obţinut o scădere spectaculoasă a colesterolemiei; tot ele au dovedit faptul că orzul stabilizează remacabil tranzitul intestinal, şi că principiile chimice conţinute în seminţe sunt agenţi anticanceroşi.
Orzul este antidiareic, antidizenteric, antiscorbutic. Prezintă acţiune antiinflamatorie, antinevralgică şi antireumatică. Este un bun drenor hepatic, diuretic, emolient, galactogog, eupeptic, hipoglicemiant, laxativ, sedativ, stomahic, nutritiv, răcoritor şi reglator al tensiunii arteriale. Este un multiplu tonic: cardiac, cutanat, pulmonar, al sistemului nervos central şi vitalizant.

Ovăzul

Ovăzul este cunoscut în cultură încă din secolul al IV-lea î.H.. El crește aproape în orice climat și tip de sol. Există mai multe tipuri de ovăz: complet, cu boabele a căror coji au fost îndepărtate la temperatură ridicată, reducând astfel riscul râncezirii; ovăzul germinat, are un gust dulce și este un adaos excelent în mâncare; tărâțele de ovăz, care sunt o sursă importantă de fibre ce ajută la controlul nivelului de colesterol din sânge; și ovăzul instant, adică fulgi de ovăz care sunt gata preparați și care au o valoare nutritivă foarte scăzută.

Proprietăţi nutritive şi medicinale ale ovăzului:
Ovăzul are aproape acelaşi conţinut de proteine ca şi grâul, dar cu 8% mai multe grăsimi majoritatea nesaturate. Conţine mulţi aminoacizi esenţiali şi este bogat în lizină. Conţine complexul de vitamine B (în special inozitol care este important pentru hrănirea celulelor creierului şi pentru creşterea acuităţii vizuale), vitamina E şi este bogat în oligoelemente precum: calciu şi fosfor. În medicina populară era folosit ca stimulant, antispastic, laxativ şi tonic al sistemului nervos şi al uterului. Studiile ştiinţifice au scos la iveală acţiunea hipocolesterolemiantă deosebită a fulgilor de ovăz ( 40 g/zi scad cu 20% nivelul de colesterol şi în special fracţiunea LDL „colesterolul rău”. Este bogat în inhibitori de protează cu acţiune anticanceroasă (în special cel intestinal, dar protezează şi contra celui de colon cât şi contra hemoroizilor şi diverticulii intestinali.
Alte acţiuni curative: Menţionăm că ovăzul prezintă notabile proprităţi analeptice şi antiasmatice; este aperitiv, calmant, cicatrizant, depurativ, diuretic, energizant şi vitalizant, hipoglicemiant, răcoritor, tonic general, pulmonar, şi tiroidian, vulnerar.
Extern se recomandă comprese pe zonele afectate de psoriazis şi contra durerilor de dinţi maceratul ce se ţine în gură.

Porumbul

Porumbul prezintă un mai mare interes nutriţional decât grâul sau orezul.  Într-adevăr, 100g de porumb fiert aduce în organism 4 g de proteină, 22g glucide şi 2g lipide, de asemenea magneziu 120mg şi caroten 1,3mg, fiind singura cereală care le conţine pe ultimele. Sub denumirea de caroten intră diferite molecule, a căror structură chimică este foarte apropiată. În organism, ele se transformă în vitamina A. Mult timp ei au fost numiți „precursori ai vitaminei A”, până când interesul cercetătorilor a fost atras de activitatea lor antioxidantă.
Această cereală are două inconveniente: pe de o parte este săracă în aminoacizi esenţiali, lizină şi triptofan (dar aceasta nu are prea mare importanță, dacă se consumă și lactate), şi pe de altă parte acidul nicotinic (vitamina PP) pe care îl conţine se află legat de o substanţă rezistentă la acţiunea sucurilor digestive, astfel că acesta nu poate fi absorbit din intestin.

Ca acţiuni terapeutice ale porumbului menţionăm: este antiinflamator, colagog, coleretic, diuretc, galactogog, energizant, hemostatic, hipocolesterolemiant, hipoglicemiant, hrănitor, reglator tiroidian, sudorific şi calmează tusea. Se cunoaşte de mai bine de 30 de ani că uleiul presat la rece din germenii de porumb reduce cel mai mult colesterolul sanguin, faţă de orice alt ulei vegetal conţinănd grăsimi polinesaturate. Cercetătorii recomandă ca el să fie utilizat cu moderaţie deoarece s-a constatat o scădere a nivelului de colesterol HDL (colesterolul bun), şi o slăbire  a apărării imunitare.

Secara

Secara este o plantă tolerantă, pe care o vom găsi în cele mai neospitaliere zone, cu puține ploi și cu solurile cele mai acide.

Secara este cunoscută pentru proprietăţile sale purificatoare asupra sângelui, pentru acţiunile ei de stimulare a circulaţiei sangvine, precum şi pentru prevenirea rigidizării arterelor (ateroscleroză). Deasemenea ea este bună în reglarea activităţii glandelor, şi în înlăturarea constipaţiei şi în prevenirea anemiei ca urmare a conţinutului bogat în fier şi a complexul de vitamine B. Conţine mult fluor ce ajută la păstrarea în bună stare a smalţului dentar, precum şi sodiu, potasiu, calciu, iod. Proteinele sale sunt cele mai bogate în lizină dintre toate proteinele din cereale.  Secara s-a mai remarcat şi ca un bun antiinflamator, calmant, emolient, energizant şi vitalizant, laxativ, nutritiv, răcoritor şi rezolutiv.

 

În tratatele vechi orientale se spune că, într-o anumită măsură, suntem ceea ce mâncăm, însăşi mintea şi stările ei de claritate fiind considerabil influenţate de fiecare aliment pe care îl consumăm. Nutriţioniştii zilelor noastre au ajuns şi ei la concluzia că o alimentaţie bazată pe un regim vegetarian, la care se adaugă ouă şi lactate, acoperă necesarul de substanţe indispensabile dezvoltării armonioase a corpului şi menţinerii unei stări de sănătate perfectă atât din punct de vedere fizic cât şi mental.
 

 

Citiți și:

Să ne hrănim în mod înţelept

Reţete pentru regimul Oshawa

 
 

yogaesoteric
22 mai 2012

 

 

Also available in: Français