Cine a furnizat presei imaginile de la percheziţii?

Cum ajung la presă probele din dosarele simpatizanţilor MISA?

de Mihai Vasilescu

Cum au ajuns la presă imaginile filmate la percheziţii? Inspectorii CSM zic că de la membrii MISA care au filmat la faţa locului. Yoghinii MISA care au încercat să filmeze acţiunile din 18 martie au depus reclamaţii că au fost agresaţi şi li s-au furat camerele video. Presa, totuşi, se referă la surse judiciare. Raportul CSM nu reuşeşte decât să arunce o perdea de fum asupra subiectului.

Conform raportului CSM, în România anchetatorii au voie să furnizeze mass mediei orice informaţie din dosare, inclusiv imagini filmate împotriva voinţei persoanelor sau diferite obiecte intime, chiar dacă este vorba de o minoră. Condiţia de bază este ca acestea să afecteze cât mai mult imaginea şi credibilitatea persoanei vizate pentru a justifica astfel brutalitatea anchetei.

Cum adică „nu se poate susţine că procurorii sunt responsabili de furnizarea unor probe din dosar către mass-media”?! Asta spun inspectorii CSM! Şi totuşi, pe toate posturile de televiziune şi în ziare sunt citate surse judiciare sau din cadrul Procuraturii. Iată câteva exemple elocvente din care reise clar ce „NU” au spus procurorii presei: 

“Procurorii Curţii de Apel Bucureşti au precizat: aşteptăm dosarul, ca să continuăm cercetările, şi contăm mai departe pe sprijinul presei.” (Realitatea Românească, aprilie 2004)

„In ceea ce priveste posturile de televiziune, subiectul este fie ignorat, ori trecut in derizoriu, fie prezentat ca un caz foarte important in deschiderea stirilor, actiunile politistilor si procurorilor de la cele 20 de perchezitii fiind insotite de imagini puse la dispozitie de anchetatori.” (Ziua, martie 2004)

„Procurorul general George Bălan ne-a declarat că era epuizat de somn, nu a mai dormit de aproape o săptămână, el şi poliţiştii au lucrat de mai bine de trei săptămâni şi iată că Bivolaru a scăpat pur şi simplu.” (TVR 1, aprilie 2004)

“Procurorii au lăsat să se înţeleagă că MISA ar putea fi implicată în consum de droguri, prostituţie şi chiar trafic de carne vie.” (Evenimentul Zilei, aprilie 2004)

„Acuzaţii lansate de Parchet, dar deocamdată nedovedite, la adresa MISA – evaziune fiscală; infracţiuni la Legea Crimei Organizate şi Legea Pornografiei; spălare de bani; trafic cu materiale pornografice; trafic de carne vie; trafic şi consum de droguri; subminarea siguranţei naţionale.” (Evenimentul Zilei, aprilie 2004)

„Surse confidenţiale apropiate anchetatorilor ne-au declarat aseară că există dovezi de necontestat ale apartenenţei şefului SRI la mişcarea yoghină. Preşedintele Ion Iliescu a convocat de urgenţă Consiuliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) unde se va discuta înlocuirea din funcţie a lui Radu Timofte.“ (Curierul Naţional, aprilie 2004)

„Putina lume stie ca, la perchezitia facuta in imobilul de pe strada Veseliei numarul 64, in cartierul Ferentari, au fost gasite aparate importante pentru ancheta. Este vorba de un scaner de frecvente radio despre care anchetatorii spun ca ar fi putut intercepta statiile de emisie-receptie folosite de politie si SRI.”(Gardianul, martie 2004).

Într-adevăr puţină lume cunoaşte informaţii din timpul anchetelor, pe care le deţin doar procurorii. Credeţi că dacă ar fi găsit arme, droguri sau aparate de acest gen nu le-am fi văzut imediat prezentate la televizor şi pe primele pagini ale ziarelor? Pentru a-şi justifica acţiunile procurorii au continuat să insinueze existenţa unor obiecte care ar fi putut fi periculoase sau ilegale. În definitiv, orice banal cuţit de bucătărie este o potenţială armă. Atenţie, gospodine, nici nu ştiţi ce „mijloace vulnerante de opoziţie” aveţi  în casă!

„Anchetatorii se folosesc de presa in incercarea de a-l determina pe Bivolaru sa comita erori, sa se sperie si sa pice singur in plasa. Chiar si faptul cum a fost anuntata darea in urmarire generala a lui Bivolaru – nu a fost anuntata oficial la conferinta de presa – ci a provenit „din surse judiciare”, pe calea ocolita a unei agentii de presa, dovedeste acest lucru. Trebuie sa recunosc ca procurorii s-au folosit, magistral, de presa. Au obtinut ceea ce au vrut.” (Ziua, martie 2004)

Abuzuri televizate, de magistraţi ignorate

În România procurorii au dreptul  să plaseze probe incriminatoare care să orienteze anchetele în direcţia dorită. Într-una din înregistrările difuzate pe posturile de televiziune se aude foarte clar  indicaţia procurorului „Pune seringa acolo şi filmează”. Scena respectivă reprezintă o probă de necombătut despre încercarea procurorilor de a crea dovezi împotriva yoghinilor.
 
