CIA, înşelată adeseori de numărul mare de agenţi dubli

Benjamin B. Fisher, fost analist, ofiţer de operaţiuni şi istoric şef al CIA scrie în International Journal of Intelligence and Counterintelligence că, pe timpul Războiului Rece, Agenţia Centrală de Informaţii a fost indusă în eroare de numărul mare de agenţi dubli care pretindeau că lucrează pentru CIA dar, în secret, erau loiali serviciilor comuniste de spionaj.

Un agent dublu este o persoană care lucrează cu două servicii secrete în acelaşi timp şi de aceea, acest termen este asociat uneori pe nedrept cu trădarea. Da, agentul dublu poate fi instruit să simuleze trădarea, însă rămâne loial serviciului care l-a recrutat şi îi transmite date confidenţiale corecte, iar noilor „stăpâni” le furnizează informaţii false sau fabricate de primul serviciu. Agenţii dubli sunt diferiţi de „fantome” sau „cârtiţe”, de regulă ofiţeri de intelligence pregătiţi special să pătrundă în interiorul unor obiective sensibile, pentru a afla secretele acestora.

Dezinformarea pe scară largă a cuprins aproape 100 de false recrutări ale CIA în Germania de Est, Cuba şi Uniunea Sovietică, prin care s-au furnizat informaţii false ce au fost prezentate timp de decenii factorilor de decizie americani. „Pe timpul Războiului Rece, Agenţia Centrală de Informaţii a nesocotit regulile privind mediile din care se recrutau agenţi, realizând racolări de agenţi dubli pe scară industrială, fiind nu de puţine ori înşelată… Rezultatul a fost un eşec masiv al activităţii de spionaj, în bună măsură ignorat”, a afirmat Benjamin B. Fischer.

Nereuşita depistării agenţilor dubli şi a dezinformărilor furnizate de aceştia Agenţiei, menite să influenţeze politica americană, au fost devastatoare pentru Statele Unite. Analistul american susţine însă că insuccesul demascării agenţilor dubli a fost considerat de SUA ca fiind nesemnificativ, în timp ce comitetele Congresului pentru supravegherea activităţii de intelligence nu au făcut presiuni asupra Agenţiei pentru a-şi reforma procedurile de verificare a recrutărilor de agenţi.

Benjamin B. Fischer, fost ofiţer de carieră, a intrat în Agenţie în 1973 şi a lucrat pe timpul Războiului Rece în Divizia privind problema sovietică. Mai târziu, în 1996, a dat în judecată Agenţia, acuzând că a fost persecutat pentru criticile pe care le-a formulat cu privire la modul în care a fost rezolvat cazul din anul 1994 al fostului ofiţer CIA Aldrich Ames, din contraspionaj, care a fost demascat ca fiind de mai multă vreme o cârtiţă a spionajului sovietic/rus.

Criticile acuzau Agenţia de menţinerea unei aversiuni faţă de activitatea de contraspionaj – a practicii de contracarare a agenţilor străini şi de verificare a legitimităţii atât a agenţilor cât şi a ofiţerilor de informaţii.

Începând din anii ’70, mulţi din CIA considerau contraspionajul ca fiind dezgustător, pentru că, adesea, implica chestionarea şi punerea la îndoială a loialităţii personalului de informaţii.

Primul eşec major al unui agent dublu a avut loc în Cuba şi a fost dezvăluit de un ofiţer cubanez de informaţii, Florentino Aspillaga, care a trădat pentru CIA în 1987. Aspillaga a dezvăluit că aproximativ patru duzini de agenţi recrutaţi în secret de CIA lucrau de fapt pentru guvernul comunist de la Havana şi furnizau informaţii false agenţiei americane.

În Germania de Est, toţi agenţii recrutaţi de CIA lucrau, de fapt, pentru Serviciul de Informaţii din Ministerul Securităţii Statului, binecunoscutul STASI, care livra americanilor „informaţii” culese şi prelucrate de securitatea est-germană. Practic, nu a existat operaţiune a CIA pe teritoriul est-german care să nu fie interceptată de agenţii dubli ai legendarului Markus Wolf, astfel că „acţiunile întreprinse de spionajul american au fost în totalitate controlate de est-germani, fiind surde, mute şi oarbe”.

Fischer afirmă ironic că eşecul din Germania de Est a fost înregistrat de fapt pe toată perioada existenței Zidului Berlinului, ale cărui planuri de ridicare în 1961 nu au fost cunoscute de CIA, până în 1989, când Agenția americană a aflat despre dărâmarea zidului din emisiunile de ştiri ale televiziunilor. „Între 1961 şi 1989 spionajul CIA din Germania de Est a aflat nici mai mult nici mai puţin decât a vrut Wolf să se ştie”.

Un eşec usturător a fost cel al fostului ofiţer CIA, Aldrich Ames, care spiona pentru Uniunea Sovietică încă din anii 1980. Până la arestarea sa, în 1994, acesta a furnizat informaţii confidenţiale de mare valoare despre „cârtiţele” CIA din URSS şi sateliţii săi, care au permis Moscovei să-i intoxice pe americani prin combinaţii ale unor frânturi de informaţii adevărate cu ştiri false, transmise prin agenţii dublii pe care-i controla.

Incapacitatea Agenţiei de a discerne falşii agenţi s-a dovedit letală în anul 2009, atunci când un iordanian recrutat, pretinzând că lucrează pentru CIA, a ucis un grup de şapte ofiţeri şi contractori CIA printr-un atac sinucigaş cu bombă într-o tabără din Afganistan. Documente ale Departamentului de Stat al SUA, recent declasificate, atestă că doctorul iordanian Human al-Balawi ar fi avut legături cu Inter-Services Intelligence (Serviciul Pakistanez de Spionaj), care nu ar fi străin de atentatul sinucigaş de la baza americană Chapman din Afganistan.

În finalul articolului – Benjamin Fischer avertizează că „ofiţerii de contrainformaţii trebuie să vorbească nu numai despre cât de periculoasă este existenţa «cârtiţelor» într-o structură de informaţii, ci şi despre cum trebuie descoperite acestea”. 

Citiţi şi:

Cei mai buni agenţi ai CIA sunt femei!

Proiectul «Uniunea Europeană» a fost finanţat de CIA

Dezvăluirile unui fost agent CIA: Am primit milioane de dolari ca să dezmembrăm Iugoslavia

yogaesoteric
30 iunie 2016