Iată ce spune una dintre femeile trântite brutal cu faţa la pământ sub ameninţarea armelor, în timp ce i se înscena consumul de droguri: „Am auzit când procurorul care era cu jandarmii a strigat la ei „Pune seringa acolo şi filmează” ca să insinueze că noi ne drogăm dar nici unul dintre cei aflaţi în casă nu aveam nici un semn pe corp că am fi făcut injecţii sau că ne drogăm.”

Tot la acest incident se referă şi o altă mărturie: „La puţin timp a venit un procuror care a spus că e de la Omoruri şi a a dus o seringă şi spunea cu voce tare să se filmeze. Seringa a fost pusă pe marginea unui dulap şi am fost obligate să stăm nemişcate şi ameninţate cu pistolul să fim filmate. Acest domn procuror vorbea foarte vulgar.”

Explicaţii care frizează absurdul

În încercarea de a oferi totuşi o explicaţie, inspectorii CSM nu reuşesc să cadă de acord asupra variantei pe care vor să o facă publică şi încep să se contrazică. Prima variantă este că “pe parcursul efectuării percheziţiilor, la fiecare imobil au fost prezente şi persoane care nu făceau parte din echipele operative şi care au filmat neautorizat, din exterior, aspecte de la pătrunderea în imobile. O dovadă în acest sens o constituie conţinutul proceselor verbale încheiate cu ocazia efecturăii percheziţiilor domiciliare la două dintre imobile, în care se reţine prezenţa numiţilor Cojocaru Costică şi respectiv Dunăre Haralambie Dănuţ, care aveau asupra lor camere şi casete video cu care efectuau înregistrări (anexa I)”. Instructorul de yoga C. Cojocaru este una din persoanele luate de pe stradă şi duse cu forţa într-un imobil străin pentru a putea fi percheziţionat, confiscându-i-se camera video. Dacă ar fi aşa cum susţin procurorii, după ce logică ar fi putut da el presei nişte casete care au rămas în posesia procurorilor când a fost percheziţionat? Sau pentru el s-a făcut o excepţie şi a fost lăsat să păstreze imagini compromiţătoare cu anchetatorii?

A doua variantă o contrazice total pe prima: “Menţionăm şi încercarea de a discredita autorităţile române, prin înregistrarea pe casete video a unor fapte de violenţă şi agresiune pretins a fi comise de agenţii publici şi poliţişti asupra unor practicaţi yoga din cadrul MISA. În realitate, cu ocazia verificărilor, s-a constatat că persoanele ce purtau uniformele agenţilor publici şi poliţiştilor ce se urmărea a fi denigraţi, nu făceau parte din corpul jandarmilor sau al organelor de poliţie, totul fiind de fapt o înscenare, aşa cum rezultă din dovezile din anexa III la prezenta lucrare.”

Care anexă III, ca şi anexa I invocată mai sus le este accesibilă numai jurnaliştilor! Postul Antena 1 face lumină asupra subiectului şi aşa aflăm şi noi cum anume ne-am înscenat abuzurile cu mult timp înainte să ştim că acestea vor avea loc. Reporterul de-abia îşi stăpâneşte râsul în timp ce prezintă concluziile CSM. Pe ecran putem vedea imagini dintr-o scenetă umoristică, realizată cu mult înainte de evenimentele din martie 2004 de o trupă de actori yoghini. În imagini se vede de la o poştă că respectivele scene au ca scop satira şi că poliţiştii nu sunt reali, ei neavând de altfel însemne oficiale. Înregistrarea a fost confiscată de procurori tot cu ocazia percheziţiilor din martie şi a ajuns la presă pe aceeaşi filieră ca şi celelalte materiale.
 
În baza concluziilor CSM, ziarul Averea ne calomniază numindu-ne “sectanţi” şi “diabolici” şi adaptează faptele pentru a le face cât mai credibile şi mai incriminatoare. Astfel că locul scentei umoristice este mutat din parcul Palatului Parlamentului pe trotuarul din faţa Muzeului Antipa, unde yoghinii au protestat de multe ori.  Iar despre film se spune, fără a putea dovedi acest lucru că “a fost difuzat pe mai multe posturi de televiziune din statele occidentale si depus la dosarul Curtii Supreme a Suediei”.

3000 e mai mare decât 100, nu-i aşa?

Minciunile gogonate şi informaţiile denaturate nu se termină însă aici. Poate că nu ştiaţi, dar despre MISA s-au scris peste 100 de articole. Inspectorii CSM aşa spun, că în presă au apărut peste 100 de articole pe acest subiect, echilibrat repartizate în articole pro şi contra, cu tentă predominant obiectivă. Aparent experţii CSM nu au minţit… că doar 3000 este mai mare decât 100. Începând din martie 2004 pe subiectul MISA au apărut în mass-media peste 3000 (trei mii) de articole şi ştiri, din care cele cu adevărat «  pro » sunt probabil undeva sub 1 procent, iar cele obiective sunt la rândul lor extrem de rare.

În România presa îşi poate permite să scrie orice, nu contează cu ce limbaj, la adresa oricui. Are dreptul de a prezenta o persoană anchetată ca fiind deja vinovată. Are dreptul de a pune recompense de ordinul a milioane de lei pe capul cuiva. Nimeni nu are ce comenta, pentru că ar afecta libertatea presei: “Libertatea presei reprezintă valoarea fundamentală a democraţiei, care este aplicabilă nu numai informaţiilor sau ideilor care sunt favorabil primite sau privite ca inofensive sau cu indiferenţă, ci şi celor care ofensează, şochează sau deranjează statul sau orice alt sector al populaţiei. Libertatea jurnalistică acoperă şi recurgerea la un anumit grad de exagerare şi chiar de provocare.”

Exagerare, provocare? Ce spuneţi de minciună, instigare, influenţarea justiţiei prin sugerarea de soluţii, încălcarea prezumţiei de nevinovăţie, calomniere, proferarea de injurii, punerea de recompense pe capul unei persoane.

Iată cum găsesc de cuvinţă unii jurnalişti să se exprime la adresa lui Gregorian Bivolaru şi nimeni nu îi trage la răspundere în numele libertăţii de exprimare:
– „dictatorul Bivolaru” (M.R. în Aspirina săracului, 25.03.2005)
– “fost puşcăriaş despre care se spune că e un psihopat cu obsesii sexuale şi un fals guru practicând o pseudo-yoga” (Laura Laurentiu şi Tudor Ştirbu, Clujeanul, 09.04. 2005),
– „infractorul sexual” (fără autor, Adevărul 03.04.2004)
– „baronul Nirvanei” (Andrei Dumitrescu, Realitatea Românească 14.04.2005)
– “Bivolaru, omul problemă” (Evenimentul zilei, 11.04.2005)
–  “Guru al perversiunilor sexuale”, “psihopat”, “liderul unei secte paradoxale care a infestat minţile multora” (Stelian Tănase în Ziua 09.04.2005
– “Guru Bivolaru mărturiseşte presei că, în întreaga lui carieră, a integrat în absolut 6000 de femei. 6002, dacă le punem la socoteală şi pe judecătoarea porno, şi pe vânzătoarea de la Gostat care, pe vremea comuniştilor, îi livra urină pe sub tejghea” (Dragoş Vasile în Academia Caţavencu, 28.12.2004)
– “Omul cu faţă de peşte mort ….. măscăriciul contorsionist…., întreprinzător cum îl cunoaştem, probabil Bivolaru îşi va rotunji averea vânzându-le colegilor afgani de baracă oarece muci sfinţi sau fire de păr din chelia lui Buddha, care ajută la orgasme cosmice.” (Toma Roman Jr. în Aspirina săracului 24.04.2005)
– “Guru Gregorian Bivolaru, care asistase la ce-am scris mai sus, rumegând tot felul de mâncăruri pe care le culegea cu gest de maimuţă dresată de pe masa aşezată în faţa sa, a sărutat, în fine, pe toţi “actorii“.” (Miruna Pasa 27.10.2004  în Jurnalul Naţional)
– “Şi poate că, în ciuda faptului ca yoginii îl venerează în continuare şi se roagă la fotografia lui, „zeul” a ajuns la amurg, a obosit şi trece prin criza obişnuită a bărbaţilor de vârsta lui. Atunci când apare acea nesiguranţă, simţurile şi, mai ales, încrederea în sine slăbesc şi se apropie bătrâneţea.”  (Mihai Rotaru în Ziua de Constanţa 11.10.2002)
– “Pe mine mã intereseazã cã ceea face el cu persoanele minore este între 7 şi 12 ani…personajul Gregorian Bivolaru este foarte periculos deoarece este un om matur cu deprinderi şi nãravuri în zona sexualitãţii, învederate şi fixate cu strategii şi abilitãţi de a deturna mentalul şi afectivul acestor fetiţe cu care întreţinea raporturi sexuale de tip pervers, fetiţe care încã desenau pe jurnalele lor intime ghiocei, floricele, coroniţe.” (declaraţii Tudorel Butoi, preluate de Roxana Bucatã, 03.09.2005 în Azi)
Am putea continua cu sute de astfel de exemple… dar să revinim la celebrul Raport al CSM.

Înapoi            Reveniţi la început
Continuare
În cazul Mădălinei Dumitru, raportul CSM „sare calul”: publicarea presupusului jurnal al minorei, publicitatea care i-a distrus acesteia viaţa şi imaginea este aruncată în cârca… avocatei Mădălinei! Minciunile însă nu se opresc aici: la INML, acolo unde jandarmii au bătut un yoghin până a intrat în comă, yoghinii ar fi încenat totul şi… este posibil să îi fi făcut nişte vânătăi unui poliţist! Citiţi pe larg…

7 martie 2006
yogaesoteric